Ion

de Liviu Rebreanu
- caracterizarea personajului
Romancierul Liviu Rebreanu se impune in literaturta romana prin romanul Ion,
apreciat drept epopeea taranului roman, expresia tipica a instinctului central si unic al
omului sclav al pamantului.
Romanul Ion este unul traditional de tip obiectiv. Inca de la aparitia sa, in 1920,
a fost considerat primul nostru roman obiectiv, intrucat naratorul este total detasat,
impersonal, cu o focalizare zero, viziunea narativa fiind din afara.
e asemenea, Ion este un roman realist deoarece respecta criteriul veridicitatii
faptelor, inspirandu!se din realitatea satului romanesc de la inceputul secolului al ""!
lea, iar naratorul este anticalofil.
In acelasi timp, intalnim elemente de modernitate# constructia sferica si
simetrica a ansamblului epic, te$nica contrapunctului % fiecare element, scena sau
tablou este dominat de fi&ura unui persona', iar fiecarui capitol ii este afectat un
persona'(, te$nica acumularilor.
)ematica romanului este una sociala, avand in prim!plan dorinta unui taran de a
avea pamant. *tructural, romanul este impartit in doua parti mari cu titluri simbolice
%Glasul pamantului si Glasul iubirii(, fiecare avand capitole cu titluri sinteza %Hora,
Nunta, Nasterea(, o&lindind astfel conflictul dominant al fiecarui capitol.
In realizarea romanului, scriitorul ardelean se inspir+ din realitatile satului
copilariei sale si ale impre'urimilor acestuia . *cena pe care a vazut!o intr!o zi de
inceput de primavara in timp ce $oinarea pe colinele din 'urul satului natal! aceea a
unui taran in $aine de sarbatoare sarutand pamantul ca pe o ibovnica, se va re&asi si in
roman sub forma scenei in care Ion saruta pamantul si care va deveni nucleul principal
al romanului. )ot din marturisirile scriitorului aflam ca ,asile -aciu si Ion au
corespondenti in realitate. primul e proiectia unui taran vaduv si bo&at din satul
copilariei lui Rebreanu, barbat care si!a batut in&rozitor unica fiica pentru ca aceasta a
ramas insarcinata cu un taran sarac. /el de!al doilea este proiectia lui Ion 0op al
1lanetasului, vecin cu parintii lui Rebreanu, tanar voinic, $arnic dar sarac, care i se va
confesa scriitorului, spunandu!i ca toate necazurile lui vin din cauza ca nu are pamant.
2ctiunea romanului se desfasoara liniar, cronolo&ic, pe doua planuri narative. In
primul plan este prezentata viata satului cu persona'ele principale %Ion, 2na, 3lorica,
,asile -aciu si 1eor&e(. 2pare si un plan narativ secundar, cel al intelectualitatii
satului, in fundal proiectandu!se si problema nationala, deoarece evenimentele sunt
plasate intr!un sat ardelenesc aflat sub ocupatie austro!un&ara.
Personajul central, titular, eponim al romanului este Ion 0op al 1lanetasului,
persona' complex, a carui personalitate se dezvaluie treptat, intrucat romanul urmareste
evolutia acestuia. In functie de acesta se definesc si celelalte persona'e ale romanului,
ele conturand caracterul lui Ion. 2stfel, pe parcursul romanului se individualizeaza
cuplul de persona'e Ion si 2na.
Ion este caracterizat prin mi'loacele clasice ale prozei# caracterizare directa de
catre narator, celelalte persona'e si de catre persona'ul insusi si caracterizare indirecta
prin fapte, intamplari, mediul social, limba', relatiile cu celelalte persona'e.
4aratorul apeleaza insa si la te$nici moderne ale caracterizarii, cum ar fi scurte
analize psi$olo&ice ale framantarilor persona'ului, ceea ce prile'uieste realizarea unei
adevarate fise cazuistice a acestuia. Rebreanu are aceasta preocupare de a 'ustifica
actele persona'elor sale printr!un complex psi$olo&ic cu radacini sociale.
Ion este un flacau sarac, dominat de doua patimi# patima pentru pamant si
patima pentru 3lorica. 4icioadata cele doua &lasuri nu se stin&, ci doar unul se
estompeaza pentru ca celalalt sa rasune si mai puternic.
