Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Toate subiectele sunt obligatorii. Timpul efectiv de lucru este de trei ore.
Punctajul total este de 100 de puncte.
Se dau fragmentele:
A.
– Bravo, începe bine! Ce să zic! Ce să zic! Destul de rușinos. Un pic cam rușinos. Foarte
rușinos. Rușinos. Pur și simplu.
10 N-o făcusem anume, nu știu cum de adormisem, nu adormeam nici la ora de dezvoltare
personală, la care înțelegeam chiar mai puțin decât la cea de la matematică și explorarea
mediului.
Vrăjitorul a adăugat cu o voioșie neașteptată:
– Bine ai venit în carte, Laura!
15 M-am uitat în jur, un cer alb brăzdat de negru și niște munți ascuțiți, cu văi abrupte. Oare
așa o fi în toate cărțile? Fiindcă peisajul nu era prea atrăgător. În munții în care fusesem eu în
excursie era mult mai frumos și uneori vedeam gențiane, florile mele preferate, de un albastru
cum nu mai există la niciun alt lucru din lume. Îți vine să te arunci în cupa lor ca-n apa mării.
Bibliotecarul a continuat imediat în felul lui obișnuit, de parcă vorbea pentru altcineva:
20 – Am pătruns în lumea de dincolo. Pe tărâmul celălalt. Ne aflăm înăuntrul cărții, pe
pagina 84. Unul dintre prietenii Laurei a ajuns aici cu cititul, se află aici. Ca să poată să
vorbească cu prietenul ei, trebuie să citească din pagina asta cuvintele de la un punct la altul, de
trei ori la rând. Am pus un steguleț de unde să înceapă. De acolo până la primul punct, apoi de la
primul punct la al doilea și de la al doilea la al treilea. Pot fi și semne de întrebare sau de
25 exclamare, nu se supără nimeni.
Și iar am auzit un cor de râsete din gâtlejul lui. S-a uitat la un ceas frumos, rotund, cu
capac și lanț de aur, pe care-l avea agățat sub veșmântul negru, la buzunar.
– Imediat e ora zece și zece. Ora la care ceasurile vechi râdeau. Ceasurile noi, electronice,
nu mai știu să râdă. Doar să te hăituiască, să te alunge din urmă. Timpul nou e mereu supărat,
30 timpul vechi glumea și râdea cu oamenii.
B.
Luna se considera obișnuită. Se credea iubită. Fusese o fetiță de cinci ani, mai târziu de
35 șapte și mai târziu, incredibil, avea unsprezece. Chiar era grozav să ai unsprezece ani, se gândi
Laura. Îi plăceau simetria și lipsa de simetrie a numărului. Unsprezece era un număr simetric din
punct de vedere vizual, dar nu și funcțional. Arăta într-un fel, dar se comporta în altul. Așa cum
fac majoritatea copiilor de unsprezece ani, presupunea ea. Întâlnirea ei cu alți copii se limitase
mereu la vizitele bunicii în Orașele Libere și doar la acele vizite în care avea voie să meargă și
40 Luna. Bunica se ducea uneori fără ea. Pe Luna asta o scotea din sărite tot mai tare în fiecare an.
Avea unsprezece ani, la urma urmei. Era deopotrivă simetrică și impară. Era gata să fie mai
multe lucruri în același timp – copil, adult, poetă, inginer, botanistă, dragon – și lista continua.
Faptul că anumite călătorii i se interziceau, iar altele nu, era tot mai supărător. Iar ea spunea asta.
Des. Și tare.
45 Când bunica era plecată, Luna își petrecea aproape tot timpul în atelier. Era doldora de
cărți despre metale, roci și apă, cărți despre flori, mușchi și plante comestibile, cărți despre
biologie, despre comportamentul animalelor și cum se gospodăreau ele, cărți despre teorii și
principii ale mecanicii. Cărțile preferate ale Lunei erau cele de astronomie, mai ales cele despre
lună. Îi plăcea luna atât de mult, încât ar fi vrut să o cuprindă în brațe și să-i cânte. Avea o minte
50 flămândă, o curiozitate care nu-i dădea pace și o aplecare spre desen, construcții și improvizație.
Degetele ei aveau o inteligență proprie.
– Vezi, Glerk? zise ea arătându-i un greier mecanic făcut din lemn șlefuit, cu ochi de
sticlă și piciorușe de metal prinse cu arcuri.
Sărea, țopăia, se întindea, apuca. Putea chiar să țârâie. Luna îl potrivi și greierul începu
55 să întoarcă paginile unei cărți.
– Întoarce paginile cărții, zise Luna. A existat vreodată un greier mai deștept?
– Le întoarce la întâmplare, zise monstrul. Nu-i ca și cum ar citi cartea. Și, chiar dacă ar
citi, n-ar face-o în același ritm cu tine. De unde ar ști când să dea pagina?
O tachina doar. De fapt, era foarte impresionat.
Kelly Barnhill, Fata care a băut luna
C. Raina Telgemeier, Zâmbește! - culori de Stephanie Yue, traducere din engleză de Ioana
Vîlcu, Grup Editorial Art, 2017.
Scrie pe foaia de examen răspunsul, în enunțuri, pentru fiecare dintre întrebările de mai jos:
1. Prezintă, în 30-50 de cuvinte, întâlnirea Laurei cu bibliotecarul bibliotecarilor, așa cum reiese
din textul A. 6 puncte
Imaginează-ți că poți pătrunde, alături de fetița din textul A, în lumea cărții tale preferate.
Scrie un text narativ, de 150 – 300 de cuvinte, în care să relatezi o întâmplare trăită alături de ea
și de alte personaje fantastice.
În elaborarea compunerii vei avea în vedere:
- originalitatea abordării subiectului și creativitatea ideilor exprimate;
- precizarea a două elemente ale contextului spațio-temporal;
- prezentarea convingătoare a unor personaje imaginare;
- respectarea convențiilor unui text narativ și a structurii unei compuneri;
- respectarea normelor de redactare și de exprimare scrisă;
- încadrarea în numărul de cuvinte indicat.