Sunteți pe pagina 1din 3

Vasile Voiculescu - poetul martir

Orice comentariu al poeziei voiculesciene ar trebui sa aiba ca motto ceea ce Voiculescu insusi a afirmat in "Confesiunea unui scriitor si medic", in 1936: "Pregatirea stiintifica, studiile medicale, cunostintele de filosofie si tot castigul meu in celelalte domenii de cultura, arta literara, in loc sa ma departeze, m-au apropiat de credinta. Unilateral, as fi fost poate un ateu naiv, un simplist negatie . (...) Iar din toate, sinteza ca neaparat credinta trebuie sa stea la temelia spiritului omului normal." Vasile Voiculescu este tipul poetului mistic, care refuza inecul existential. Chiar daca se intampla, sfortarea, incrancenarea, concentrarea eforturilor se va face tocmai in scopul depasirii momentului de declin. Toate experientele, interferentele de doctrina l-au dus pe Vasile Voiculescu catre Ortodoxie, facandu-l sa afirme ca la cele doua laturi "de jos", " dimensiuni pasionale" - "bucuria si durerea" trebuie adaugata si o a treia "inaltimea, dimensiunea spiritualitatii" si, prin transfigurare, sa se treaca in "a patra dimensiune metafizica, in extaz si sfintenie". Marea deosebire este insa intre poezia religioasa a lui Nichifor Crainic si a lui Tudor Arghezi, pe de o parte si cea a lui Voiculescu pe de alta parte . Primul este un religios, ce da senzatia unui lirism programatic ce trebuie sa se sustina dogmatic in timp ce Arghezi este un religios de tip meditativ, in sensul ca refuza orice tip de ritual si se concentreaza numai in cugetare. In schimb Voiculescu este un contemplativ. "Nici contemplatia lui insa nu are un sens comun; el nu traieste starea de extaz, inmanunchere a spiritului in propriul sau interior, o perpetua angajare in urcusul launtric, pana acolo unde se consuma Logodna contemplatiei noetice, punctul de intalnire si unire a omului cu Dumnezeu." (Valeriu Anania, "Din spumele marii"). Chiar si fara aceste ganduri declarate expres, poezia lui Voiculescu inseamna un urcus interior, spiritual, fiind "expresia cea mai inalta si mai pura a credintei si sentimentului religios din intreaga literatura romana. (V. Anania) Nascut intr-un sat din judetul Buzau, la 27 noiembrie 1884, Voiculescu este infuzat de credinta si pietate prin educatia primita de la parintii sai si inainte din crestinism unul din motivele majore ale poeziei sale, el il practica in viata de zi cu zi, daruindu-se cu fervoare rugaciunii, meditatiei, cultului bisericesc si, mai ales, iubirii de aproapele. n 1922, va ajunge medic i profesor de igien la Institutul Pompilian din Bucureti i ef al Circumscripiei 12 medicale din Capital. Despre activitatea medical n acest capitol al vieii sale doctorul Constantin Daniel spune: "Simpatia pe care o arta pentru fiecare bolnav pe care l consulta era lesne receptat de pacienii lui, care l adorau; i examina cu atenie, le prescria medicamente, pe care de multe ori le aducea chiar el, le spunea cuvinte de mbrbtare i nu uita niciodat s le lase un mic dar, fie n bani, fie n alimente sau mbrcminte". n ceea ce privete activitatea literar, Vasile Voiculescu debuteaz n "Convorbiri literare", cu poezia "Dorul", n anul 1912, iar n 1916 cu volumul "Poezii", publicat la Editura Poporul. La vrsta senectuii, cnd se ateapt mpcarea cu viaa, la peste 70 de ani, cnd fiecare clip ce trece rodete amintiri i tnjete linitea, Vasile Voiculescu a fost aruncat n temni din motive politice. Arestat n noaptea de 4 spre 5 august 1958 i condamnat la cinci ani de temni grea, a fost ncarcerat cteva luni la Jilava, ct au durat cercetrile, apoi la Aiud. Regimul comunist lupta cu toat fora sa malefic pentru a rupe orice legtur cu trecutul, prin msuri de represiune asupra reprezentanilor partidelor istorice i prin anihilarea oricrei forme de manifestare cultural care nu se alinia regimului de inspiraie sovietic. Se dorea distrugerea definitiv a bogiei culturale proprie perioadei interbelice. i n literatur se impuneau pe ci oficiale (Securitatea fusese nfiinat la nceputul anului 1948) dogma proletar i numele a utorilor dispui s cnte vremurile noi. Au existat ns luminai, poei ca Tudor Arghezi, Nichifor Crainic, Radu Gyr, Vasile Voiculescu care inevitabil, stupid i brutal, au fost blamai i pedepsii cu etichete mnjite de apelativele: mistici, fasciti i retrograzi. Pe atunci, pn prin 1947, din mulimea termenilor obsesiv folosii se desprindeau net civa: fasciti, naziti, legionari, colaboraioniti, democraie, libertate, epurare, exemplu luminos, aservire, progres, popor, tagm, criz, avnt. Din 1949, semantismul antagonic al termenilor, vizibil nc din

