Despărţirea în silabe

I. Regula generală și obligatorie a despărțirii în silabe a cuvintelor în limba română este

interzicerea lăsării la sfîrșit de rînd sau la început de rînd a unei secvențe lipsite de o
vocală propriu-zisă.
II. Reguli bazate pe pronunțare. Se aplică drept reguli unice în toate cuvintele simple și în
majoritatea derivatelor cu sufixe; sînt tolerate în cuvintele compuse, în derivatele cu prefixe
și în unele derivate cu sufixe, precum și în grupurile de cuvinte legate prin cratimă (a se
vedea totuși și recomandările de la final).
1. În succesiunea a două vocale propriu-zise despărțirea se face între cele două vocale:
Gra-al, a-e-ri-an, a-ici, a-or-tă, a-u-zi; be-hă-it, lin-gă-ul; bo-re-al, a-le-e, de-ic-tic, le-o-
nin, le-ul; u-ri-aș, pom-pi-er, fi-in-ță, fa-ni-on, ca-fe-gi-ul; hî-rî-it, pî-rî-ul; cro-at, po-et,
cro-im, al-co-ol, o-ul; po-lu-a-re, con-ti-nu-ă, du-et, hă-lă-du-ind, a-fec-tu-os, con-ti-nu-
u; ke-ny-an, dan-dy-ul etc.
2. În succesiunea vocală + semivocală + vocală despărțirea se face înaintea
semivocalei: a-ce-ea, tă-iat, ploa-ie, du-ios, ro-iul; gă-oa-ce; ro-ua, stea-ua, no-uă, tă-
iai, vo-iau, le-oai-că etc.
Observație. În succesiunea vocală + semivocală + semivocală + vocală despărțirea
se face înaintea primei semivocale: cle-ioa-să, cre-ioa-ne etc.
3. În succesiunea vocală + semivocală + consoană despărțirea se face înaintea
consoanei: mai-că, boj-deu-că, pîi-ne, doi-nă, lu-poai-că etc.
4. Dacă există o singură consoană între vocale despărțirea se face înaintea
consoanei: a-bil, re-ce, ve-cin, po-diș, a-fiș, le-ge, le-gic, o-lea-că, lu-nă, soa-re, ca-să,
ra-zei etc.
Observații:
a. Grupurile de litere ch, gh (urmate de e sau i) notează cîte o singură
consoană; de aceea, cuvintele în care apar se despart în silabe conform
regulii enunțate: u-re-che, a-chi-tat, le-ghe, o-ghial etc.
b. Litera x notează întotdeauna două consoane (fie cs, fie gz); din punctul de
vedere al despărțirii în silabe este însă tratată ca o singură unitate, iar cuvintele
în care apare se despart tot conform acestei reguli: a-xă, e-xa-men etc.
5. În cazul grupurilor de două consoane situate între vocale despărțirea se face
a. în majoritatea situațiilor, între cele două consoane: ic-ni, tic-sit, ac-tiv, caf-tan,
mul-te, în-ger, lun-git, un-gher, în-ghi-ți, mun-te, cap-să, as-cet, is-che-mi-e, as-
chi-mo-di-e, as-tăzi etc.
Observație. Cuvintele care conțin consoane duble se despart tot după regula de
mai sus: for-tis-si-mo, wat-tul, în-nop-ta, in-ter-regn.
b. înaintea întregului grup consonantic
- dacă prima consoană este b, c, d, f, g, h, p, t sau v, iar a doua consoană
este l sau r: o-blo-ni, o-braz, a-cla-ma, a-cru, Co-dlea, co-dru, a-fla, A-fri-ca,
a-glu-ti-nant, a-gro-nom, pe-hli-van, po-hrib, su-plu, cu-pru, a-tlet, pa-tru, e-
vla-vi-e, co-vrig etc.
- în cazul succesiunilor de litere sh, th, ts, tz din cuvinte neadaptate: fla-shul,
ca-thar-sis, jiu-ji-tsu, kib-bu-tzuri etc.