Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Se dau textele:
A.
Eu am avut o experiență cu totul specială cu o carte pe când aveam 11 ani. Începusem să citesc de
gura mamei, care îmi impusese program săptămânal de lectură. Îmi plăcea să fac asta mai ales dacă erau
cărți subțiri pe care le puteam termina repede pentru că altfel, sincer vă spun, mă lua somnul. Adormeam
cu ele în mână. În ziua despre care vreau să vă povestesc am intrat cu mama într-o librărie să ne uităm,
5 bineînțeles, la cărți. În timp ce ea îmi explica iarăși ce importante sunt cărțile în viața omului, pe unul dintre
rafturi am zărit o carte micuță. Știam că îi fac mamei o plăcere dacă îi cer o carte, așa că am rugat-o să
mi-o cumpere. Am ajuns acasă și m-am hotărât să mă apuc de citit. M-am așezat comod în pat. Din
greșeală, cartea mi-a scăpat din mână și a picat pe jos. M-am uitat la ea de sus, din pat...și atunci a început
aventura. Mi-a venit brusc o idee. Ce ar fi dacă în loc să o citesc literă cu literă, cuvânt cu cuvânt, pagină cu
10 pagină, m-aș băga pur și simplu în carte? M-am ridicat în picioare în pat deasupra cărții deschise, pe jos, ca
într-un bazin de înot (asta cred că nu a mai încercat-o nimeni – aruncarea în carte, nu doar intrarea liniștită
și cu grijă în ea!). M-am trezit la început un pic amețită printre litere, cuvinte, semne de punctuație. Câteva
semne de exclamare m-au cam înțepat și am alunecat zdravăn pe unele o-uri și s-uri. Treptat însă,
cuvintele s-au transformat în personaje în carne și oase. Am ajuns înăuntrul poveștilor. Deși puteam zări
undeva sus colțul biroului meu, eram departe de lumea mea cu lecții pentru școală, antrenamente la tenis,
ore fixe de stat la computer. Eram în plină poveste. Nu o mai citeam. O trăiam.
(Laura Grünberg, Într-o carte, în Care-i faza cu cititul ?, coord. Liviu Papadima)
B.
17 Un labirint de coridoare şi de rafturi ticsite cu cărţi urca de la bază spre vârf, configurând un stup urzit
din tuneluri, scări, platforme şi punţi ce lăsau să se ghicească o gigantică bibliotecă de o geometrie
imposibilă. M-am uitat la tata, cu gura căscată. El mi-a zâmbit, făcându-mi cu ochiul.
20 ̶ Daniel, bine ai venit în Cimitirul Cărţilor Uitate.
Tata a îngenuncheat lângă mine şi, privindu-mă ţintă în ochi, mi-a vorbit cu glasul şoptit al
promisiunilor şi al confidenţelor.
̶ Locul acesta e un mister, Daniel, un sanctuar. Fiecare carte, fiecare tom pe care-l vezi are suflet.
Sufletul celui care l-a scris şi sufletul celor care l-au trăit şi l-au visat. Ori de câte ori o carte îşi schimbă
25 proprietarul, ori de câte ori privirea alunecă pe paginile ei, spiritul său creşte şi se întăreşte. Cu mulţi ani în
urmă, când tatăl meu m-a adus aici pentru prima oară, locul acesta era deja bătrân. Poate la fel de bătrân
ca oraşul însuşi. Nimeni nu ştie cu siguranţă de când există sau cine au fost cei care l-au creat. Am să-ţi
spun ceea ce tatăl meu mi-a spus mie. Când o bibliotecă dispare, când o librărie îşi închide porţile, când o
carte se pierde în uitare, cei care cunoaştem acest loc, paznicii, avem grijă să ajungă aici. În locul acesta,
30 cărţile de care nimeni nu-şi aminteşte, cărţile care s-au pierdut în timp trăiesc pentru totdeauna, aşteptând
să ajungă într-o bună zi în mâinile unui nou cititor. În librărie noi le vindem şi le cumpărăm, însă în realitate
cărţile nu au stăpân. Fiecare carte pe care o vezi aici a fost cel mai bun prieten al cuiva. Acum nu ne mai au
decât pe noi. Daniel, crezi că vei putea să păstrezi secretul ăsta?
(Carlos Ruiz Zafón, Umbra vântului)
1
PROF. LAURA ION PROPUNERE_SUBIECT_BAREM_OLLR
C.
34 M-am trezit că pur şi simplu trebuie să inventez poveşti, seară de seară, înainte de culcare, apoi
chiar şi ziua, în drum spre grădiniţă, în parc sau după masa de prînz. Şi, dacă la început treaba asta pare
nostimă şi jucăuşă, după o vreme începe să cam dea dureri de cap. N-are mama inspiraţie, m-am plîns
într-o bună zi Clarei, simţind că mintea mea zboară la orice altceva în afară de zmei, prinţese, norişori
coloraţi şi spiriduşi zglobii. Şi-atunci a venit, firesc, întrebarea: Da' ce-i aia inspiraţie?... Aşa încît, fetiţa mea
s-a obişnuit, precaută, să mă întrebe înainte de a-mi cere să-i inventez o poveste: Mami, azi ai inspiraţie?
