Originea si evolutia limbii romane

1.Formarea
Limba romana s-a format din lb. latina vorbita(vulgate) in partile de est ale imp. Roman si din
lb.daca vorbita la nord si la sud de Dunare. Face parte din familia limbilor romanice(italiana,
franceza, spaniola, portugheza si romana – care sunt limbi nationale). Obs! Unele limbi, precum
dalmata sau sarda(Sardinia, Italia) sau catalana(Spania) au ramas doar limbi regionale.
Lb.romana s-a format prin modificarea lb latine la nivel morphologic, sintactic, fonetic etc., asa
cum s-a intamplat si cu celelalte limbi romanice, ltina transformandu-se intr-o limba noua.
Conform Mariei Covasnîi Cătănescu, in Limba Romana. Origini si dezvoltare, limba romana
intre celelalte limbi romanice in raport cu latina are:
1) Trasaturi conservatoare, in lexic(pastrarea unor cuvinte care nu se regasesc in celelalte
limbi: ajutor, ceață, putred) si in morfologie(forme distincte de genitiv-dativ singular la
subst feminine terminate in -ă sau -e : casă(unei case), vulpe(unei vulpi); desinenta -e la
subst masculine la vocativ singular)
2) Trasaturi inovatoare, mai ales in fonetica si in morfosinteza. Din prima categorie
constatam formarea unor vocale latinesti urmate de consoanele -n, -n+ alta consoana:
lana – lână, bonus – bun, ventum – vânt, bene – bine; modificarea unor consoane
urmate de vocala -I : tibi – ție, dico – dzic – zic sau a unor grupuri de consoane: octo –
opt, includo – închid, glemus – ghem. Din cea de-a doua mentionam articolul posesiv
al,a,ai,ale si demonstrativ cel,cea,cei,cele ; acuzativul obiect-direct construit cu
prepozitia pe, genitive-dativul numelor proprii masculine cu articolul hotarat enclitic : lui
Mihai.
Din limba latina, limba romana preia, reorganizand si simplificand, declinarile
substantivelor (3 in ro, fata de 5 in latina), sistemul cazurilor, 4 tipuri de conjugare,
modurile si timpurile verbale, precum si pronumele, mare parte a numerelor,
numeroase adverbe, dar mai ales prepozitiile si conjunctiile. In general, se aproximeaza
ca limbile romanice s-au constituit pana in sec 9. In ce priveste lb ro, exista mai multe
praguri: sec 6-7 pana la invazia slavilor, sec 8-9.
Asupra cuvintelor latine au actionat urmatoarele legi fonetice:
a. Afereza care consta in caderea unor sunete initiale: agmelus – miel
b. Apocopa = caderea sunetului final(m): sole(N) – solem(AC) -> soare (diftongarea
lui o -> oa; transformarea lui l in r = rotacizare)
3) Metateza: schimbarea locului unor sunete: fimbria – franghie
4) Sincopa: caderea unui sunet in interior: calidus – cald, cabalus – cal, ovis – oaie
5) Epenteza: aparitia unui sunet nou(lb slava); in lb latina este mai rara.

1
2.Substratul limbii romane
Limba romana(vocabularul lb ro) poate fi impartita in 2 parti:
1) Fondul mostenit(substratul limbii) format din limba daca si limba Latina.
2) Imprumuturile.
In cazul lb romane, substratul este cel al daco-getilor, din familia indo-europeana a tracilor.
S-au pastrat din lb daca intre 100-150 de cuvinte(doar 90 ar fi sigure) din lb traco-daca, care ar
putea fi reconstituite prin comparatie cu albaneza. De aceea in DEX aceste cuvinte apar cu
etimologie necunoscuta sau din albaneza.ex: abur, barza, brad, buza, copac, caciula, copil, a se
bucura, viezure, mos, vatra.
Familii de cuvinte: abur: a aburi, aburit, aburire, dezaburi, dezaburire, abureala
brad: bradut, bradulet, imbradit, a imbradi
mos: mosneag, moulet, mosie, mosica, stramos, a mosi

3.Continuitatea limbii romane

Pentru a observa fenomenul continuitatii lb. ro in spatial carpato-danubioano-pontic trebuie
avut in vedere faptul ca Retragerea Aureliana(275-277), urmata de fenomenul migratiei(gotii,
gepizii, hunii,avarii,slavii) au condus la majore transformari in existenta lumii daco-romane:
1) Populatia se deplaseaza de la campie la munte.Se intensifica pastoritul. Se desfiinteaza
majoritatea centrelor urbane, accentuandu-se caracterul rural al vietii sociale.
2) Sfera preocuparilor intelectuale se restrange,se pierde interesul pt cultura si traditia
scrisului.
3) Preocuparile scrisului , deci au character izolat in aceasta perioada, au existat totui in
anumite domenii, mai ales in administratie, cum zice Alexandru Rosetti in Istoria Limbii
Romane, vol 1, p481: “Trebuie sa se fi scris romaneste intotdeauna sporadic si pentru
nevoi particulare”.

