VOCALE ÎNTOTDEAUNA: a, ă, â(î)

*În general, un sunet= o literă (Ex.: casă – 4 sunet, 4 litere; perete – 6 sunete, 6 litere)
*În momentul de faţă, există:
- sunete redate printr-o singură literă (a, ă, b, d, e, f, g, h, j, l, m, n, o, p, r, s, ş, t, ţ, u, z);
- sunete redate prin litere diferite (â=î, i=y, c=k=q, v=w)

*Semivocalele sunt întâlnite doar în grupurile de sunete numite diftongi și triftongi.

• i-de-al vs. deal
În primul cuvânt e este vocală și formează silabă singur. În al doilea cuvânt ḙ este
semivocală, nu poate forma singur silabă, dar formează un diftong cu ajutorul
vocalei a.
• ha-i-nă vs hai-nă
În primul cuvânt cu înțelesul de „rea la suflet”, i este vocală, formează silabă
singur. În al doilea cuvânt cu înțelesul de „îmbrăcăminte”, i̯ este semivocală și nu
poate forma singur silabă. Pentru ca silaba să existe are nevoie de vocala a,
împreună cu care formează un diftong.

ÎNAINTE ȘI DUPĂ
SEMIVOCALA O înainte de a
SEMIVOCALA E a, o
SEMIVOCALA I a, ă, â, e, î, o, u
SEMIVOCALA U înainte şi după a, ă, â, e, î,
după o

ce, ci, ge, gi, che, chi, ghe, ghi

1 sunet când în silabă este o altă vocală decât cea
din grup: geam – 4 litere, 3 sunete;
2 sunete când vocala grupului e singura din silabă:
ge-me – 4 litere, 4 sunete.

Consoanele c, č, k’ și g, ğ, g’ :
• consoana c este pronunțată ca în cuvintele car, ctitor
• consoana č este pronunțată ca în cuvintele ceapă, ciorbă
• consoana k’ este pronunțată ca în cuvintele cheamă, chiar
• consoana g este pronunțată ca în cuvintele gaz, gard
• consoana ğ este pronunțată ca în cuvintele geam, giuvaer
• consoana g’ este pronunțată ca în cuvintele gheață, ghiară
În transcrierea fonetică(în teste) c=k, â=î.
În transcrierea fonetică, când în silabă mai este și altă vocală, nu se mai transcrie vocala din
grup: făcea=[făča]; colegi=koleğ, butuci=[butuč], cheamă=[k’amă]. Dar când nu este și altă
vocală: face= [fače]; fugi=[fuği], curge=[kurğe], ghem=[g’em], chem=[k’em] .

1
 DIFTONG TRIFTONG HIAT
V+SEMIV ÎN ACEEAȘI SILABĂ V+2SEMIV ÎN ACEEAȘI SILABĂ V+V ÎN SILABE DIFERITE
(iar-bă, pâi-ne, fii, pie-se, dan-sau, soar-tă) (gre-șeau, șleau, lu-poai-că, miau)

Diftongul

*Diftongul poate fi format și din două sunete alăturate, care aparțin unor cuvinte diferite,
dar care se pronunță împreună. În aceste cazuri, în silabă, apare cratima între componentele
diftongului: mi–a (zis), ți–a (zis), să–i (zică)

*După consoanele ğ, č, g’, k’ nu există diftongi care să înceapă cu semivocalele e, i, pentru că

(în aceste cazuri) e, i sunt litere ajutătoare pentru scrierea consoanelor respective.
geam [ğam], ceas [čas], chiar [k’ar], gheață [g’ață]: geam [ğam], ceas [čas], chiar [k’ar],
gheață [g’ață]

*Atunci când după ğ, č, g’, k’ apar e, i cu valoare de vocală, acestea formează cu

semivocalele care urmează diftongi: cercei [čerčei], rochii [rok’ii]

* În funcție de ordinea vocalei și a semivocalei, diftongii se împart în ascendenți și

descendenți. Diftongii ascendenți sunt formați dintr-o semivocală și o vocală (SV), iar cei
descendenți dintr-o vocală și o semivocală (VS).

Hiatul

În limba română actuală este întâlnit în cuvinte compuse și în neologisme. Poate fi format
din două vocale de același fel sau diferite, dar și dintr-un lanț de vocale.
Exemple: supraaglomerat, ultraatent, neelucidat, reevaluat, licee, idee, ființă, știință,
antiinflație, alcool, cooperare, zoologie (aceleași vocale), înainte, trăind, aer,
supraorganizare, aur, răul, sanie, triunghi (vocale diferite), an-ti-a-e-ri-an (hiat în lanț)

Triftongul

Triftongii pot fi alcătuiți din sunete alăturate, care aparțin unor cuvinte diferite, dar care sunt
pronunțate împreună. Între aceste sunete se folosește cratima: mi–au (luat), mi–ai (luat),
ne–au (luat).

