In gradina Ghetsimani

poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de Vasile Voiculescu [Vasile_Voiculescu ]

Isus lupta cu soarta si nu primea paharul ...
Cazut pe branci in iarba, se-mpotrivea intr-una.
Curgeau sudori de sange pe chipu-i alb ca varul
Si-amarnica-i strigare starnea in slavi furtuna.

O mana nendurata, tinand grozava cupa,
Se cobora-mbiindu-l si i-o ducea la gura ...
Si-o sete uriasa sta sufletul sa-i rupa ...
Dar nu voia s-atinga infama bautura.

In apa ei verzuie jucau sterlici de miere
Si sub veninul groaznic simtea ca e dulceata ...
Dar falcile-nclestandu-si, cu ultima putere
Batandu-se cu moartea, uitase de viata!

Deasupra, fara tihna, se framantau maslinii,
Pareau ca vor sa fuga din loc, sa-l mai vada ...
Treceau batai de aripi prin vraistea gradinii
Si uliii de seara dau roate dupa prada.


Traditionalismul
- I n Gradina Ghetsemani -
De Vasile Voiculescu
Traditionalismul este o miscare literara, manifestata in perioada interbelica, a carei
ideologie se cristalizeaza in jurul revistei "Gandirea". Atitudinea traditionalista este mai veche
in cultura noastra, iar ideologia cristalizata in perioada interbelica preia elemente din
orientarile antebelice smntorismul si poporanismul. Traditionalismul interbelic se
constituie in opozitie cu modernismul promovat de E.Lovinescu. Modernismul include, in
sens larg, toate acele miscari artisitce, fundamentate sau nu ideologic, care exprima o ruptura
de traditie, negand, in forme uneori extreme, epoca ori curentul care le-au precedat.
Traditionalismul pretuieste si apara traditia, inteleasa ca o suma de valori expuse
pericolului alterarii si degradarii. Spiritual critic nu este exclus din atitudinea traditioanlista,
numai ca el este "intors", de regula, impotriva tendintelor si valorilor moderne, ce aduc o
eroziune si chiar o dezagregare a "vechiului". De fapt, ambele atitudini, si cea traditionalista si
cea modernist, isi trag o mare parte din substanta lor din lupta uneia impotriva alteia, cu
exagerari si extremisme de ambele parti.
Specifice si definitorii pentru traditionalism sunt interesul si pasiunea pentru folclorul
vazut ca un depozitar ideal al traditiilor unei comunitati. Traditionalismul romanesc nu face
exceptie de la aceasta regula, completand-o insa cu idealizarea si conservarea in mit a
trecutului national, mai ales a celui de factura rurala. Cel mai "intens" traditionalism l-a
reprezentat insa, in cultura noastra, gndirismul, miscare literara (treptat politizata) dezvoltata
in jurul revistei "Gandirea". Revista are printre colaboratori nume de prestigiu: Lucian Blaga,
Tudor Arghezi, Adrian Maniu, Ion Pillat, Vasile Voiculescu, Cezar Petrescu, Tudor Vianu,
Gib Mihaescu, Mateiu Caragiale, cuprinzand fenomenul literar in toate aspectele sale: poezie,
proza, teatru, cronici. Dupa primii 10 ani, in care publicatia este deschisa spre formule
cultivate in literature europeana (simbolism, expresionism), se orienteaza spre absolutizarea
autohtonismului, ortodoxismului si primitivismului rural.
Gndirismul insista asupra specificulu religios, spre deosebire de orientarea traditionalista a
lui Nicolae Iorga, care pune accentul pe specificul national in cultura romana.
Poezia publicata in paginile revistei a surprins particularitatile sufletului national prin
valorificarea miturilor autohtone, a credintelor stravechi (Lucian Blaga, Adrian Maniu, Ion
Pillat, Vasile Voiculescu) sau a elogiat elementarul, teluricul, vigoarea existentei rurale (Aron
Cotrus).
I n Gradina Ghetsemani de Vasile Voiculescu este o poezie de inspiratie religioasa, autorul
fiind inclus de George Calinescu in gruparea "Ortodoxistii - Iconografia mistica. Doctrina
miracolului", alaturi de Nichifor Crainic.
Textul face trimitere la momentul de dinaintea arestrii lui Iisus Hristos de ctre soldatii
romani. El se afla n Gradina Ghetsemani mpreun cu apostolii si. tiind ce va urma, Iisus
