PRIMELE CUVINTE DIN LIMBA

ROMÂNĂ
„Cum și când a apărut limba română?”

Limba română provine din latina vorbită şi geto-dacă, perioada de formare este cuprinsă între secolele III î.Hr
şi secolul a VI-lea. Limba română a fost influențată și de alte limbi, cum ar fi limba slavă, maghiara, turca, greaca.
Limbile înrudite cu limba noastra sunt limbile care au la bază limba Latină, cum ar fi: italiana, spaniola și franceza.
„Torna, torna, fratre” (întoarce-te, întoarce-te, frate!)
sunt considerate primele cuvinte consemnate în limba
româna. Ele au fost rostite de un soldat din armata
 În anul 587, avarii (un popor migrator provenit din Asia Centrală) năvăliseră în
Peninsula Balcanică (Astăzi: România, Bulgaria, Grecia, Albania, Macedonia
Muntenegru, Serbia, Croația și Slovenia), ajungând până în provincia romană Tracia
(Astăzi: Bulgaria, Serbia și Grecia). O parte din armata avară se împrăștie după pradă,
iar conducătorul lor a rămas cu puțini oameni împrejurul lui.
Atunci, generalul bizantin (roman) Commentiolus, se hotărăște să atace avarii. Își
pune ostașii să înainteze spre armata avară. Pe timpul nopții bagajul unui soldat din
primele rânduri cade de pe spatele animalului care-l purta. Camarazii săi, vrând să-i
atragă atenția asupra celor întâmplate, îi strigă «în limba părintească»: «torna, torna,
fratre». (Întoarce, întoarce frate!)
Soldatul n-a auzit, iar ceilalți oșteni au crezut că e vorba de o comandă de
retragere, fiind atacați de avari, și au început să fugă. În felul acesta s-a produs panică
și armata bizantină a trebuit să se retragă. În același timp, fugeau și avarii, dar în
direcția opusă, crezând că sunt atacați și ei.
•  Cel mai vechi document păstrat, scris în română, este Scrisoarea lui Neacșu, o scrisoare din 1521, în care
Neacșu de Câmpulung îi scria primarului brașovean despre atacurile turcilor. Aceasta era scrisă
cu alfabetul chirilic (slav / rusesc), la fel ca majoritatea scrierilor românești din acea perioadă.
„Eu spui domnietale, iară Domniia ta ești înțelept și aceste cuvinte să ții Domniia ta la tine,
să nu știe oamini mulți și Domniele voastre să vă păziți cum ști ți mai bine.“

Fragment din scrisoare Alfabetul chirilic

 Cuvinte dacice păstrate în limba română
A: amurg,  aprig, Argeş, arunca
B: baci, barză, balaur, brad, brânduşă, brânză
C: cioară, cioban, cioc, ciocârlie, codru, copac
D: doină, dulău
F: fărâmă, fluture
G: ghiară, ghimpe, gorun
H: hojma (mereu)
I: iele (fete frumoase)
Î: încurca, întrema (a înzdrăveni/ a vindeca)
J: jilt (tron)
L: leagăn
M: mal, mazăre, măceş, mălai, mămăligă, mătură, melc, mire, mistreţ, mânz, moş, moţ, mugure
N: năpârcă, niţel
O: ortoman (bogat)
P: păstaie, păstra, pânză, pârâu, prunc, pururea
R: raţă, răbda, ridica
S/Ş: stăpân, stejar, stână, strugure, şopârlă, şoric, scrum, sâmbure, Sarmisegetuza
T: tare, traistă, tulei
Ţ: ţap, ţarc, ţăruş
U: uita (a se), urdă
V: vatră, vătăma, viezure, viscol
Z: zburda, zestre, zgardă, zgâria, zimbru
 Surse:
1. Dicționar Enciclopedic Român, 1966
2. Istoria limbii române, 2018
3. Vlad Georgescu (1992), Istoria românilor de
la origini pînă în zilele noastre