SUNETE SI LITERE

Fonetica limbii române este alcătuită din 33 de sunete. După modul şi locul de
articulare, sunetele se clasifică în:
vocale (a, e, i, o, u, î (â), ă)
semivocale (ĕ, ĭ, ŏ, ŭ)
consoane surde  p, t, k, f, s, ş, č (ce, ci), k’ (che, chi), h, ţ
consoane sonore  b, d, g, v, z, j, ğ (ge, gi), g’ (ghe, ghi), m, n, l, r.

Limba română are: 7 vocale, 4 semivocale şi 22 de consoane.

Grupurile de sunete
Statutul dublu al literelor sunt date de literele lipsite de valoare fonetică proprie.
Astfel, litera nu redă un anumit sunet, ci indică valoarea literei în vecinătatea căreia
apare.
De exemplu:
c + e, i = č: cioban – 6 litere, 5 sunete (i literă ajutătoare) (čoban) ;
g + e, i = ğ: geană – 5 litere, 4 sunete (e literă ajutătoare) (ğană);
c + h + e, i = k’: chestionar – 10 litere, 9 sunete (h literă ajutătoare) (k’estionar); unchi
– 5 litere, 3 sunete (h și i litere ajutătoare) (unk’)
g + h + e, i = g’: gheaţă – 6 litere, 4 sunete (h, e litere ajutătoare) (g’ață); unghi – 5
litere, 3 sunete) (ung’)
Așadar, în cuvintele care conţin şi litere lipsite de valoare fonetică numărul de sunete
este mai mic decât numărul de litere. Regula este că în grupurile de litere ce, ci, ge,
gi, urmate de o vocală în aceeași silabă sau la sfârșit de cuvânt, în aceeași silabă cu
o vocală, e și i nu notează sunete, ci sunt litere ajutătoare.
De asemenea în grupurile de litere che, chi, ghe, ghi, urmate de o vocală în aceeași
silabă sau la sfârșit de cuvânt în aceeași silabă cu o vocală, h și i nu notează sunete,
ci sunt litere ajutătoare.
În cazul în care nu urmează o vocală sau nu sunt la sfârșit de cuvânt, e și i sunt
sunete, iar h este întotdeauna literă ajutătoare.
Alte exemple: ceară – 5 litere, 4 sunete; cheamă – 6 litere, 4 sunete, geamandură –
10 litere, 9 sunete, gheată – 6 litere, 4 sunete, faci – 4 litere, 3 sunete, dungi – 5
litere, 4 sunete, mănunchi – 8 litere, 6 sunete, dreptunghi – 10 litere, 8 sunete etc.,
dar cină – 4 litere, 4 sunete, gin – 3 litere, 3 sunete, chiparos – 8 litere, 7 sunete,
ghimbir – 7 litere, 6 sunete etc.
x-se pronunta cs sau gz deci 1 sunet in plus.
Exemple din teste Campina: 1.Structura triftongului din cuvântul ,,chinezoaică" este
chi-ne-zoai-ca semivocală, vocală, semivocală.
2.Identificaţi numărul de litere şi numărul de sunete
existente în cuvintele ceară şi geană 5 litere, 4 sunete.
3. Cuvântul chiulangioaică-chiu-lan-gioai-ca are:
5 consoane: chi [k'], l, n, gi [g^], c.
4 vocale: u, a, a, ă.
2 semivocale: o, i.(sunt evidențiate cu majusculă).
4.  În cuvintele moară, cooptare, aortă, oameni,
litera o notează:semivocală, vocală, vocală, semivocală;
5. Cuvintele taxare, examen sunt alcătuite din: șase
litere și șapte sunete;
6.  În cuvintele țeapă, iepuri, treabă, coercitiv,
litera e notează: vocală, semivocală, semivocală, vocală;

7.In cuvântul ceartă există: 6 litere, 5 sunete;