Cuvantul carte vine de la latinescul charta. Afirmatia este sustinuta de prezenta cuvintelor in lb
ro a scris si carte, ambele provenite din limba Latina. Aceste cuvinte( a scrie de la latinescul
scribere) sunt prezente in texte din sec 16 si probeaza definitivarea lb ro inaintea contactului cu
slavii, precum si faptul ca :”Incepand cu Evul Mediu timpuriu si pana in sec 16, cand detine
primele texte romanesti, practicarea scrierii de catre romani s-a facut fara intrerupere, intai in
Latina si cu alfabet latin, apoi in slavona si cu alfabet chirilic.”(Ion Ghetie, Alexandru Mares,
Originile scrisului in limba romana, Bucuresti, Editura Stiintifica si Enciclopedica, 1985, p 127).

2
 Dublete etimologice
Legile fonetice au actionat asupra unor cuvinte din lb latina schimbandu-le forma, dar acestea
cu forma lor initiala au patruns mai tarziu in lb romana ca neologisme(sec 19, dupa 1830).
pavimentum -pamant(in fondul mostenit, etimologic)
-paviment(prin imprumut pe cale culta, prin filiera franceza)
familie - femeie(etimologic)
-familie(pe cale culta)
paser -vrabie anima -inima
-pasare -suflet

Ce inseamna:

 Daco-roman = la nord de Dunare

 Istro-roman = in Istria si Croatia
 Aroman = la sud de Dunare, Bulgaria, in Grecia la N (Macedonia), Albania
 Megleno-roman = Macedonia, Grecia(Salonic)

Influente vechi
Latina dunareana a primit o serie de influente vechi, cum ar fi cele grecesti ( sec 7 inaintea erei
noastre: Constantin Daicoviciu, Istoria Romaniei, vol 1, Ed Academiei RPR, Bucuresti, 1960,
p327: “Primele preocupari ale scrisului, desigur intr-un stadiu primitiv, sunt semnalate inca din
sec 4 i.e.n., odata cu patrunderea monedelor grecesti in Dacia. Contactul dintre civilizatia elena
si cea geto-daca a contribuit la dezvoltarea scrisului cu caractere grecesti, in Dacia preromana.
Faptul ca scrisul nu a ramas doar intr-un stadiu primitiv, o poate demonstra faptul ca, asa cum
arata C. Daicoviciu, icnepand cu sec trecut s-au descoperit intre ruinele de la Greistea
Muncelului(Cetatea Sarmisegetuzei) cateva blocuri din piatra pe care cercetatorul ardelean
Ackner a observant litere si monograme vechi grecesti.”)

3
Anterior formarii limbii romane, apoi prin intermediul slavilor si mai apoi prin greaca
medie(bizantina), limba romana a primit si fondul imprumutat(format din imprumuturi vechi si
imprumuturi noi).
Influenta slava este cea mai puternica si marcheaza sec al 6-lea pt ca odata cu venirea slavilor
pe teritoriul nostru patrund in limba cuvinte de origine slava. Dar acestea, nu se supun acelorasi
transformari ca cele din limba latina, cee ace demonstreaza ca procesul de formare a limbii ro a
incetat inainte de patrunderea elementelor slave. Trebuie facuta distinctia clara dintre
cuvintele slave patrunse in sec 6 ca imprumuturi vechi si cele patrunse odata cu limba slavona
in perioada renasterii odata cu patrunderea cartilor de cult bisericesti tiparite in slavona.
Ex: a iubi, munca, drag, prieten, boier, plug, veverita, baba, gar, glezna, nevasta
Influente din limba maghiara: Prin venirea hunilor: seama, vama, oras, viclean ,neam, gand,
chin, belsug ,mestesug, fierastrau.
Influente din limba greaca: mormant, caligrafie, politicos, igrasie, a aerisi, a plictisi
Influene din limba turca: ciorba, cafea, pilaf, bacsis, cantar, papuc, ciubuc, musaca, barcagiu,
hazliu, saltea, chirie, murder, harem.