*După consoanele ğ, č, g’, k’ nu există triftongi care să înceapă cu semivocalele e, i, pentru că

(în aceste cazuri) e, i sunt litere ajutătoare pentru scrierea consoanelor respective: ziceau
[zičau], vegheau [veg’au]

2
 Tipuri de cuvinte
Arhaismele= cuvinte vechi, ieşite din uz, pentru că nu mai există obiectul de referinţă.
Antonimele= sunt cuvinte cu formă diferită și înțeles opus.
Sinonimele=sunt cuvintele cu forme diferite, dar cu înțeles identic sau foarte asemănător.
Neologismele= cuvinte noi, intrate în limba română prin împrumuturi sau create prin
mijloace proprii ale limbii (derivare, compunere)
Regionalismele= cuvinte folosite în anumite regiuni ale României
Omografe= se scriu la fel, dar se pronunță diferit (accentul în altă silabă): Copii / copii.
Omofone= care se pronunță la fel, dar se scriu diferit: Car/ c-ar
Omonimele= sunt cuvinte cu formă identică și înțeles total diferit. Se pronunță la fel, au
accentul în aceeași silabă, dar au sensuri diferite. Casă( locuintă)/ casă ( de marcat ).Pot fi
și omografe, și omofone.
Paronimele= sunt cuvinte aproape identice sau foarte asemănătoare că formă, însă
diferite ca înțeles, într-o mai mare sau mai mică măsură. Ex:original / originar, pronume /
prenume, familial / familiar, conjectură / conjunctură, atlas / atlaz,

DESPĂRȚIREA ÎN SILABE
Două vocale(identice/diferite) se despart !
Un diftong/triftong se despart de vocala/diftongul precedent !
V-C-V (O consoană între două vocale trece la secvența următoare) !
Două consoane între vocale se despart ! (tic-sit)
Trei consoane între vocale se despart după prima consoană !
Patru consoane între vocale se despart după prima consoană!

3
 Îmbogățirea vocabularului

MIJLOACE INTERNE DE ÎMBOGĂȚIRE A VOCABULARULUI

DERIVAREA
-cu afixe (sufixe, prefixe și
desinențe)
RADICAL =segmentul de
litere comun tuturor
cuvintelor din aceeaşi
familie lexicală.
• Ex: radicalul pădur- pentru
pădure, pădurar, împădurire
SUFIXE=grupul de litere
adăugat după radical pentru
a obţine cuvinte noi
pădur+ar = pădurar
PREFIXE=grupul de litere
adăugat înainte pentru a
obține cuvinte noi in+egal=
inegal
* Derivarea concomitentă
cu prefixe şi sufixe (afixe) =
parasintetică
COMPUNEREA CONVERSIUNEA
-Sudare/contopire: -Schimbarea valorii
bunăvoință, untdelemn, gramaticale= constă în
altcineva, astfel, oarecare, trecerea unui cuvânt de la o
despre… parte de vorbire la alta.
-Alăturare cu blanc( Curtea
de Argeș, Baia Mare, treizeci
și cinci, ca să, de pe, de
lângă, ca și cum) sau prin
alăturarea cu cratimă(
prima-doamnă, astă-seară,
bună-voință, rea-voință,
bun-rămas, bun-simț, mai-
marele, mai-mult-ca-
perfect)
-Abreviere cu punct-O.N.U.,
C.E.C.; fără punct- UNESCO,
ONU) prin reunirea unor
fragmente de cuvânt
(Centrofarm), reunirea unor
fragmente de cuvânt și a
unor inițiale( TAROM,
RENEL)
-Compunerea cu prefixoide
și sufixoide= aeronavă,
casetofon, hidroavion,
hidrobicicletă

Mijloace externe de îmbogățire a vocabularului

Calcul lingvistic Împrumuturile
1.Calc lexical= traducerea, copierea, Împrumuturi lexicale vechi(cale directă)
imitarea unui cuvânt/sensului lui cu
ajutorul unui echivalent din lb română.
Ex: frățietate= fraternité
2.Calc semantic= un împrumut de sens. Neologismele(cale indirectă)
Cuvântul românesc trebuie să aibă cel
puțin un sens comun de la cel
împrumutat (obligatoriu polisemantic)

