-LUI-

Articol hotărât sau marcă de genitiv/dativ?

În tradiția gramaticală, lui este inclus în categoria articolului, acesta din urmă fiind
considerat o parte de vorbire autonomă. În raport cu noțiunile tradiționale, noile gramatici
aduc în atenție numeroase schimbări, inclusiv în cazul mărcii lui, care, contrar manualelor
școlare, nu mai este încadrată în clasa articolului. Astfel, ambele perspective descriu realitatea
gramaticală pe care o cunoaștem azi, scopul acestei lucrări fiind acela de a identifica varianta
care oferă o gamă largă de argumente, în vederea stabilirii unei singure direcții de
interpretare.
În gramatica tradițională, lui este definit ca articol hotărât proclitic pentru cazurile
genitiv-dativ, numărul singular. Astfel, în lucrarea Limba română. Gramatica pentru elevi
(Badea&Negru, 2015: 132), sunt specificate situațiile în care articolul hotărât lui apare atât
înaintea substantivelor comune (grade de rudenie: lui moș Costache), cât și înaintea
substantivelor proprii derivate cu un sufix masculin (lui Gabi, lui Catrinel) sau a numelor
proprii de origine străină (lui Caty). În manualul de Limba și literatura română realizat de
Editura Didactică și Pedagogică pentru clasa a VI-a, lui apare în cadrul capitolului dedicat
substantivului. Astfel, lui este inclus în inventarul categoriilor gramaticale specifice
substantivului, fiind considerat articol hotărât cu rol în identificarea cazurilor genitiv și dativ
(Cîrstea, Avram, Sanda&Dragomirescu, 2018: 112). Totodată, sunt precizate împrejurările în
care articolul hotărât lui se așază înaintea unor substantive de gen masculin și de gen feminin
sau nume de origine străină (toate nume de persoană):
I-am spus adevărul lui Andrei.
Ghiozdanul lui George s-a rupt.
I-am dat cartea lui Carmen.
Rochia lui Ingrid este murdară.
I-am spus o poveste lui Molly.
Mama lui Jennifer este profesoară la liceu.
În gramaticile moderne, lui nu mai este considerat articol definit, ci este o marcă
proclitică de genitiv-dativ. Schimbarea este justificată prin lipsa legăturii dintre lui și
fenomenul determinării, acesta fiind prezent „în contexte cu substantiv determinat cu articol
definit (lui nenea) și în contexte în care substantivul este inerent determinat (lui Andrei)”
(GBLR 2016: 87). În acest caz, se observă că lui nu aparține clasei determinanților, neputând
fi considerat articol definit. Astfel, în cazul substantivelor proprii, genitiv-dativul se formează
cu ajutorul mărcii proclitice lui (lui Ion, lui Dan), folosindu-se, mai rar, în cazul numelor
proprii feminine: lui Zoe (GBLR 2016: 77). Este important de precizat faptul că lui apare și în
registrul neliterar, reprezentând o greșeală de exprimare și o abatere de la normă (lui
Andreea). Totodată, lui proclitic este întâlnit în construcțiile care fac trimitere la numele
comune de rudenie, desemnând persoane unice: lui tata, lui nenea (GBLR 2016: 61). De
asemenea, lui îndeplinește și rolul de marcă a unui G-D non-personal, întâlnindu-se în cazul
substantivizărilor accidentale (Repetarea lui „de ce” mă supără), dar și atunci când precedă
numele invariabile ale lunilor anului (nopțile lui februarie).
Așadar, denumirea tradițională de articol hotărât pentru forma lui nu mai este valabilă,
întrucât, în lipsa determinării, acesta este doar o marcă a formei cazuale de genitiv-dativ.
Astfel, am putut identifica situații care dovedesc calitatea de marcă cazuală pe care o are lui:
substantive determinate cu articol definit și substantive inerent determinate, fiind cazul
substantivelor proprii, care denumesc indivizi unici. În cazul substantivelor determinate cu
articol definit, avem în vedere următorul exemplu: I-am spus lui tata adevărul. În această
situație, substantivul tata prezintă articol definit, fiind imposibilă o articulare dublă. În
privința numelor de persoane (Am trimis scrisoarea lui Pavel și lui Anghel), lui este
considerat tot marcă de caz, genitiv-dativul realizându-se analitic, cu ajutorul mărcii
proclitice. Analizând exemplul de mai sus, observăm că la coordonarea a două dative (sau
genitive) este necesară repetarea mărcii proclitice lui.
De asemenea, în manualele școlare, articolele sunt prezentate succint, fiind omise
anumite noțiuni, precum: situații în care lui precedă numele invariabile ale lunilor anului (lui
ianuarie), dar și atunci când apare ca marcă a unui G-D non-personal (portarul lui Dinamo).
Totodată, în manualele școlare nu se insistă asupra construcțiilor greșite în care apare marca
lui, fiind o abatere des întâlnită în rândul vorbitorilor. Se constată tendința folosirii
construcțiilor cu lui proclitic în afara uzului acceptat de normele literare, de exemplu: la
substantivele proprii feminine cu finala a (lui Maria), la pronume (lui ăla), la formele de
plural (lu` frații Marian și Florin), dar și în cazul numelor comune de persoană, masculine și
feminine (sosirea lu` mătușa, din pricina lu` directoru`).
În concluzie, perspectiva modernă aduce în atenție o inovație lingvistică în ceea ce
privește statutul cuvântului lui, introducerea acestor noutăți și în manualele școlare fiind mai
mult decât necesară.

BIBLIOGRAFIE
 GBLR − Gramatica de bază a limbii române, coord. Gabriela Pană Dindelegan,
Bucureşti, Editura Univers Enciclopedic Gold, 2016.
 Limba română. Gramatica pentru elevi, Mariana Badea, Mariana Negru, București,
Editura Badea & Professional Consulting, 2015.
 Limba și literatura română, Manual pentru clasa a VI-a, Mihaela Daniela Cîrstea,
Viorica Avram, Ileana Sanda, Alexandra Dragomirescu, București, Editura Didactică
și Pedagogică, 2018.