Aciune, timp i spaiu n opera epic

Aciunea cuprinde totalitatea evenimentelor declanate de modificarea unui factor din situaia iniial, care determin o evoluie n vedere regsirii strii de echilibru de la nceput, prin situaie neegndu-se relaia dintre personaje la un moment dat. Trecerea de la o situaie la alta se realizeaz prin: - introducerea de personaje noi. - nlturarea personajelor deja existente - modificarea legturilor dintre ele Cadrul spaio-temporal este alctuit din totalitatea indicilor de spaiu i timp prezeni ntr-o opera literar (ex. Incipitul romanului Enigma Otiliei de George Clinescu Bucureti, strada Antim, nceputul verii anului 1909). Spaiul narativ se definete prin repere socio-istorice i poate fi: - cu localizare precis/ cu localizare nedeterminat. - real/ imaginar - deschis/ nchis Spaiul nchis: - camera/ celula/ cavoul, casa/ nchisoarea, castelul, cetatea, oraul - are semnificaii pornind de la securitate, protecie, confort, pn la claustrare, angoas, moarte Spaiul deschis: - cmpul, grdina, parcul, pdurea, cmpul de lupt, marea, traseul cltoriei, trmul exotic - se asociaz cu dorina de evadare, de aventur, explorare sau, dimpotriv, cu sentimental pierderii identitii i al cutrii securitii iniial e a spaiului securizat

Timpul narativ presupune distincia ntre timpul povestit (cnd se produc evenimentele relatate) i timpul povestirii (timpul cnd se desfoar actul povestirii. n text se pot distinge: - timpul istoriei sau timpul naraiunii (momentul cnd se ntmpl aciunea) - timpul discursului sau timpul narrii (momentul n care faptele sunt relatate) - timpul lecturii sau timpul cititorului n raport cu timpul povestirii, timpul povestit poate fi: - anterior (naraiune la trecut, evocare) - simultan (naraiune la prezent) - posterior (relatarea la viitor)