PRINCIPIILE SILABAŢIEI ÎN LIMBA ROMÂNĂ

SILABA – cea mai mică tranşă sonoră, articulată cu un singur efort expirator, susceptibilă de
a purta un accent şi numai unul, al cărei element constitutiv obligatoriu este vocala, consoana
(consoanele)/semivocala (semivocalele) reprezentând elementul facultativ.

SILABAŢIA – descompunerea cuvintelor conform structurii lor silabice. Silabaţia se face

după principiul fonetic şi se face în scopul despărţirii cuvintelor la capăt de rând sau pentru
pronunţarea sacadată. În unele situaţii (vezi mai jos), cuvintele se despart la capăt de rând în
conformitate cu principiul morfo-lexical (care respectă structura formativă a cuvintelor).

REGULILE SILABAŢIEI FONETICE

Principiului fonetic de silabaţie i se subordonează un set de reguli care se pot formaliza astfel:

• V-V: a-er, po-et, stră-in

• V-SV/SSV/SVS: do-uă, ba-ie; tă-ioa-să; ră-zu-iai
• SV-SV: nea-ua

• V/VS-C(inclusiv x, qu)V/SV: mă-gar, oi-nă, voi-nic, ta-xi, se-quo-ia, a-sea-ră

• V/VSC-C(CC)V: păs-tra, trais-tă, mais-tru

• VS/SVS-CV: pâi-ne, le-oai-că

• VC-C(C)V/SV/VS/SVS: cer-ne, prin-tre, cer-nea-lă, târ-ziu, sâr-boai-că

EXCEPŢII:

• V-C1C2V, unde C1 = b, c, d, f, g, h, p, t, v, k, w, iar C2 = l sau r: ca-blu, co-dru, chi-hlim-

bar, do-vleac etc. (dar: mij-loc, om-le-tă, bur-lac etc.)

• grupurile lpt, mpt, mpţ, ncş, nct, ncţ, rct, rtf se despart după a doua consoană: sculp-tor,
somptu-os, re-demp-ţi-u-ne, sfinc-şii, punc-tu-al, func-ţi-e, arc-tic, jert-fă etc.
• grupurile de trei consoane, în care primele două reprezintă o consoană dublă sau
un sunet unic, se despart după a doua consoană: watt-me-tru, tech-ne-ţiu
• cuvintele care sunt formate cu sufixul -nic, detaşează în silabaţie acest sufix,
indiferent de numărul de consoane care îl preced: vârst-nic

• grupurile de cinci consoane se despart după primele două: opt-spre-ze-ce, ang-strom