REGULILE DESPĂRŢIRII CUVINTELOR ÎN  SILABE

  1. O CONSOANĂ ÎNTRE DOUĂ VOCALE trece  în silaba următoare;

  ma-să; pă-du-re; u-ti-li-za-re; Această regulă  se aplică şi în următoarele situaţii:
 
a) dacă înaintea consoanei sau după ea se află un  diftong sau un triftong, la despărţirea în silabe
consoana trece în silaba  următoare:
  pâi-ne; stro-pea-lă; CRE-IOA-NE;
b) litera x este considerată  ca o singură consoană şi trece în silaba următoare atunci când se află
între  două vocale:
  a-xă; e-xa-men; e-xer-ci-ţiu;
c)   atunci când  între cele două vocale se află literele CE, CI, GE, GI, CHE, CHI, GHE,
GHI, care  redau o singură consoană, acestea trec în silaba următoare:
  ve-che; în-ger;  ve-he; un-gher;
2. DOUĂ CONSOANE ÎNTRE DOUĂ VOCALE
  la despărţirea în silabe se despart şi ele, prima  consoană trece în silaba dinainte, iar a doua
consoană la silaba următoare:  ar-tă; ac-tiv; tic-sit; mun-te; un-ghi-e;
EXCEPŢIE:
  Dacă în grupul de două consoane, a doua este l  sau r, iar prima este b,c,d,f,g,h,p,t,v, despărţirea în
silabe se face înaintea  întregului grup, adică cele două consoane fac parte   din aceeaşi silabă:
  o-braz: o-blu: co-dru: a-flu-ent; a-fri-can:
  a-gra-fa;    pe-hli-van:   su-ple-ţe:   pa-tru:
co-vrig: e-vla-vi-e:
3. TREI SAU MAI  MULTE CONSOANE ÎNTRE  DOUĂ VOCALE, la despărţirea în silabe
prima consoană se duce la silaba  dinainte, iar celelalte două trec la silaba următoare.
  as-tru; mon-stru; con-struc-tor;
  EXCEPŢIE:
  In cazul grupurilor de consoane lpt, mpt,  nct, ncţ,  ncş, ndv, rct, rtf, stm, despărţirea se face DUPĂ
A DOUA CONSOANĂ DIN GRUP:
  sculp-tu-ră; somp-tu-os; linc-şii;  punc-taj;   func-ţi-e; arc-tic; jert-fa; ast-ma-tic; sand-viş; 
4. DOUĂ VOCALE ÎN HIAT se despart între ele, făcând parte din silabe diferite:
  a-er; a-le-e; po-e-zi-e; 
ATENŢIE!
  ■când O VOCALĂ este URMATĂ DE UN DIFTONG SAU DE UN TRIFTONG despărţirea 
se face înaintea diftongului sau a   triftongului:
  plo-uă; le-oai-că;
  dif.        trif.
  fra-ier; SU-IAU; du-ios;
  dif.          trif.          dif.
  POA-IE; STEA-UA;
  dif. dif.     dif. dif.
Despartirea cuvintelor in silabe si la capat de rand CRATIMA

DESPĂRŢIREA     CUVINTELOR   ÎN SILABE ŞI LA  CAPĂT DE RÂND

    •  Despărţirea după pronunţare a fost numită    şi  silabaţie fonetică, însă această denumire
este improprie, deoarece  despărţirea cuvintelor la capăt de rând este o problemă practică, în  timp
ce silabaţia este o problemă lingvistică.
•  Despărţirea după structură a fost numită şi silabaţie morfologică, termen impropriu, întrucât
ea nu are în vedere silabaţia (care priveşte  fonetica, nu (morfologia), ci
elementele componente din structura  anumitor cuvinte.
   
Normele actuale prevăd despărţirea cuvintelor în silabe după pronunţare. Este
acceptată ŞI DESPĂRŢIREA  DUPĂ STRUCTURĂ, însă   cu unele restricţii faţă de
recomandările  din DOOM1. Despărţirea după pronunţare prezintă şi avantajul că pentru ea se  pot
stabili reguli mai generale decât pentru despărţirea după structură, care  are mai mult caracter cult.
 
