Vitaminele

Vitaminele sunt substante organice cu structura chimica foarte

diferita, fara rol plastic sau energetic, dar cu un important rol catalitic in
organismul uman, legate de enzime care au acelasi rol.

Termenul de vitamine a fost utilizat pentru prima data in anul 1912

de catre Funck C. (biochimist american de origine poloneza), pentru a
sugera ca alimentele contin substante organice specifice care previn unele
boli frecvent intalnite la om (boala beri-beri, pelagra, rahitismul,
scorbutul).

Vitaminele sunt sintetizate de organismele vegetale si unele

microorganisme. Organismele animale pot sintetiza unele vitamine pe
baza provitaminelor existente in hrana si in anumite conditii endogene si
exogene (ex. vitamina D poate fi sintetizata in organismul uman daca
hrana contine ergosteroli si daca organismul beneficiaza de raze
ultraviolete).

Lipsa, insuficienta sau excesul vitaminelor din hrana determina

aparitia unor tulburari – denumite vitaminoze, respectiv avitaminoze (in
lipsa), hipovitaminoze (in carenta /insuficienta) sau hipervitaminoza (in
exces). Datorita specificului alimentatiei omului (din ratie fac parte
alimente de origine vegetala, uneori in stare proaspata), avitaminozele
sunt foarte rare. Hipervitaminozele apar in cazul unor greseli de dozare si
administrarea acestora prin perfuzie. Ca urmare, cel mai frecvent se
intalnesc hipovitaminozele si pot avea urmatoarele cauze:

- alimentatie neechilibrata sau unilaterala cand, dupa epuizarea

rezervelor de vitamine din organism, apar fenomenele de carenta;

- afectiuni hepatice (mai ales ciroza) care reduc cantitatea de

vitamine depozitate in ficat; lipsa unor rezerve vitaminice in ficat
poate duce mai usor la aparitia hipovitaminozelor;

- afectiuni ale epiteliului intestinal, care franeaza partial sau total

absorbtia vitaminelor;

- cresterea cerintelor de vitamine ale organismului in stari febrile, in

cazul unor tulburari patologice etc;

utilizarea unor antibiotice administrate pe cale orala, care distrug flora

microbiana din tubul digestiv, in acest caz este redusa sinteza
endogena de vitamine la nivelul tubului digestiv;

- prezenta unor antivitamine in hrana, care conduc la reducerea

partiala sau totala a valorii biologice a vitaminelor. Antivitaminele
sunt analogi structurali ai vitaminelor cu actiune antagonica,
 realizata fie prin blocare, fie prin substitutie. Actiune antivitaminica
pot avea: antibioticele, dicumarolul (antivitamina K), tiaminaza
(antivitamina B1), etc.

Simptomele prin care se manifesta hipovitaminozele sunt atat de

generale: (care se pot intalni in cazul mai multor vitamine, concretizate in
tulburari de crestere si dezvoltare, scaderea performantelor fizice si
intelectuale, disfunctii reproductive, scaderea rezistentei organismului la
imbolnaviri etc) cat si prin simptome specifice (ex. tulburari de vedere
pentru vitamina A, rahitism pentru vitamina D, anemie pentru vitamina
B12, etc).

Reiterand problema surselor naturale de vitamine se poate mentiona

faptul ca pentru aportul vitaminic, in cazul omului, exista doua surse
esentiale (Z. Garban):

- aportul exocen – alimentar prin care, toate vitaminele pot fi

asigurate la nivelul necesarului. In acest scop este necesara o
alimentatie cat mai diversificata, din care sa faca parte atat
alimentele de origine vegetala cat si cele animale, cu mentiunea
sa nu lipseasca legumele si fructele proaspete;