8.  În cuvintele ghiveci, cearcăne, ghiocei sunt în
ordine: 3 consoane, 4 consoane, 2 consoane.
9. Precizaţi numărul de vocale şi semivocale din
cuvântul geamgiii: trei vocale şi o semivocală;

10. In cuvântul ghiocel apar: 7 litere și 6 sunete;

11. Cuvintele chiulangiu, exigență, ghiveci,
Gheorghe au, în ordine, ca număr de litere și de sunete:10
litere, 8 sunete, 8 litere, 9 sunete, 7 litere, 5 sunete, 8
litere, 5 sunete;
12. În cuvântul gherghef litera e notează: două
vocale.
13.  Grupurile de litere ce, ci, ge, gi, che, chi, ghe,
ghi notează numai câte un singur sunet în toate cuvintele
din seria: Giurgiu, cheamă, ceară, ciută, gheată;
DESPARTIREA IN SILABE
Silabisirea reguli:
1. Două vocale alăturate se despart.Vocalele por fi:
- identice: ști-ință, onomatope-e, alco-ol, ambigu-u.
- diferite: bacala-ureat, cro-itor, behă-it.
- o vocală și altă vocală care face parte dintr-un diftong descendent: feme-ii, gre-oi.
 2. Când sunt prezente combinații de două vocale care au valoarea unui singur
sunet, acestea nu se despart: splee-nul, lie-duri, cou-lumb.
3. Un diftong și un triftong se despart de vocală sau de diftongul precedent
- după o vocală propriu-zisă (e, i, o, u fac parte dintr-un diftong ascendent): agre-
ează, tămâ-ia, gă-oace, ro-ua, dubi-oasă etc.
-după o vocală propriu-zisă (e, i, o, u fac parte dintr-un triftong): le-oaică, cre-ioane,
vo-iau
- după un diftong ascendent (e, i, o, u fac parte dintr-un diftong): ploa-ie, stea-ua.
4. O consoană între vocale trece la secvența următoare:
- o consoană între litere-vocale: ie-se, soa-re, ta-vă, ma-mă, ta-tă, ba-bă, roa-bă
- cazul ch, gh: ure-che, le-ghe, li-ghioană, nea-chitat.
- cazul qu: se-quioa.
5. O consoană urmată de „i șoptit” nu se desparte de vocala precedentă: ari, cobori,
flori, ochi, pomi.
6. Două consoane între vocale se despart:
- două consoane identice, notând același sunet: în-nora, wat-tul, kib-butz.
- două consoane diferite: frec-vență, os-cior, ex-cursie, lun-git .
-litera-vocală dinaintea consoanei notează o semivocală (element al unui diftong
descendent): trais-tă;
- după cea de-a doua consoană urmează o semivocală (element al unui diftong): dor-
mea.
- succesiunile de două sunete consoane dintre care prima este notată cu două
sunete: business-man, watt-metru.
EXCEPTII
1. Succesiunile de consoane care au ca al doilea element l sau r și ca prim element
b, c, d, f, g, h, p , t, v
Ex: dam-bla (bl),neo-brăzat (br),bu-cle (cl),ma-crou (cr),ma-dlene (dl),ca-dru (dr),a-
flat (fl),ci-fru (fr),ți-glă (gl),ti-gru (gr),du-hliu (hl),ne-hrănit (hr),am-plu (pl),cu-pru (pr),a-
tlet (tl),a-tras (tr).
2.Trei consoane între vocale se despart după prima consoană:
-succesiuni de trei consoane: lin-gvist, con-tra, cin-ste, vâr-stă.
-litera-vocală dinaintea consoanei notează o semivocală: mais-tru
-consoanele urmate de ch, gh (+e, i): în-chega, în-chide, în-ghițitură
-succesiunile de trei litere-consoane din împrumuturi/cuvinte străine unde ch, gh
notează un singur sunet: af-ghan.
- cuvinte în care prima consoană e urmată de „i șoptit”: câteși-trei
- succesiuni de trei litere-consoană care se comportă ca o singură consoană: ke-
tchup.
3. Intr-o succesiune de trei consoane, despărțirea se face după primele două
consoane:
Ex : sculp-tură (lp-t),simp-tom (mp-t),promp-ți (mp-ț),sfinc-șii (nc-ș),punc-tare (nc-
t),func-ție (nc-ț),sand-vici (nd-v),antarc-tici (rc-t),jert-fă (rt-f),ist-muri (st-m).
4. Patru consoane între vocale se despart după prima consoană
Ex: con-structor, în-zdrăveni
5.Despărțirea se face două a doua consoană: gang-ster, tung-sten etc.
6.Formații cu elementul de compunere „port”: port-drapel, port-stindard;
7. Derivate cu prefixe: post-școlar, trans-planta;
8. Succesiuni de patru consoane în care nicio segmentare fonetică nu se susține:
vârst-nic, dejurst-vă.
9. Cinci consoane între vocale se despart după a doua consoană: opt-sprezece
Exemple din teste :
1. Sunt corect despărţite în silabe toate cuvintele:

