S ilaba și despărțirea în silabe

-silaba este o unitate de pronunțare rezultată dintr-un singur efort respirator, formată
dintr-o singură vocală (=nucleul sliabei), alături de care pot apărea consoane și/sau
semivocale.
-cuvintele pot fi monosilabice: tare, sparg, geam
plurisilabice: profesorul, citește, lecția
-despărțirea în silabe poate fi marcată prin cratimă sau punct
Reguli de despărțire în silabe
 O consoană între două vocale trece în silaba cealaltă (v_cv)
Ex. po-diș, lu-nă, tea-mă
 Două vocale între două consoane se despart între ele (vc_cv)
Ex. cer-nea-lă, cap-să

Excepție- Dacă avem CC, prima C fiind b,c,d, f,g,h,p,t,v, iar a doua C este l/r,
ambele consoane trec în prima silabă. Nu se mai face despărțirea între cele două
consoane.
Co-dru, a-tlet, a-fli, e-vla-vi-os, a-bre-vi-e-re
 Trei sau mai multe consoane între două vocale despart după prima consoană
(c_cc)
Ex. cin-ste, lin-gvist, de-lin-cvent

Excepție- Despărțirea se face după cea de-a doua consoană în cazul grupurilor
 lp-t: sculp-tor
 mp-t: somp-tu-os
 mp-ț: re-demp-ți-u-ne
 nc-ș: linc-șii
 nc-t: punc-taj
 nc-ț: punc-ți-e
 nd-v: sand-viș
 rc-t: arc-tic
 rt-f: jert-fă
 st-m: ast-mul

NB! Două vocale alăturate de despart între ele: po-et, re-al

 Despărțire
a) după pronunție- Regulile de mai sus
b) după structură- Derivatele și compusele
ex. des-pre (despărțire după pronunție)
de-spre (despărțire după structură)

i-ne-gal (despățire după pronunție)

in-e-gal (despărțire după structură)

! La unele cuvincte coincid cele două tipuri de despărțire- ne-drept

! La unele cuvinte nu este acceptată decât despărțirea după pronunție, altfel se
obțin secvențe care nu sunt silabe

Ex. ne-vral-gic NU nevr-al-gic

În-tra-ju-to-ra NU într-a-ju-to-ra

Accentul

-este marcat în DOOM2 prin sublinierea vocalei din silaba accentuată (accentul
poate fi marcar printr-un accent ascuțit așezat pe vocala din silaba accentuată)

-vocala reprezintă centrul sau nucleul silabei, nicio silabă nu se poate realiza fără
vocală în limba română, deci vocala este cea care poartă accentul

-pronunția corectă se numește ortoepie

-scrierea corectă se numește ortografie

-în limba română, acceptul nu are o poziție fixă, locul lui se stabilește prin
raportare la silaba finală. Distingem cuvinte care au accentul

 pe ultima silabă (*oxitone)- de-ba-ra, a cio-că-ni

 pe silaba penultimă (*paroxitone)- că-ma-ră, ari-pioa-ră
 pe antepenultima silabă (*propaoxitone)- gi-ne-re, pe-pe-ne
În general, cuvintele nu pun probleme de accentuare în limba română. Există însă
câteva situații speciale
 Un număr restrâns de cuvinte se accentuează în două moduri (variante libere),
fără a antrena modificări de sens. Deși ambele modalități de accentuare sunt
considerate corecte, prima formă este considerată variantă preferată în DOOM 2.
 antic/ antic
intim/ intim
precaut/ precaut
profesor/ profesor
trafic/ trafic

 Unele cuvinte cu sensuri diferite se scriu identic (omografe), dar se accentuează

diferit:
acele (de cusut)/ acele (fete)
companie (militară)/ companie (plăcută)
(fată) veselă/ veselă ( de bucătărie)
torturi (prăjitură)/ torturi (chinuri)
haină ( îmbrăcăminte)/ haină (rea)

 Unele (grupuri de) cuvinte cu sensuri diferite se scriu la fel, dar se pronunță
identic (omofone)
ce-ai---ceai
o dată---odată
l-or---lor

 Unele cuvinte au o singură varinată de accentuare corectă, dar foarte mulți

vorbitori le pronunță greșit
caracter, nu caracter
butelie, nu butelie
veveriță, nu veveriță
taxi, nu taxi
colibri, nu colibri
mafie, nu mafie
prevedere, nu prevedere

*Uneori, un cuânt format din mai multe silabe (cel puțin trei), mai ales format prin
compunere, poate purta în afară de accentul principal, un accent secundar. (marcat în
DOOM2 printr-o linie dublă)
Bunăstare, aerodinamic, agorafobic
Alternanțele fonetice sunt situații particulare în care un sunet sau un grup de
sunete este înlocuit cu un alt sunet sau un alt grup de sunete.
Tipuri de alternanțe fonetice

1) Vocalice
a. vocală-vocală
 a-ă: pahar-păhăruț, mare-mări
 ă-e: măr-meri, tânăr-tineri
 o-u: soră-surori, noră-nurori

b. semivocală-semivocală
 u-i: meu-mei, leu-lei

c. diftong-vocală (monoftongarea)
 ea-e: perdea-perdele
 oa-u: moarte-muritor
 oa-o: moară-mori, școală-școli

2) Consonantice
 d-j: veșted-veșteji
 d-z: stradă-străzi
 s-ș: cresc-crești
 t-ț: bărbat-bărbați
 z-j: viteaz-viteji
 k-c!: mac-maci
 g-g!: culeg-culegi
3) Mixte
 l-i: cal-cai
 r-i: pier-piei