4
 Câmp lexical
Format din cuvinte care se află într-o relație
de ierarhizare.Câmpul lexical al cuvântului
locuință: casă, vilă, castel, palat, bloc,
colibă; iglu, bungalou; hotel, han, cămin,
internat, pensiune; cabană, baracă, colibă,
cort etc.
SEMNE DE PUNCTUAȚIE
Semnul întrebării ?
Semnul exclamării !
Linia de pauză –
Folosită mai mult în interiorul textelor pt
delimitări (cuvinte, explicații, lipsa
predicatului, intervenții, atitudini)
Bara oblică /
13/2 (pe), 12/13 ianuarie(spre),
1990/1995(până la), obraz/obrajii
(opoziție); poate să înlocuiască conjuncțiile
și, sau; intervine în notarea unei cifre/date
Cratima –
-în repetiții: încet-încet
-în expresii: tura-vura, talmeș-balmeș
-între două numerale, pentru aproximație:
două-trei zile, șapte-opt copii.
5
Familia lexicală
Totalitatea cuvintelor înrudite ca sens și cu
aceeași rădăcină, formate prin derivare,
compunere și schimbarea valorii
gramaticale de la același cuvânt de bază sau
primitiv.
Exemplu: -dulce: dulceață, dulceag,
dulcegărie, dulcișor, dulciuri, a îndulci,
îndulcire, îndulcit, neîndulcit
SEMNE DE ORTOGRAFIE
Apostroful (mereu) ‘
Blancul
Linia de pauză –
Folosită pentru scrierea cuvintelor compuse
complexe (sud-est-nord-vest)
Bara oblică /
Semn ortografic în abrevierea unor formule
distributive (km/h, m/s) sau pentru a
abrevia prefixul contra- (c/val =
contravaloarea).
Cratima –
Cratima- este semnul ortografic cu cele mai
multe funcții atunci când:
-se pronunță împreună două cuvinte
alăturate (când dispare o vocală, de la
sfârșitul primului cuvânt sau începutul celui
de al doilea: s-a=se a; într-o=întru o; iat-o=
iată o; parc-aud=parcă aud)
-formarea unui diftong/triftong prin
dispariția unei vocale de la începutul unui
cuvânt sau sfârșitul celui de al doilea(ca mai
sus): mi-a spus(diftong cu cratimă), ți-i
aduce, dă-i-o(triftong)
-pronunțarea împreună a formelor
gramaticale inversate: spus-a (a spus)
-scrierea unor interjecții identice (bla-bla-bla)
-când se despart cuvintele în silabe (car-te)
-când se scriu împreună cuvinte compuse
(prim-ministru, galben-auriu). Această
 cratimă dispare atunci când între cuvinte de
genul apar altele (primul nostru ministru)
-când se face articularea unor neologisme
neadaptate lb române (IT-ist, week-end)
-când se rostește un cuvânt sacadat(cu
întreruperi scurte), cu valoare stilistică (Ne-
mer-ni-cu-le!)
-în scrierea unor locuțiuni (calea-valea)
-în scrierea unor cuvinte identice (doar-
doar) sau cu ușoare modificări (încet-
încetișor)
-când sunt scrise grade de rudenie (mă-ta,
tac-tu, soră-ta etc)
Alte exemple când cratima este semn
ortografic : ,,x-uri”, ,,10-le”, ,,bleu-ul”, ,,STB-
ul”, ,,al XI-lea, ,,d-ta”, ,,nord-vest”, ,,sud-
est”,

Virgula , Virgula ,

-în enumerații (mere, pere, cireșe)
-desparte un substantiv de o apoziție (A
venit Maria, vecina, în vizită)
-desparte un subst în vocativ de restul
prop( Vino, băiatule!)
-desparte vorbirea directă de cea indirectă
(Se întoarce mama, zise Ioana)
-marchează lipsa unui verb
+alte roluri prin texte
-în scrierea unor locuțiuni adverbial: cu
chiu, cu vai
-în scrierea unor interjecții identice: boc,
boc; cioc, cioc (se pot despărți și prin ,,!”)
-în scrierea unor cuvinte identice: doar,
doar

Punctul . Punctul .
-Folosit la sfârșitul unei fraze enunțiave, -folosit adesea în abrevieri
afirmativă sau negativă.
-Folosit la scrierea unei date
Linia de dialog -
Parantezele ( ), [ ]
Punctele de suspensie …
Ghilimelele ,, ‘’, << >>
Punctul și virgula ;
Două puncte :