40 Şi, dacă mama a băut înainte din licoarea aia fermecată care conţine un ingredient secret, atunci poveştile
încep să apară cît ai bate din palme. Amestecăm de toate în ele: zmei fraieri care-şi pierd puterile cînd
mănîncă îngheţată, maşinării de vise, colegi de clasă, cîinele bunicilor, bucătari zăpăciţi, norişori care-au
uitat să zboare, prinţese supermofturoase, personajele din ultimul film preferat, Crăciunul care se apropie,
vacanţa la mare, care-a trecut, balaurul din pluş cu care doarme Clara-n pat, pe noi înşine, într-o
brambureală care nu ţine seama de nici un fel de reguli narative, de multe ori fără sens, pentru că mă
46 apucă somnul şi habar n-am ce mai vorbesc.
(Adina Rosetti, Vă tentează să(mai)scrieți cărți pentru copii?, anchetă realizată de Marius Chivu
în Dilema veche, anul VII, nr.68, ianuarie 2012)
SUBIECTUL I 20 de puncte
2
PROF. LAURA ION PROPUNERE_SUBIECT_BAREM_OLLR
Imaginează-ți că faci parte din echipa unui proiect școlar național dedicat elevilor
pasionați de literatură și că ai sarcina de a crea o povestire a cărei acțiune să se petreacă
într-o bibliotecă. Scrie un text narativ ficțional, de 150 - 300 de cuvinte, în care să relatezi
această experiență.
În compunerea ta, vei avea în vedere:
- construirea unor idei creative adecvate cerinței, respectând relația dintre
temă și conținut;
8 puncte
- precizarea a două elemente ale contextului spațio - temporal; 4 puncte
- construirea unor personaje adecvate; 8 puncte
- respectarea convențiilor unui text narativ și a structurii unei compuneri; 4 puncte
- realizarea unui text coerent; 4 puncte
- utilizarea părților de vorbire specifice textului narativ și a unui limbaj
expresiv 4 puncte
SUBIECTUL I 20 de puncte
A.
1. c 2 puncte
2. c 2 puncte
3. d 2 puncte
4. Ilustrarea prin două enunțuri a polisemiei substantivului subliniat în structura dată, 2 puncte
3
PROF. LAURA ION PROPUNERE_SUBIECT_BAREM_OLLR
1. Numirea unui element comun celor trei texte, de ex. lectura,cartea, povestea(3p),
cu exemple potrivite (1p+1p+1p). 6 puncte
2. Selectarea, din fiecare text, a câte un element care să definească contextul
desfășurării evenimentelor (de ex: într-o librărie, o gigantică bibliotecă, după masa de
prânz). (2p+2p+2p) 6 puncte
3. Transcrierea a două structuri, din primele două texte, cu rol în caracterizarea stării
copilului(de ex.:un pic amețită, cu gura căscată) (3p+3p) 6 puncte
4. - numirea a oricăror două particularități ale textului nonliterar: 2 puncte (1p.x2)
- exemplificarea fiecărei particularități. 2p
– formularea răspunsului în enunț 1p
– respectarea normelor de ortografie și punctuație (0-1 erori – 1 punct; 2 sau mai
multe erori – 0 puncte) 1p 6 puncte
5. – comentarea semnificației secvenței date (de exemplu: identificarea cu personajele
cărții, pasiunea pentru lectură, realitatea se confundă cu ficțiunea): remarcabil – 7
8 puncte
puncte; foarte bine – 5 puncte; bine – 3 puncte; relativ bine – 1 punct
– respectarea normelor de ortografie și punctuație (0-1 erori – 1 punct; 2 sau mai
multe erori – 0 puncte) 1 punct
6. Precizarea a două situații în care o carte poate ajunge în Cimitirul Cărților Uitate,
așa cum reiese din rândurile 28 – 29 (de ex:dispariția unei biblioteci, închiderea unei
librării): 3 puncte (3p+p)
– formularea răspunsului în enunț 1 punct
– respectarea normelor de ortografie și punctuație (0-1 erori – 1 punct; 2 sau mai
multe erori- 0 puncte) 1 punct
8 puncte
4
PROF. LAURA ION PROPUNERE_SUBIECT_BAREM_OLLR
5
PROF. LAURA ION PROPUNERE_SUBIECT_BAREM_OLLR
─ respectarea normelor de ortografie: 0-1 erori – 2 puncte; 2 greșeli – 1 punct; 3 sau mai multe greșeli – 0
puncte 2 puncte
─ respectarea normelor de punctuație: 0-1 erori – 1 punct; 2 greșeli – 0.5 puncte; 3 sau mai multe greșeli –
0 puncte 1 punct
─ așezarea corectă în pagină (margine, marcarea alineatelor) și lizibilitatea scrisului (grafia, distanța dintre
litere și dintre cuvinte) 1 punct
NOTĂ!
Nu se vor puncta următoarele aspecte: truismele; utilizarea unor idei cu caracter general;
informațiile care depășesc vârsta elevului și programa școlară specifică anului de studiu și a celor
anteriori; folosirea nejustificată a conceptelor de teorie literară, a citatelor și a referințelor irelevante
scopului comunicării.