a-tlet, ca-blu, glau-com; at-let, ca-blu, gla-u-com;  a-tlet, cab-lu, gla-u-

com.
2. Sunt despărţite corect în silabe toate cuvintele din seria: pun-ctaj, san-cţi-u-ne,
piu-ne-ză; punct-aj, sancţ-i-u-ne, pi-u-ne-ză; punc-taj, sanc-ţi-u-ne, piu-ne-ză

2. Nu se despart la capăt de rând: cuvintele compuse din abrevieri;

derivatele cu prefixul ,,în-": cuvintele scrise cu cratimă’; cuvintele
compuse din abrevieri literale; abrevierile curente,; numeralele
ordinale notate prin cifre; numeralele ordinale notate prin cifre;
numele proprii de persoană, două vocale alăturate
3. Precizează seria în care există un cuvânt desparţit greşit in silabe: in-gvist,
cap-ta-re, cob-zar, trans-cal-cu-la-re; gră-diş-te, hi-at, în-dră-znea-lă, is-to-ri-
si; port-chei, hand-bal, com-ple-ta, cos-mo-drom.
4. Sunt corect despărţite în silabe toate cuvintele din seria: sculp-tor, sand-vici,
de-lin-cven-tul, ab-strac-ţi-u-ne; scul-ptor, sand-vici, de-linc-ven-tul, ab-strac-
ţi-u-ne; sculp-tor, sand-vici, de-linc-ven-tul, ab-strac-ţi-u-ne.
5.  Sunt despărţite corect în silabe: as-tral, Co-dlea, arc-tic, sfinc-şii; as-tral,
Cod-lea, ar-ctic, sfinc-şii; ast-ral, Co-dlea, ar-ctic, sfin-cşii.
6. Alege varianta în care toate cuvintele sunt corect despărțite în silabe: i-nad-
mi-si-bil/ in-ad-mi-si-bil, ju-ris-dic-ți-o-nal, func-ți-e; in-ad-mi-si-bil, ju-ris-
 dic-țio-nal, func-ți-e;  i-nad-mi-si-bil/ in-ad-mi-si-bil, ju-ris-dic-ți-o-nal, func-ție;
in-ad-mi-si-bil, jur-is-dic-ți-o-nal, func-ți-e
7. Care dintre următoarele serii conține numai cuvinte corect despărțite în silabe:
geo-gra-fi-e, in-di-vi-dua-li-za-re, cons-truc-ți-e, mau-so-leu; ge-o-gra-fi-e, in-
di-vi-du-a-li-za-re, con-struc-ți-e, mau-so-leu  ge-o-gra-fi-e, in-di-vi-du-a-li-
za-re, con-struc-ți-e, ma-u-so-leu ge-o-gra-fi-e, in-di-vi-dua-li-za-re, con-struc-
ți-e, mau-so-leu
8. Sunt corect despărțite în silabe toate cuvintele din seria:  fii-că, func-
ți-e, pun-ctaj; fii-că, func-ți-e, punc-taj; fi-i-că, func-ție, punc-taj; fi-i-
că, func-ți-e, punct-aj.
9. Sunt corect despărţite în silabe toate cuvintele din seria: croa-zi-e-ră, fii-că,
cu-ne-i-form; vârst-nic, bea-ti-tu-di-ne, func-ţi-e; ia-nua-ri-e, de-fec-tu-os,
con-junc-tiv; ghe-i-şă, ma-chi-a-ve-lic, se-if.

