Reguli de despartire in silabe si la capat de rand conform DOOM2

Reguli de despartire in silabe si la capat de rand

Silaba – este segmentul fonic dintr-unul sau mai multe sunete rostite cu acelasi efort respirator,
in componenta caruia trebuie sa existe o singura vocala, conform DOOM 2
Normele actuale de despartire a cuvintelor si la capat de rand :
a) dupa pronuntare – se poate aplica la toate cuvintele :
– o consoana intre doua vocale, la despartirea in silabe trece la silaba urmatoare VCV – V-CV
exemple : a-pa, ca-sa, ma-na, via-ta etc.
- doua consoane intre doua vocale, la despartirea in silabe trec : prima la silaba dinainte si a
doua la silaba urmatoare VCCV – VC-CV
exemple : car-te, din-te, mun-ca, pun-te etc.
! daca in grupul de doua consoane, a doua este l sau r si prima este b,c,d,f,g,h,p,v, despartirea in
silabe se face inaintea intregului grup de doua consoane.
exemple : ca-blu, co-dru, a-flu, e-gre-ta, pe-hli-van, a-proa-pe, a-pri-lie, a-tlas, co-vrig etc.
– trei sau mai multe consoane intre doua vocale, la despartirea in silabe, trec : prima in
silaba dinainte si celelalte la silaba urmatoare.
exemple : as-tru, al-bas-tru, cas-tron, con-struc-tor etc.
– La grupurile de consoane : lpt,mpt,ncș,nct,ndv,rct,rtf,stm, despartirea in silabe se face
dupa a doua consoana din grup.
exemple : sculp-tu-ra, somp-tu-os, sfinc-si, punc-tu-a-tie, func-ti-e, sand-vici, An-tarc-ti-ca,
jert-fe, ast-ma-tic
– in acelasi mod se despart in silabe si cuvintele : ast-fel, ab-sorb-ti-e, trans-la-tor
b) dupa structura :
– se poate aplica numai in limita dintre elementele componente ale unor cuvinte “formate”
sau scrise cu cratima sau cu cratima si linie de pauza: arterio/scleroza, aducere-/aminte,
bun-/gust (aceste cuvinte pot fi despartite si dupa pronuntare : ar-te-ri-os-cle-ro-za, a-du-ce-re-a-
min-te, bun-gust
Se pot desparti si dupa structura :
= cuvintele compuse : al-tundeva/alt|undeva, des-pre/despre,
drep-tunghi/ drept\unghi, por-tavion/port\avion.
= derivatele cu sufixe : anor-ganic/anorganic,
de-zechilibru/dezechilibru, i-negal/inegal, nes-tabil/nestabil
Normele actuale nu permit despartiri dupa structura care ar conduce la secvente care nu
sunt silabe : intr|ajutorare, nevr|algic
Nu se despart la capat de rand, ci se trec integral pe randul urmator:
– numele proprii de persoane : Popescu NU Po-pescu/Popes-cu
– numeralele cardinale scrise cu cifre si litere : (al III-lea NU al III-/lea|)
– abrevierile : UNESCO (NU U-NESCO sau UNES-CO)
– se recomanda evitarea despartirii grupurilor ortografice scrise cu cratima : dintr-|un, intr-|
o
– prenumele si numele de familie : Dan Ionescu, D.Ionescu (NU dan|Ionescu, D.|Ionescu)
– notatiile cu abrevieri : 8 cm, 150 km (NU 8km, 150km)
Se tolereaza plasarea pe randuri diferite a abrevierilor pentru nume generice si a numelor proprii
din denumirile unor institutii, indiferent de ordine : Roman\S,A., F.C.|Dinamo ( ca si in scrierea
completa Fotbal|Club|Dinamo)
Accentul – reprezinta pronuntarea mai intensa a unei silabe dintr-un cuvant
– silabele cuvintelor pot fi accentuate si neaccentuate
– semnul accentului (‘) se pune pe vocala din s accentuata
– intreaga silaba accentuata se pronunta mai intens decat cele neaccentuate
– in limba romana, accentul este mobil
exemple : an,a-na-nas, no-ua, no-ua-spre-ze-ce, ve-ve-ri-ta, vic-to-ri-e
  Când în limba româna un cuvânt nu se termină într-un rând, se vor trece în rândul următor
numai silabele ( compuse din litere din alfabet) întregi. Despărțirea în silabe a cuvintelor sau
silabisirea se face astfel:
a)  dacă vocala e urmată de o singură consoană, aceasta trece la silaba următoare: le-ge, o-ră;
b)  dintre două vocale succesive (în hiat), prima aparține silabei dinainte, a doua celei
următoare: ce-re-a-le, lu-a; i și u semivocale, între două vocale, trec la silaba următoare: ba-ia,
no-uă;
c)  dacă vocala e urmată de două sau mai multe consoane, prima consoană aparține silabei
dinainte, cealaltă – sau celelate – silabei următoare (excepțiile se vor vedea mai jos): ac-ti, as-
tăzi, mul-te, os-cior, as-pru, con-tra, mon-stru;
, prima consoană aparține silabei dinainte, cealaltă – sau celelate – silabei următoare (excepțiile
se vor vedea mai jos): ac-ti, as-tăzi, mul-te, os-cior, as-pru, con-tra, mon-stru;
d)  când prima consoană este b, c, d, f, g, h, p, t, v, iar a doua este lsau r, amândouă
consoanele trec la silaba următoare: a-bre-vi-a, a-cru, co-dru, a-fla, a-gro-nom, si-hlă, su-plu, a-
tlet, li-tru, de-vre-me;
e)  grupurile ct, cț și pt, pț precedate de consoane se despart: onc-tu-os, punc-taj, func-ți-e,
sanc-ți-u-ne, somp-tu-os, pre-emp-ți-u-ne;
f)  cuvântul jertfă se desparte jert-fă;
g)  la cuvintele compuse (din doua sau mai multe litere din alfabet – limba romana) și la
cele derivate cu prefixe, precum și la unele derivate cu sufixe (derivate de la teme terminate în
grupuri consonantice cu sufixe care încep cu o consoană), despărțirea în silabe se face, de
preferință, ținându-se seama de părțile componente, atunci când cuvântul e analizabil: de-spre
(nu des-pre), drept-unghi (nu drep-tunghi), in-egal (nu i-negal), ne-stabil (nu nes-tabil), sub-linia
(nu su-blinia), vârst-nic (nu vâr-stinc).