Structura etimologica a vocabularului

Fondul mostenit:
- Limba daca(traco-daca si albaneza): 140-160 cuvinte
- Limba Latina: 60-65% dintre cuvintele din vocabularul de baza
Fondul imprumutat:
- Imprumuturi vechi: greaca veche + neogreaca; slava veche + slavona; maghiara; turca
- Imprumuturi noi
Observatie! Exista o divergenta in ce priveste imprumuturile noi pentru ca o influenta majora a
avut-o inca din Evul Mediu slavona necesara slujbelor bisericesti si primelor tiparituri aparute
pe teritoriul tarii noastre. Ulterior au aparut scrieri in romana cu caractere chirilice. Prin
intermediul carturarilor( Miron Costin, Grigore Ureche, Ion Neculce, mai tarziu Dimitrie
Cantemir) ne-au intrat in limba cuvinte din: graca veche, slavona, italiana si franceza.
Dar neologismele sunt fixate ca an calendaristic de patrundere in limba romana prin filieră cultă
in anul 1830, sec 19.

4
 - Franceza: efect, influenta, constitutie, persoana, nobil, inventar, parfum, profesor,
decret, bursa, buton, cabina.
- Italiana: opera, solfegiu, agentie, bancă,bilanț, valută, armata.
- Germana: bliț, boiler, matriță, șină, ștecher, rucsac(rucsacuri), leitmotiv.
- Engleza: start, scor, fotbal, meci, handicap, ring, speaker, pick-up.
- Engleza Americana: motel, mass-media, radar, tobogan, computer, stres, marketing.
- Rusa: agregant, dezinformatie, prospect.

Inceputurile scrisului in limba slavona

In aceste conditii(vezi influente slave) este posibila evaluarea influentei slavone in 2 perioade
distincte, avand caracteristici bine definite.
In Etnogeneza romanilor, Ioan Iosif Rusu vorbeste despre o perioada veche care se extinde
pana la formarea principatelor romane, caracterizata prin contactul direct dintre romanii de la
nord de Dunare si slavi si despre o perioada de influenta a culturii bisericesti in urma
contactului dintre romani si bulgari(de la sud de Dunare) caracterizata prin patrunderea
slavonei in tarile romane ca limba de cult.
Perioada veche este cea a asimilarii slavilor de catre romanii nord-dunareni, iar situatia de
bilingvism slavo-roman a determinat formarea substratului limbii romane, adica “o imbogatire
semnificative a vocabularului romanesc, dar lipsita de efecte majore fata de sistemul fonetic
sau asupra structurii gramaticale”( Maria Covasnîi Cătănescu, Limba Romana – Origini si
dezvoltare, Bucuresti, editura Humanitas, 1996, pag 67).
Cea de-a doua perioada se constituie ca o consecinta a interpunerii slavilor intre romanii de la
nord de Dunare si turci( Imp. Bizantin) care a facut ca legatura spirituala patriarhia din
Constantinopol sa se diminueze.
Deoarece bulgarii care fusesera crestinati in sec 9 sub cneazul Boris I, dorind prin aceasta
legatura cu bizanțul foloseau limba slavona ca limba de cult, romanii nord-dunareni au fost
nevoiti sa adopte slavona pentru a săvârși liturghia. Bulgarii au apelat pentru scrierea cartilor de
cult la alfabetul chirilic, care patrunde si la noi odata cu “adoptarea liturghiei slave si prin
expansiunea slavonei ca limba oficiala de cultura”(vezi op. cit pag 105?).

! Scrierea chirilica la noi este etestata de inscriptiile descoperite, cele mai vechi datand din sec
10(anii 911-943, 901). Acestea sunt sapate pe pereti( ex la Bucov, Prahova – 1917) sub forma de
inscriptii comemorative: una din satul Mircea Voda, Dobrogea – 1950 si una cu character
religios: la intrarea bisericii din Basarabi, Dobrogea – 1959.

5
Cele mai semnificative manuscrise slavone pt cultura romaneasca veche si care au fost studiate
de unul dintre cei mai eluditi slavisti romani (Gh. Mihăilă) sunt din domeniul istoriografiei sec
15-16 precum Letopisetul lui Stefan cel Mare; Cronicile lui Macarie, Eftimie si Azarie si
Invataturile lui Neagoe Basarab catre fiul sau Teodosie (cel mai vechi manuscris slavon gasit).

Inceputurile scrisului in limba romana cu

caractere chirilice
Limba slavona a fost folosita ca limba scrisa in biserica si in cancelariile domnesti pana la
sfarsitul secolului 17 si inceputul secolului urmator.
Avand o arie de raspandire mai restransa, apartinand clerului si bioerimii, in paralel cu slavona,
limba romana era limba vorbita(mai rar si scrisa, in cancelariile domnesti) accesibila tuturor
romanilor(vezi M.C.Catanescu,…,pg 70).
Slavona se constituie astfel ca factor de obstructive a maselor la cultura. Acum rolul carturarilor
va fi acela de a crea deschiderea spre spiritualitate si cultura prin inlocuirea treptata a slavonei
cu limba romana.
Daca sec 16 este cel al consolidarii slavonei ca limba de cult la romani, el marcheaza in acelasi
timp si inceputul scrisului in limba romana.
Desigur ca, pentru a scrie in limba romana carti intr-o vreme cand “Oficialitatea la noi pazea cu
sfintenie intrebuintarea limbii slavone, era necesara o revolutie”(Al, Rosetti, .. , pag 429).
Este dificil de precizat epoca apartiei primelor texte in limba romana, acestea constituind
obiectul multor controverse. Stirile din secolul 15 despre juramantul lui Stefan cel Mare catre
regale Poloniei, Cazimir, din anul 1485 si despre traducerea pe care ar fi realizat-o un preot
roman la Sibiu(in anul 1495) in schimbul unui florin, sunt neoficiale. De asemenea, apar texte
rotacizante(maramuresene): Psaltirea Șcheiană, Voronețeană, Codicele Voronețean.

