Luceafărul

de Mihai Eminescu

Mihai Eminescu s-a născut în 1950. El a forst un prozator,poet și jurnalist.

Mihai Eminescu a fost fascinat cu folclorul, basme, legende românesc. Poezia
“Luceafărul” a fost inspirat de operele ‘Fata în grădină” și “Feciore fără crop”.
Richard Kunich,un german folclorist, cuprinde basmele populare românești care dat
inspirația pe Mihai Eminescu.
Poezia „Luceafărul” este alcătuid din 98 de strofe și 392 de versuri care poate grupat în 6
parte. Versurile sunt alcătuide din 7-8 silabe.
Tema orerei este problematica geniului în raport cu lumea, iubirea și cunoașerea. Titlul
operei se referă la morivul pricipal al operei. Luceaferul,stea, simbolează geninul.
Opera “Luceafărul” este un poem romantic. În opera apere numeroase motive romantice ca
stea,cosmicul,iubirea.
Incipitul este o formula inițială de basm, atestând astfel filonul folcloric al poemului.
Primul tablou este o poveste fantastică de dragoste, deoarece se manifestă între două fiinţe
aparţinând unor lumi diferite, cea terestră şi cea cosmică şi tocmai de aceea este şi o iubire
imposibilă.
Tabloul al doilea este o idilă pastorală între două fiinţe aparţinând aceleiaşi lumi.
Tabloul al treilea este dominat de planul universal cosmic, Luceafărul este Hyperien iar
fata este motivul iubirii ideale.
Tabloul al patra îmbină planul universal-cosmic cu cel uman-terestru, dând poemului o
simetrie perfectă.
Ultimul tablou este o sentinţă în sens justiţiar.
În opera ‘’Luceafărul” apera cel trei genul literar. Genul liric se defienște prin exprimarea
directe sentimenturiluor și găndurilor. Genul epic sete ilustrat de epica poemului care reprezintă
subiectul narativ al basmului popular. Opera are personaje, timp și spațiu care sunt elemente
epice. Genul dramatic se definește prin dialogul dintre măștilor.
În concluzie opera “Luceafărul” este un poem romanric cu tema problematica geniului
în raport cu lumea. Opera este cea mai mare poeziei românești.