Se pot despărţi şi după structură:
  -  CUVINTELE  COMPUSE: I-NA-BIL/ IN-A-BIL; DES-PRE/ DE-SPRE; ARTERIOS-
CLEROZÂ/  ARLERIO-SCLEROZĂ; AL-TUNDEVA/ ALT-UNDEVA; DREP-TUNGHI/
DREPT-UNGHI;  POR-TAVION/ POR-AVION; PRONOS-PORT/ PRONO-SPORT;
ROMAR-TA/ ROM-ARTA:
 
-  DERIVATE CU PREFIXE: ANOR-GANIC/  AN-ORGANIC; DE-ZECHILIBRU/ DEZ-
ECHILIBRU; INE-GAL/ IN-EGAL; NES-PRIJINIT/  NE-SPRIJINIT; NES-TABIL/ NE-
STABIL; NES-TRĂMULAT/ NE-STRĂMUTAT;  PROS-CENIUM/ PRO-SCENIUM; SU-
BLINIA/SUB-LINIA.
 
Normele actuale  nu mai admit despărţirile după structură, dacă  secvenţele nu sunt silabe
  (ca: ÎNTR-AJUTORARE, NEVR-ALGIC) sau ar contraveni pronunţării, ca în APENDIC-
ECTOMIE (apendicectomie), LARING-ECTOMIE (laringectomie). Pentru cuvintele a căror
structură nu  mai este clară, deoarece elementele componente sunt neînţelese sau neproductive în
limba română, normele actuale recomandă exclusiv  despărţirea după pronunţare (ABSTRACT,
SUBIECT) sau evitarea  despărţirii, dacă aceasta ar contraveni regulilor: A-BROGA; O-BIECT.
 
Despărţirea în scris a cuvintelor la capăt de  rând se face după reguli care diferă, parţial, de
regulile despărţirii în  silabe [...]. Limita dintre secvenţe se marchează prin cratimă, care se
scrie numai după secvenţa de la sfârşitul primului rând. Sunt posibile două  modalităţi de
despărţire la capăt de rând: pe baza pronunţării şi pe  baza structurii morfologice a cuvintelor -
modalităţi pe care le vom  numi în continuare DESPĂRŢIRE DUPĂ PRONUNŢARE şi,
respectiv, DUPĂ  STRUCTURĂ. (Regula generală şi obligatorie a  despărţirii cuvintelor la capăt
de rând în limba română, valabilă pentru ambele  modalităţi, este interdicţia de a lăsa la sfârşit sau
la început de rând o secvenţă care nu este silabă. Excepţie fac grupurile  ortografice scrise cu
cratimă (dintr-/un, într-/însa), la care se recomandă  însă, pe cât posibil, evitarea împărţirii.
 
•  Nu se despart la sfârşit de rând, ci se trec integral pe rândul următor:
  -  ABREVIERILE  SCRISE LEGAT (UNESCO, SIDA) sau despărţite  prin blancuri (S N C
F R), prin puncte (A.C.) ori prin cratimă (LT.-MAJ., N-V);
  -  NUMELE  PROPRII DE PERSOANE: POPESCU, ABIL EL-KADER nu: PO-PESCU /
POPES-CU; ABD EL-ZKADER);
  -  NUMERALELE  ORDINALE scrise cu cifre şi litere: V-LEA, 5-« (nu: V-/LEA, 5-/A);
 
•  Se recomandă să nu se separe de la un rând la celălalt, ci să se  treacă împreună pe rândul
următor:
  -  PRENUMELE (sau ABREVIERILE PRENUMELOR) şi NUMELE DE FAMILIE:  ION
POPESCU, I.
POPESCU (nu: ION/  POPESCU, I./POPESECU),
  -  notaţiile care INCLUD ABREVIERI: 10 KM,  ART.3 (NR. 10/KM, ART./3).
Se tolerează plasarea pe rânduri  diferite a , abrevierilor pentru nume generice şi a numelor  j
proprii din denumirile unor instituţii, indiferent de ordine: ROMAN/ S.A.; SC
SEVEMAV / SA., dar şi F.C. / ARGEŞ, RA  / "MONITORUL OFICIAL", SC/ SEVEMAV
SA (ca şi în  scrierea completă: FOTBAL CLUB ARGEŞ etc).
 
ATENŢIE!
  Nu se despart în  silabe SUBSTANTIVELE PROPRII sau acele substantive ale
căror SILABE sunt CACOFONICE: Şte-fan; Mi-hai; Car-men; Plo-ieşti; Vas-lui; cur-be;  cur-ri-
cu-lum; caca-o etc.