ACCENTUL
Accentul din limba româna stă în mod frecvent pe una dintre ultimele două silabe ale cuvântului.
De obicei, cuvintele terminate în consoană sunt accentuate pe ultima silabă (felinàr), iar cuvintele
terminate în vocală sunt accentuate pe silaba penultimă (feméie). Atunci când ultimul sunet al
cuvântului este a (cu excepția cazurilor în care a este articol, ca în casa), accentul cade pe ultima
silabă (musacà, tremurà).

Cuvintele accentuate pe silaba antepenultimă sunt mai puțin frecvente, iar cele accentuate pe
cea de-a patra silabă începând de la finală sunt extrem de rare: férfeniță, gǻrgăriță, gògoriță,
làpoviță, lúbeniță, prépeliță, rǻzmeriță, șlḯboviță, vèveriță.

Sufixele limbii române sunt, în majoritatea cazurilor, accentuate; doar un număr mic de
sufixe sunt neaccentuate. Câteva sufixe pot și accentuate și neaccentuate: -ete (foàmete /
scumpète), -iște (cânepḯște / ḯniște), -iță (copilḯță / bḯvoliță).
Un sufix în limba româna alcătuit dintr-un număr mai mare de silabe este de cele mai multe
ori accentuat, în comparație cu un sufix alcătuit dintr-un număr mai mic de silabe. Astfe,
sufixele formate din trei silabe sunt totdeauna accentuate.
Sufixele monosilabice sunt de cele mai mult ori neaccentuate.
Atunci când există forme duble de accentuare, limba literară preferă, în general, forma în
care accentul este mai apropiat de finalul cuvântului. Astfel se va accentua: bolnàv, caractér,
dumḯnica, dușmàn, fenomén, ianuàrie, lozḯncă, regizòr, sectòr, șervét (nu bòlnav, caràcter,
dúminica, dúșman etc.)
Se va accentua însă în limba româna: călúgăriță, dòctoriță (nu călugărḯță, doctorḯță).
În morfologia limbii romane, accentul are uneori rolul de a diferenția formele
gramaticale: cǻntă – cântǻ. La prezentul indicativ, conjugarea a III-a diferă de conjugarea a
II-a prin modul de accentuare: mérgem – tăcém. De aceea trebuie evitată accentuarea
greșită, care duce la confuzia dintre cele două conjugări; deci se va rosti: bàteți, dúceți,
fàceți, mergéți, prevedéți, tăcéți (nu bătéți, ducéți, făcéți etc.).
În aceste cazuri trebuie considerată ca normă următoarea regulă: la persoanele I și a II-a
plural ale indicativului și conjunctivului prezent, precum și la persoana a II-a plural a
imperativului, la conjugarea a II-a accentul stă pe sufixul conjugării (-e-), iar la conjugarea a
III-a pe temă.
Morfologia numelui nu pune, în general, probleme din punctul de vedere al accentuării,
deoarece accentul rămâne, la majoritatea cuvintelor, invariabil în cursul flexiunii (farmacḯe,
farmacḯei, farmacḯilor).
În scris, accentul cuvintelor nu se notează, de regulă. Notarea accentului, sub forma
accentului ascuțit (´), este permisă în situațiile în care se simte nevoia de evitare a confuziei
între cuvinte, forme sau variante omografe ca modéle – mòdele, încúie – încuié, ḯntim –
intḯm.
Accentul poate marca:
*ultima silabă: po-por, ca-fea, fe-li-nar, co-pil;
*penultima silabă: fe-me-ie, gră-di-nă, lâ-nă;
*antepenultima silabă: ca-me-ră, re-pe-de, i-ni-mă;
*mai rar, accentul poate cădea şi pe a patra silabă, numărând de la ultima: ve-ve-ri-ţă, la-po-
vi-ţă.
l. Accentul poate distinge cuvinte cu sens diferit:
companie = unitate militară; companie = însoţire, tovărăşie
el cântă – indicativ, prezent; el cântă – indicativ, perfect simplu
2. DOOM – 2005 recomandă o singură accentuare la cuvinte precum: adică, aripă, avarie,
caracter, călugăriţă, doctoriţă, duminică, fenomen, ianuarie, lozincă, miros, regizor, sever,
şervet, unic, butelie, mafie, matur, pronostic (previziune), translator (persoană), translator
(aparat).
De asemenea, se recomandă o singură accentuare la forme verbale ca: tăceţi, bateţi,
suntem, sunteţi.
3. DOOM – 2005 admite variante accentuale literare libere la mai multe cuvinte:
acatist/ acatist
anost/ anost
antic/ antic
candid/ candid
colaps/ colaps
facsimil/ facsimil
firav/ firav
gingaş/ gingaş
halteră/ halteră
hatman/ hatman
intim/ intim
jilav/ jilav
manager/ manager
penurie/ penurie
picnic/ picnic,
pilotă/ pilotă,
ponei/ ponei
profesor/ profesor
prognostic/ prognostic (prognoză medicală)
(a) rabata/ (a) rabate (a lăsa în jos, a îndoi), vb., ind.prez.3 sg.rabatează/rabate;
trafic/ trafic
Exemple din teste Campina
 Diftongul, Triftongul, Hiatul