anii precedeni, atinge apogeul. ntr-o parte: a demasca, a ur, a lupta, a nfiera, a strpi, a combate, n cealalt parte: a urma, a cultiva, a preamri, a construi, a cimenta, a mobiliza etc. " (Ana Selejan, "Literatura n totalitarism", Editura Humanitas) ntr-o asemenea lume de cuvinte, ntruchipat n alb i negru, celelalte nuane, ostracizate i prigonite, se ascundeau n literatura autentic. Vasile Voiculescu s-a cstorit dintr-o mare dragoste cu femeia care i-a druit cinci copii, trei fete i doi biei. n 1946, soia sa, Maria, moare pe neateptate, ceea ce declaneaz n Voiculescu o profund criz de contiin. Se nchide ntr-o existen ascetic, albete, nu i mai tunde prul, nici barba, se dedic meditaiei i scrisului, capt o nfiare de schivnic n acest episod din viaa marelui poet, fiul su Ion Voiculescu i aduce aminte de urmtorul dialog: "n ziua cnd a murit mama de congestie cerebral, el, care tia deznodmntul, m-a luat la farmacie i pe drum, printr-o ploaie mrunt i deas, pe cheiul grlei, in minte c m-a oprit i mi-a spus: Vreau s te rog ceva i promite-mi c vei ncerca s m asculi: S crezi n Dumnezeu!. [...] i propusese s duc o via lipsit de distracii i plceri i chiar de comoditi normale. Soba i-a blocat-o cu cri i nu s-a mai fcut foc n ea timp de 10 sau 11 ani". De altfel, de acum ncepe ultima etap a vieii lui Vasile Voiculescu, deoarece pn la sfritul vieii nu va mai publica nimic. Muli intelectuali ai vremii, pentru a rezista, au format gruparea spiritual "Rugul Aprins" (iniiat de Sandu Tudor la Mnstirea Antim), creia i se altur i Vasile Voiculescu. Despre comportamentul lui Vasile Voiculescu n pucrie istoricul Vasile Boronean spune: "Era impresionant purtarea lui de fa de toi cei din jur. Se hrnea parc din Duh sfnt i era un cretin desvrit. Nu-l interesa prea mult hrana, mprind-o cu ceilali. Se crease n jurul lui un cerc de profitori, care uneori i luau mncarea fr ca mcar s-l ntrebe. ntr-o zi, un bolnav, dei operat, s-a repezit s-i ia mncarea pe care i-o aduseser deinuii de drept comun. Rspunsul lui la riposta colegilor a fost: Lsai l, i el este creatura lui Dumnezeu i dac s-a repezit s-o ia, nseamn c el are nevoie mai mare dect mine de aceast mncare. Era sumumul de sublimare a fiinei umane!". A scris sute de pagini de proz fantastic, dei era limpede c, n plin ideologie comunist, acest gen literar nu ar fi putut vedea lumina tiparului. Scrie, de asemenea, ntr-un zbor spiritual de mare nlime, "Ultimele sonete nchipuite ale lui Shakespeare". ncorpornd un exerciiu empatic, asumndu-i un transfer de personalitate, Vasile Voiculescu plsmuiete sonetele pe care Marele Will le-ar fi scris, dac ar mai fi scris i altele afar de cele tiute. "V. Voiculescu n-a czut n ridicol, lundu-i temporar un pseudonim ilustru. Ct vreme s-a prezentat ca fiind Shakespeare, chiar a fost Shakespeare." (Alex. tefnescu, "Istoria literaturii romne contemporane"). Dup chinuri groaznice, bolnav de tuberculoz la coloana vertebral, iese din nchisoare la 78 de ani i moare peste un an. "Deschizi eternitatea: n pacea ei mrea/ Se -ncheie rtcirea-mi, c-un glorios sfrit..." Creatia lui Voiculescu evolueaza de la poezia de inspiratie religioasa (ca in volumul "Poeme cu ingeri") la poezia religioasa, mistica. Acest lucru se va intampla mult mai tarziu, in jurul anului 1950, cand poetul incepe sa frecventeze reuniunile spirituale de la Manastirea Antim, initiate de Parintele Daniil, cunoscut sub pseudonimul de Sandu Tudor. Poeziile sale se situeaza daca ar fi sa configuram un spatiu al sacrului intre Betleem si Golgota. Vasile Voiculescu declara ca versurile sale "coapte in cuptorul inimii" le varsa "ca pe un mir" la picioarele lui Dumnezeu. In afara unor influente din Al. Vlahuta, P. Cerna, Al. Macedonski si O. Goga, marile teme etice pe care le enumera G. Calinescu: mila, supunerea, suferinta, binele si raul, divinitatea, idealul si arta sunt probele exclusive ale procesului de apropiere a neclintitului", cerul de nelinisti interioare" si de aspre viziuni" ale debutantului. In primele volume, formula dialogului cu vesnicia e generala, uneori imprecisa si orgolioasa, dar, in sfarsit, capabila sa consemneze ecoul in sensibilitate" al dramaticelor invocatii. Un soim e beat de zboru-i furtunatec", faptura se trezeste la nadejdea rodirii viitoare", un vers indeamna la incordarea arcului nebuniei", altul la calirea otelului vointei", sublimul doarme si puterile sunt infricosate. Pastelul e doar un exercitiu de echilibru in acest orb labirint launtric", o cumpana si nu o libera manifestare a lirismului. Triumfa de fiecare data, in poezie, acea vedere ingenioasa a mintii", despre care vorbea T. Vianu. Decorul se estompeaza treptat, vocea se pierde si clipa se inchide in sine,

entuziasmul se supune altor rani, pentru ca poetul insusi, printr-o necurmata intoarcere la sine, va anunta, cu fiecare suis, o noua altitudine a durerii". Un fragment din propria-i confesiune sintetizeaza cel mai aproape atitudinea lirica a poetului: "Domnilor, daca n-as fi ajuns medic, cred ca as fi fost preot. Cel mai placut joc al meu a fost de-a biserica. Nu o maimutareala si nici o batjocura, ci o reala si sincera practica copilareasca a marilor mistere."