o data = numeral adverbial/repetitiv; o alta data – data=substantiv

junta = organ politic administrativ din Spania

Cateva modificari din DOOM 2:

Reguli de scriere si de pronuntare literara:
 Se pot scrie cu/fara puncte intre componentele literelor abrevierile compuse din mai
multe intiale majuscule( C.E.C./CEC, O.N.U./ONU). Actualmente se prefera scrierea fara
puncte despartitoare pentru: SUA, HIV, UNESCO, SIDA.
 Se recomanda o singura accentuare pentru cuvintele: adìca, àripa, avàrie, caràcter,
calùgarita, dòctorita, dumìnica, fenomèn, regìzor. La unele cuvinte mai vechi/noi se

6
 admit variante accentuale libere, cu unele deosebiri fata de DOOM 1: acatìst/ acàtist,
anòst/ànost, àntic/antìc(1), gìngas/gingàs, hàtman/hatmàn, jìlav/jilàv, tràfic/trafìc(1).
 Scrierea cu litera mica sau mare:
- Se scriu cu litera mica substantivele care desemneaza fiinte mitice: ciclop, elf, muza,
sirena, titan. De asemenea, dintr-o denumire compusa: participantii la cel de-al X-lea
congres – se scriu cu litera mica articolele demonstrative si prepoz.
- Ocazional se pot scrie cu litera mica anumite subst proprii intrare in limba de lemn
pentru efect stilistic: ceausescu, univers enciclopedic.
- Litera mare: Renasterea, Evul Mediu, Reforma, Antichitatea, Anul Nou, Intai
Decembrie, Patruzeci de Sfinti.
 Scrierea cuvintelor compuse:
- Se scriu legat adverbele compuse: odata, orisicat, diseara/deseara, dar cu cratima
formele: alaltaieri-noapte, azi-maine, maine-dimineata si separat grupurile de
cuvinte cu structura asemanatoare, in care componentele isi pastreaza intelesul: o
data, nici o data, dupa amiaza
- Se scriu in cuvinte separale unele numerale ordinale mai putin sudate: al (o) mielea,
al (un) milionulea; precum si prepozitia compusa: à la …
- Se revine la scrierea intr-un cuvant a tuturor formelor pronumelui niciunul si ale
advectivului pronominal corespunzator niciun(niciuna, nicio) – la fel ca a lui vreunul/
vreun, prin aplicarea consecventa a principiului conform caruia compusele trebuie
distinse si grafic de imbinarile libere asemanatoare: „nici un” adverb + articol (Nu e
nici un om prost, nici un incult), adverb + numeral (Ma confundati, eu nu am nici un
frate, nici mai multi), „nici unul” adverb + pronume nehotarat (Nu-mi place nici unul,
nici celalalt).
 Articolul - in imprumuturile care au finale grafice neobisnuite la cuvintele vechi in limba
romana: dandy-ul/ dandy-I, playboy-ul, gay-ul/ gay-I, hippie-ul, story-ul.
 Numeralul – normele actuale accepta la femininul nearticulat al numeralului ordinal
intai postpus substantivului si forma intaia: clasa intai/ clasa intaia.
 Pronumele - e corect: Un prieten de-ai mei/ Un prieten de-al meu; O prietena de-ale
mele/ O prietena de-a mea
 Formele de singular: sofa/sofale; cafea/cafele; bretea, sanda(nu sandala)
 Ambele forme sunt admise ca variante literare libere, cu preferitna pentru prima:
capsuni/capsune, cirese,ciresi, coarde/corzi, coperte/coperti, galuste/galusti,
niveluri/nivele;
 Incadrarea in modelul substantivelor romanesti prin formarea pluralului: la cele
masculine: adidasi, bodiguarzi/bodyguarzi, brokeri, dealuri, rackeri; la cele neutre:
boarduri, clickuri, itemuri, party-uri, story-uri.
 Verbul a absolvi, inclusiv pt sensul „a termina un an/forma de invatmant” trebuie
conjugat fara „-esc”: eu absolv(nu eu absolvesc)