La inceputul romanului, prin intermediul caracterizarii directe si printr!o scurta
retrospectiva, aflam ca Ion, care era vecin cu familia invatorului 5erdelea, era un elev
silitor pe care invatatorul il aprecia si ii propune c$iar tatalui lui Ion sa!l dea mai
departe la scoala, pentru ca mai tarziu sa vina invatator in sat. 3iindca parintii lui nu!i
pot plati scoala, invatatorul obtine &ratuit manualele, urmand ca Ion sa faca drumul
pana la scoala din 2rmadia. Insa baiatul indra&este mai mult pamantul si renunta la
scoala pentru a munci putinul pamant pe care il mai aveau.
0amantul este pentru Ion cel care ii aduce respectul colectivitatii si respectul de
sine. orinta de a avea cat mai mult pamant &enereaza un sir de drame, in care se
inte&reaza si drama lui Ion. 4ici macar casatoria nu se mai intemeiaza pe sentimente, ea
devenind un fel de contract social, fiindca familia lui Ion nu se mai intemeiaza decat pe
interes, pe dorinta de necontrolat a acestuia de a pune mana pe pamanturile lui ,asile
-aciu.
0arintii lui Ion fusesera candva instariti, insa tatal sau risipise averea pe bautura.
e cand Ion s!a facut mai mare nicio bucata de pamant nu a mai fost instrainata.
3aptul ca era sarac il durea pe Ion ca o rana desc$isa. 6l ii ura pe bo&atasi
pentru ca o parte dintre ei ii cumparasera cele mai bune loturi.
7 iubeste pe 3lorica, fata frumoasa si $arnica, dar renunta la ea pentru ca era
saraca si pentru ca realizeaza ca oricat ar munci amandoi, niciodata nu vor a'un&e sa
aiba avere. 2tentia lui se indreapta atunci catre 2na, unica fiica a unui taran instarit,
pentru ca avea pamanturi, casa si vite multe.
aca la inceputul naratiunii, naratorul ii contureaza un portret favorabil, pe
masura ce se deruleaza evenimentele, portretul lui Ion se deterioreaza pentru ca patima
pentru pamant il transforma treptat intr!o bruta.
6l face tot ce ii sta in putinta sa intre in posesia pamanturilor 2nei si pare ca
nimic nu!l mai impresioneaza, nici suferinta 2nei si nici nasterea copilului
upa ce obtine pamanturile lui ,asile -aciu, Ion isi indreapta din nou intrea&a
atentie catre 3lorica. )rufia flacaului nu mai cunoaste limite, el crezandu!se mai presus
de orice si sfidand pe toata lumea. 4aratorul urmareste pas cu pas dezumanizarea
persona'ului, Ion transformandu!se intr!un monstru.
e altfel, c$iar la o saptamana dupa nasterea copilului, Ion o snopeste in bataie
pe 2na, iar comportamentul lui violent continua, atra&and dezaprobarea intre&ii
colectivitati. upa sinuciderea 2nei, Ion isi indreapta atentia catre copil, dar nu din
dra&oste parinteasca, ci pentru ca il crede le&at de avere. 2stfel, cand il purta in brate se
&andea ca duce tot pamantul casti&at cu atata staruinta si zbucium.
2cestui persona' ii este specific verbul a avea, nu a dori sau a iubi. 4ici
c$iar pasiunea pentru 3lorica nu vine neaparat din iubire, ci dintr!un e&oism exacerbat,
barbatul fiind incapabil sa vada in 3lorica altceva decat o realizare din nou a propriei
placeri. /and afla ca femeia s!a maritat cu 1eor&e, e furios ca si cand cineva i!ar fi
furat cea mai buna si mai mare delnita de pamant.
*farsitul lui Ion nu poate fi decat unul tra&ic si previzibil, pentru ca se dovedeste
incapabil sa!si asume total un sin&ur &las al personalitatii sale. *cena finala in care Ion
isi indreapta ultimul &and catre pamant este relevanta pentru a sustine ideea ca el este
construit in linia acestei patimi, lucrul acesta fiind sustinut si de alte persona'e, spre
exemplu, doctorul care ii face autopsia i care afirma ca a fost un om ca otelul si ca
putea sa traiasca o suta de ani.
0ortretul complex al persona'ului impune tipul taranului dornic de a avea
pamant pentru a casti&a respectul satului, dar care, pentru ca se lasa consumat de
patimile sale, sfarseste tra&ic.
Liviu Rebreanu creeaza in acest roman persona'e tipice mediului rural al
inceputui de secol "". 0rin limba', prin universul descris si prin veridicitatea
portretelor, autorul realizeaza o adevarata fresca sociala, o mono&rafie a satului
ardelenesc de la inceputul secolului trecut.