Diftongul este grupul de sunete alcătuit dintr-o vocală şi o semivocală, pronunţate în aceeaşi silabă.

– broas – că (diftong  ascendent  sau  urcător; semivocala  precede  vocala)

– ştiu – că (diftong  descendent  sau  coborâtor; vocala  precede  semivocala)

Exemple de diftongi

– ştiucă, broască, câine, doi, cuib, soare, deal, iute, piatră, nou, vrei, ziuă, oameni, ziuă.
– seară, iarbă, iepure, iubi, soare, rouă, mai, noroi, pui, august, fiu, lei, stea, fier, două.

Triftongul

Triftongul este grupul de sunete alcătuit dintr-o vocală şi două

semivocale pronunţate în aceeaşi silabă.

– cre – ioa – ne (triftong  ascendent  sau  progresiv; semivocalele  preced  vocala)

– le – oai – că (triftong  centrat;  semivocalele  încadrează  vocala)

Exemple de triftongi

– doreau, beau, inimioară, lăcrămioară, aripioară, tăiai, voiau, leoaică.

– creioane, priveai, lupoaică, leoarcă, vreau, vuiau, înşeuează, soseau.

 După consoanele C\ G\ K\ G\ nu există  triftongi.

deoarece în această situaţie e sau i sunt LITERE AJUTĂTOARE pentru scrierea acestor consoane,
deci NU AU  ROL DE VOCALE:

zi-ceau = zi-c 'au;                     ve-gheau = ve-g 'an.

Hiatul

Hiatul apare între două vocale alăturate, pronunţate în silabe diferite.

– ca – i – să  (hiat din vocale  diferite)

– i – de – e  (hiat din vocale  identice)

Exemple de hiaturi

– aeroport, fiinţă, alcool, idee, respectuos, poezie, totdeauna, supraaglomerat, aer, aur, păun.
– duel, caisă, poezie, alee, cooperaţie, indoeuropean, coautor, biologie, zoologie, triunghi.