I s-a adresat lui Dumnezeu, implorandu-L sa-i dea taria morala "de-a bea paharul" intreg al
amaraciunii si al suferintei. Ruga biblica rostita pe Muntele Maslinilor poate avea urmatoarele
semnificatii religioase si morale: in sens crestin, dezvaluie lupta lui Iisus cu ispitele
Diavolului si victoria sa asupra indoielii de sine; in sens teologic, denota incercarea de a-I
convinge pe ucenicii sai ca spiritual uman trebuie sa ramana neadormit si se cuvine sa
vegheze asupra patimilor proprii; tristetea lui Iisus ca tradatorii Lui s-au aflat in imediata sa
apropiere, chiar mancand dintr-un "blid" cu el; temerea si chiar regretul ca va indura suferinte
atat de mari, pentru infruntarea carora cere Divinitatii sa-i dea tarie morala deosebita si sa-L
despovareze de limitele specific omenesti; incercarea de a schimba firea umana prin
rugaciune, asceza si prin credinta in Dumnezeu; fireasca parere de rau ca paraseste existenta
terestra, pe ucenicii sai si pe oamenii carora le-a facut numai bine; supunerea deplina fata de
hotararea Tatalui Ceresc, singurul care decide atat soarta Fiului Sau, cat si pe a muritorilor.
Termenul de "pahar" - folosit atat in Biblie, cat si in poemul voiculescian - trebuie inteles
atat in sens spiritual, evocand momentul cand omul bea cupa amaraciunilor pe durata vietii
sale, cat si in sens material, reflectand clipa morii sale, in care Iisus - insetat - a baut otetul ce
i-a curmat sirul suferintelor.
Poemul voiculescian evoca lupta Mantuitorului cu propria-I soarta si temerea Lui fireasca
de a bea "paharul" suferintelor omenesti.
Compozitional, poezia este alcatuita din patru strofe cu caracter descriptiv. Primele trei
strofe surprind planul subiectiv, starea sufleteasca a lui Iisus, iar ultima amplifica suferinta,
care se rasfrange asupra planului exterior, al naturii.
Prima strofa reda impotrivirea Omului in fata destinului, intr-o formulare concis de
incipit: "Iisus lupta cu soarta si nu primea paharul.". Verbele: "a lupta", "nu primea", "se-
mpotrivea" exprima refuzul asumarii unui destin implacabil, in clipa de ezitare a Fiului lui
Dumnezeu. Gestul ingenunchierii nu este al unui invins, ci al rugaciunii (invocarea divinitatii
si asceza spirituala).
Strofele a doua si a treia constituie a doua secventa poetica, realizata in jurul metaforei -
simbol, "grozava cupa". Dramatismul este sugerat de valoarea de superlativ stilistic a
epitetelor: "mana nendurata", "grozava cupa", iar rezistenta la ispitire (cale a purificarii
spirituale), prin epitetele "sete uriasa", "infama bautura". Oximoronul releva interiorizarea,
trecerea la o alta etapa a purificarii de patimi, de la lupta cu lumea, la lupta cu sinele. Versul
"batandu-se cu moartea uitase de viata" concentreaza sensul luptei christice: moartea trupului
- viata de apoi.
Strofa a patra constituie ultima secventa poetica i surprinde proiectia suferintei
interioare asupra cadrului natural. Se utilizeaza personificarea si hiperbola pentru descrierea
elementelor decorului: "Deasupra, fara tihna, se framantau maslinii, / Pareau ca vor sa fuga
din loc, sa nu-l mai vada.".
Imaginea apocaliptica este sugerata prin sintagma "vraistea gradinii". Ultimul vers, "Si
uliii de seara dau roate dupa prada", intareste sugestia mortii / imaginea, thanatosului prin:
simbolul "uliii", simbolistica temporala "de seara" si aceea a gestului "dau roate dupa prada".
Conjunctia adversativ "dar", in strofele a-II-a si a-III-a sustine ideea impotrivirii, a
rezistentei la ispita. Prezenta unor regionalisme: "sterlici", expresii populare: "pe branci",
"fara tihna" - intensifica dramatismul.
Poezia I n Gradina Ghetsemani" de Vasile Voiculescu este o poezie de tip traditionalist
prin inspiratia religioasa (poezie iconografica), coordonanta a spiritualitatii romanesti, iar la
nivel formal, prin conservarea prozodiei clasice (strofe de tip catren, masura versului de 14
silabe, rim ncruciat)