ÎMPRUMUTURI VECHI. INFLUENŢE VECHI.

Influenţa slavă se manifestă din secolele al VI-lea – al VII-lea asupra românei ca limbă constituită deja. Iar
cele mai vechi împrumuturi au trăsăturile limbii bulgare vechi. Influenţa slavă apare în toate dialectele limbii române,
arătând astfel că desprinderea grupului sud-dunărean s-a produs după venirea slavilor. Migraţia slavilor a lăsat urme mai
ales în vocabularul românesc agricol şi casnic, argument pentru faptul că aceştia erau un popor paşnic şi sedentar, care a
cultivat pământul în zonele unde s-a aşezat.
Din slavă provin substantive comune alcătuind diferite serii semantice:
 Părţile corpului omenesc: gât, gleznă, obraz;
 Floră şi faună: cocoş, curcă, cireadă, dihor, gâscă, veveriţă, vidră, rac, bivol, hrean, ovăz;
 Relaţii umane: nevastă, prieten, rudă, vrăjmaş, babă;
 Unelte, casă: ciocan, cleşte, coasă, greblă, grajd, lopată, ogradă, pivniţă, sat, uliţă, blid, coş, coteţ, ogor, sită,
vadră, colibă;
 Natură: crâng, dumbravă, iaz, izvor, deal, luncă;
 Termeni bisericeşti: ceaslov, parastas, pisanie, popă, stareţ, strană, mucenic, monah, pomană, schit, sfânt,
slavă, vecernie, vlădică;
 Noţiuni abstracte: duh, milă, muncă, noroc, nevoie, silă.
Verbe: a citi, a clădi, a dărui, a hrăni, a iubi, a logodi, a munci, a plăti, a pomeni.
Adjective: drag, lacom, mândru, prost, scump, viteaz, voinic, zdravăn, vesel.
Sufixe: - ac, - alnic, - anie, - aş, - că, - ean, - eală, - iş, - işte, - nic, - iţă.
Multe antroponime frecvente în onomastica românească aparţin acestor împrumuturi vechi din slavă: Aldea,
Bogdan, Cârstea, Dan, Dragomir, Dumitru, Mihai, Mircea, Neagu, Nicolae, Radu, Vlad, Vlaicu.
Slavona este varianta literară târzie a vechii limbi slave şi se impune în spaţiul românesc ca limbă de cult
religios, după ce a fost acceptată ca limbă sfântă, alături de limba greacă. Poporul român, al cărui proces de formare se
încheiase deja în secolul al IX-lea, fusese creştinat de timpuriu, faţă de popoarele din jur care trec la creştinism mai
târziu: bulgarii în 864, maghiarii în 1001. Slavona ajunge să înlocuiască latina ecleziastică în Nordul Dunării şi datorită
faptului că, reorganizată, biserica românească depinde de Patriarhia bizantină. Timp de mai multe secole, românii
folosesc în paralel două limbi: slavona ca limbă de cult religios şi limbă a administraţiei de stat; limba română, la
început vorbită, mai târziu folosită şi în scris – din 1521).

Împrumuturi din:
 bulgară: argat, blană, bogdaproste, borcan, bujor, răzmeriţă, magherniţă;
 engleză: aisberg, barman, bişniţă, lider, bec, cod, interviu;
 franceză: abajur, abandona, bursă, buton, cabină, caiet;
 germană: bilanţ, abţibild, blat, cartof, chiflă, griş, halbă, şniţel, pantof, stofă, şorţ, şnur, diblu, şurub, ciuf,
nasture, targă, aspirină, rolă, diesel;
 greacă/ neogreacă: aerisi, anapoda, buzunar, cais, castan, catarg, ieftin, agheazmă, agonisi, istericale, molimă,
arvună, catastif, flamură, omidă, plapumă, trandafir, zodie, zugrav, jur, plai, stup, frică, dascăl, nostim;
 italiană: abate, agenţie, armată, asediu, balsam, drapel, bărbier, parolă;
 maghiară: alcătui, arpacaş, bănui, belşug, gând, chip, fedeleş, gingaş, hotar, meşter, oraş, vamă, viclean;
 turcă: abanos, acadea, acaret, ageamiu, alai, baclava, chiftea, ciulama, cafea, halva, iahnie, iaurt, magiun,
mezel, musaca, rahat, sarailie, sarma, şerbet, chef, chirie, cântar, duşman, murdar, geam, capac, chior, iama;
 ucraineană: borş, burlac, calic, cuşcă, drug, holtei, horn.

Cuvinte cu etimologie necunoscută: curcubeu, doină, deşănţat, dezbăra, erete, gărgăun, gâde, jupân, oblon,
roabă, şubred, titan.

EXERCIŢII

1. Grupaţi expresiile de la a) cu echivalentul lor de la b):

a) ibidem, alibi, festina lente, sine qua non, de facto, de iure, de visu, do ut des, honeste vivere, hic et nunc, in
extremis, ipso facto, manu militari;
b) de fapt, prin forţa armată, îţi dau ca să-mi dai, în altă parte, din auzite, grăbeşte-te încet, să trăieşti cinstit, în
acelaşi loc, de drept, aici şi acum, în ultimă instanţă, prin însuşi acest fapt, fără de care nu se poate.
2. Cum explicaţi îmbătrânirea şi eliminarea unor cuvinte din vocabularul curent al unei epoci?
3. Care sunt împrejurările care favorizează crearea de neologisme?
4. Alcătuiţi o scurtă compunere numai din cuvinte de origine latină şi slavă. Teme propuse: un peisaj de toamnă,
legături de rudenie, ocupaţii ţărăneşti tradiţionale.