Când avea vreo 6 ani, autorul făcea niște desene interesante.
Primul desen al lui
semăna cu o pălărie, dar el spunea ca a desenat un șarpe care a mâncat un elefant. Cei mari nu-l înțelegeau aproape deloc. Mai târziu, a devenit pilot de avion și întreba pe toți dacă știe cineva ce reprezintă desenul lui. Cum nu primea răspunsul corect, nu mai întreba nimic, nu mai pomenea de șerpii boa ci doar despre bridge, golf sau politică, lucruri care ii interesau pe cei mari. S-a întâmplat odată să i se strice avionul și să rămână singur în mijlocul deșertului Sahara. Acolo el s-a întâlnit cu Micul Prinț care era un băiețel venit de pe altă planetă. Acesta l-a rugat să-i deseneze o oaie. El a încercat de mai multe ori să o deseneze dar nu a reușit să îl satisfacă pe Micul Prinț. Atunci a desenat doar o cutie în care i-a spus ca se află oaia pe care el și-o dorește. Planeta de pe care venea Micul Prinț era de mărimea unei case și se numea B-612. El trăia singur pe ea, avea doar o floare și trei vulcani pe care îi curăța în fiecare săptămână. Micul Prinț se temea că pe planeta lui micuță vor creste baobabi, care sunt niște arbori înalți cât bisericile, de aceea el a vrut o oaie care să poată mânca puieții de baobabi. Ca sa nu-i mănânce floarea, autorul i-a desenat oii o botniță., iar florii o armură. Mai departe aflăm de la Micul Prinț că de pe planeta lui se poate vedea cum asfințește soarele de 43 de ori pe zi. În capitolul 8 al cărții despre Micul Prinț aflăm mai multe amănunte despre floarea prințului care era foarte pretențioasă, voia să fie udată mereu și să stea sub un clopot de sticlă ca să nu-i fie frig noaptea. Ea era o floare specială care putea să vorbească și să își exprime sentimentele. Micul Prinț a plecat de acasă pentru a cunoaște lumea și a vizita cât mai multe planete. Prima planeta vizitată de el a fost cea a unui rege care se credea stăpân peste toate. Cea de-a doua planetă era a unui om vanitos, îngâmfat, care avea impresia că toți oamenii îl admiră. Pe a treia planetă a întâlnit un bețiv care l-a întristat pe Micul Prinț, deoarece bea foarte mult, din acuza ca îi era rușine că bea. Pe următoarea planetă trăia un om de afaceri care era atât de ocupat să socotească stelele, încât nu a vrut să-l bage în seamă. De aici el a tras concluzia că ’’oamenii mari sunt nemaipomenit de ciudați’’. A cincea planetă vizitată era cea mai mică și cea mai neobișnuită, deoarece pe suprafața ei se afla un felinar și un lampagiu care era obligat de consemn să aprindă felinarul la venirea nopții și să îl stingă în zori. A șasea planetă era de zece ori mai mare decât celelalte planete. Pe ea se afla un geograf bătrân care scria în niște cărți uriașe tot felul de date. Acesta i-a recomandat prințului să viziteze Pământul. Cea de a șaptea planetă vizitată de Micul Prinț a fost Pământul unde a întâlnit oameni de toate felurile, apoi a ajuns în deșert și a stat de vorbă cu un șarpe. S-a întâlnit cu o floare cu care a stat de vorbă despre oameni. Mergând mai departe, a ajuns la un munte unde și-a putut auzi ecoul vocii sale. După multe zile de mers prin deșert, Micul Prinț a găsit o grădină cu trandafiri care semănau cu floarea lui. El s-a întristat pentru că floarea lui îi spusese că este unică în lume. Pe drum a mai întâlnit o vulpe care i-a spus că vrea să fie îmblânzită de către el. Atunci el a îmblânzit-o, iar drept răsplată vulpea i-a spus să meargă în grădină și să observe că trandafirii pe care îi văzuse și crezuse că sunt la fel cu floarea lui, erau altfel, deoarece creșteau singuri, nu erau atât de îngrijiți și răsfățați. În vizita lui pe Pământ, Micul Prinț s-a întâlnit cu un acar și cu un neguțător de hapuri. Apoi s-a întâlnit cu autorul căruia îi era sete, de aceea ei au hotărât să meargă să caute o fântână. După ce au găsit fântâna, au fost foarte bucuroși, deoarece au putut să-și potolească setea. Din vorbă în vorbă, autorul a aflat de la Micul Prinț că plecase de pe planeta lui micuță de un an de zile și că ar fi trebuit să se întoarcă acasă exact în acea noapte. De aceea Micul Prinț vorbise cu șarpele veninos ca să-l otrăvească pentru a muri si pentru a ajunge acasă, dar pilotul ar mai fi vrut să stea cu el măcar până își va termina avionul de reparat. Micul Prinț l-a convins pe autor să nu fie trist, deoarece ei vor fi tot timpul împreună, iar când autorul se va uita la cer, va vedea stelele și va fi singurul care va ști că pe una din ele trăiește Micul Prinț împreună cu floarea lui și cei trei vulcani. Doar el va cunoaște întreaga poveste a Micului Prinț și a aventurilor lui.