ADEVĂRUL ȘTIINȚIFIC DESPRE LIMBA

ROMÂNĂ
 SERIILE LIGNVISTICE CE AU CONTRIBUIT LA
FORMAREA LIMBII ROMANE

• I. limba traco-daca (substratul), din care s-au påstrat  aproximativ l00 de cuvinte: abur,
amurg, bordei,
• droaie, fluier, groapă, jumåtate, mazăre, mánz, moş,
• baci, balaur, barză, brad, brânză, bucurie, copac, copil
• II. limba latină (stratul), care dă chiar numele etnic,moştenit din adj. romanus, locuitor al Romei", indicând
originea și cetățenia romană. La baza limbii ro-
• mâne stă latina populară, ,,vulgară", colocvială, aspectcare s-a conservat in evoluţia ei ulterioară.
Modelulcultural de limbă scrisă, cultivată, a început să funcționeze târziu, în secolele al XVII-lea și al XVIII-
lea;
• până în secolul al XVI-lea, textele religioase fundamentale au fost scrise în slavonă, nu în latină, ca
înOccident. Romanitatea românească este, așadar, rezultatul unei vechi şi continue fidelități față de
structura
• latină a limbii (language loialty" - Al. Niculescu),precum şi al unei fidelități culturale, al înțelegerii nece-
• sității de a relua, în secolul al XIX-lea, legătura cu romanitatea occidentală.
• In fondul principal lexical al limbii române, 65%dintre termeni sunt latineşti, ,,valoarea" lor de circulatie fiind însă mai mare, de peste
80%, după cum arăta
• B.P. Hasdeu: arbore <arbor, (a) auzi <audire, bun <bonus, cap <caput, cumnat <cognatus, câmp <campus, (a)cânta <cantare, (a) da
<dare, fereastră <fenestra, grâu
• <granum, joi <Jovis (dies), lup <lupus, măr <malus, stea<stella, unu <unus, (a) veni <venire, verde <viridis, zi<dies etc. Structura
gramaticală a românei este funda-
• mental latină, din acest punct de vedere limba noastrăfiind cea mai conservatoare dintre limbile romanice: la
• substantiv se păstrează numărul singular şi plural, celetrei genuri, cinci cazuri (din cele şase latineşti); flexiunea pronominală este în
întregime latinească, iar în cea
• verbală se conservă conjugările, modurile indicativ,conjunctiv şi imperativ, precum şi modurile nepersonale, timpurile indicativului,
persoana, diatezele (rea-lizate însă altfel decât în limba de origine).
• Constituirea identității latine a limbii noastre s-a produs, probabil, înainte de contactele lingvistice cuslavii, dat fiind faptul că în
împrumuturile slave nu mai
• acționează anumite legi fonetice caracteristice cuvintelor moştenite din latină (de exemplu, în acestea din
• urmă, I intervocalic> r: mola> moară, solem (Ac.)>soare, pe când în cuvintele slave această lege nu a maiacționat: milă, silă).
• III. limba slavă (superstratul) a influențat limba română după secolul al VI-lea, consolidându-i, în mod paradoxal, latinitatea, prin
întărirea unor categorii
• ale acestei limbi (vocativul în -e vine din latină, cel în K n a din slavă; structura numeralelor de la 11 la 19 este, probabil, slavă, dar
termenii componenți sunt
• latini; cuvinte latineşti precum piscis ori scio, -re au dat în română peşte şi a şti, dar numai slavii puteau pronunța grupul șt; grupurile cl
şi gl reapar în română
• prin termeni slavi: clopot, glas). Împrumuturile lexicale din slavă fie populare (babă, crâng, deal, dragoste, a iubi, lacom, milă, muncă,
nevastă, noroc, obraz,
• plug, prieten, slobod, a trăi, vrabie), fie savante (mai ales cele din terminologia ritualului creştin sau din vocabularul administrativ,
preluate în epoca slavonis-
• mului cultural, între secolele al X-lea şi al XV-lea: călugăr, clucer, duhovnic, liturghie, mitropolit, praznic,proroc, psalm, rai, vecernie,
voievod) - au îmbogățit
• limba română. Aşezarea slavilor în Peninsula Balcanică a dus la separarea romanității orientale (din partea de est a fostului Imperiu
Roman) în două: nord-dună-reană și sud-dunăreană şi implicit la apariția dialec-
• telor limbii române.
• IV. limbile cu care româna a intrat în contact după constituirea ei ca
idiom distinct, explicabile fie prin
• vecinătatea geografică, fie prin împrejurări de ordin istoric şi politic,
fie prin contacte culturale (adstra-tul): pecenegă, cumană, tătară,
turcă, maghiară, limbile slave învecinate, limba greacă, latina
savantă,germana, franceza, italiana, engleza etc.