Mituri fondatoare

,,Orice comunitate , de la trib la natiunea moderna, se legitimeaza prin recursul de origini. In toate timpurilesi in toate culturile, acestea sunt puternic valorizate si fara incetare rememorate si comemorate. Miturile fondatoare condenseaza constiinta insasi a comunitatii. Originile nu se impugn de la sine, ca un fapt obiectiv. Putem, daca vrem, sa apelam la fel de bine la fondarea Romei sau la cultura Cucuteni, la getii lui Herodot sau la Traian etc De remarcat si faptul ca mitu rile fondatoare tind sa se multiplice inlantuindu-se; fundatia dintai trebuie reinoita, consolidata fara incetare , ceea ce da nastere la noi si noi momente fondatoare, in fapt, rememorari ale fundatiei originare, verigi de legatura dintre acestea si present. (Lucian Boia, Istorie si mit in constiinta romaneasca) G. Calinescu considera ca ,,intaiul mit, simbolizand ,,constituirea insasi a poporului roman este mitul ,,Traian si Dochia. Afirmarea originilor in functie de contextul istoric Cucerirea lui Traian impuse populatiei geto-dace o noua directie de dezvoltare, de la care simbioza geto-daco-romana nu va putea fi abatuta nici de evenimentele care pareau menite sa condamne la disparitie romanitatea nord-dunareana: retragerea armatei si administratie ocrotitoare si odata cu ele a instumentului de aparare a acestui crampei al Romaniei orientale de primejdia navalirii popoarelor migratoare. In veacurile care s-au succedat dupa disparitia puterii Romei in partea de rasarit a imperiului, romanii s-au mentinut si afirmat acolo unde au rezistat elementului migrator, inainte de toate slavilor, si acolo unde Bizantul in ciuda unor eforturi aproape permanente n-a reusit sa obtina decat rezultate efemere apartiale, anume in spatiul nord-dunarean. Scrisoarea imparatului bizantin Vasile al II-lea Macedoneanul este printre primele documente care atesta nasterea poporului roman din anul 980 D.H. Numele sub care intalnim poporul roman in hrisovul imperial este cel de vlahi. Lasand la o parte fabulatiile si exagerarile iresponsabile, cert este ca dacii au sfarsit prin a se impune in constiinta romaneasca. Se pare ca au castigat in sfarsit razboiul cu romanii.

Originea limbii romne

Limba romn provine din latina vorbit n prile de est ale Imperiului Roman. Face parte, deci, din familia limbilor romanice, dintre care unele au devenit limbi naionale ( italiana, franceza, spaniola, portugheza, romna ), altele au rmas limbi regionale ( catalana n Spania, sarda n insula Sardinia, din Italia, dialectele retoromane n Elveia ) sau au disprut ( dalmata ). n timp, limbile se modific. Cnd s-au acumulat multe modificri ( fonetice, gramaticale i lexicale), astfel nct varianta de origine nou nu mai e neleas de vorbitori, se poate vorbi de o limb nou. Totui, transformrile sunt un fenomen continuu i gradual, n care nu e uor s fixm praguri. n genere, se consider c procesul de constituire a limbilor romanice s -a ncheiat n secolul al IX-lea. Pentru romn, s-au propus mai multe date: formarea limbii romne ar fi durat pn n secolele VI VII sau VIII IX. ncepnd din secolul al X-lea ( deoarece poporul romn a fost nconjurat de popoare care vorbeau limbi din alte familii slav, maghiar, turc - i avnd o confesiune ortodox care nu utiliza latina n biseric ), vorbitorii de romn nu au mai avut, pentru mult vreme, contact cu celelalte limbi romanice i au pierdut mai ales legtura cu reperul latinei culte. n vreme ce franceza, italiana, spaniola etc. au preluat permanent cuvinte, structuri sintactice i modele stilistice din latina medieval, romna s-a dezvoltat n afara acestei influene. Recuperarea fondului cultural latin s -a produs masiv de abia n secolele al XVIII-lea i al XIX-lea. n Balcani au rmas grupuri de populaie romanizat, vorbind dialecte romanice provenind din romna comun limba care circula ( la nord i la sud de Dunre ) n secolele al VII-lea al X-lea. Se consider c romna are patru dialecte: dacoromna ( cea pe care o desemnm de obicei prin termenul de romn, vorbit la nord de Dunre, pe un teritoriu care este, cu aproximaie, cel al Romniei de astzi ), aromna ( vorbit n anumite zne din Grecia, Macedonia, Albania i Bulgaria ), meglenoromna ( ntr-o zon la nord de Salonic, mprit ntre Grecia i Macedonia ) i istroromna ( n cteva localiti din peninsula Istria, Croaia ). Cele patru dialecte au trsturi gramaticale i lexicale asemntoare, dar i destule diferene. Dialectele din sudul Dunrii au fost influenate de contactul cu limbile greac, macedonean, croat, italian, albanez, bulgar, turc. Pentru varietile regionale ale dacoromnei se folosete termenul subdialect ( muntenesc, moldvenesc, bnean, criean, maramureean ). Rolul dacilor in formarea poporului roman. Cercetatorii istorici si antropologi au observant dificultatea stiintifica de a stabili contributia diferitelor elemente entice la constituirea unui popor, de a arata care sunt elementele de limba, civilizatie, cultura, care este viziunea asupra vietii, toate acestea provenind de la inaintasi. Este dificil, prin urmare, sa diferentiem intre mostenirile diferite care alcatuiesc impreuna neamul si, mai ales, romnitatea sau sufletul romnesc . Cu atat mai mult se pot adduce dovezi si argument despre cei pierduti de atat timp in negura mileniilor, de la care s-au pastrat putine informatii istorice si arheologice, precum dacogetii. Daca romanismul a prins legaturi atat de puternice si atat de durabile in stanga Dunarii e fiindca, purtator al unei civilizatii superioare, a castigat pe acesti daci, pe bastinasi. Putinele informatii de care dispunem asupra limbii stramosilor nostril constituie, evident, un handicap; ele ingaduie, totusi, cateva concluzii semnificative. [] S-a putut totusi stabili un nr. de 160 de termini 2

romanesti care sunt de origine geto-dac. Acesti termini privesc o arie foarte larga, incepand cu corpul omenesc (beregata, buza , ceafa, grumaz, gusa), cu familia (copil, prunc, zestre), cu locuinta (vatra, catun, coliba), cu indeletnicirile agricole, pastoresti, viticole si piscicole (mazare, tarina, baci, branza, manz, strunga, tap, butuc, strugure, balta, gard, etc.) []. O parte din credintele populare, din descantece, din leacurile babesti trebuie sa aiba o straveche origine daca. (Constantin C. Giurescu, Dinu C. Giurescu, Istoria romanilor din cele mai vechi timpuri si pana astazi) Rolul romanilor in formarea poporului romn Este sigur ca printre inaintasii poporului roman, un loc important il ocupa colonistii adusi de Imperiu in Dacia. [] Ei ocupa insa primul loc in ce priveste limba poporului care a rezultat din amestecul lor cu autohtonii. [] Pentru toate categoriile esentiale ale vietii omenesti intrebuintam termenii latini. Sa dam cateva exemple. Astfel, pentru a exprima notiunile generale de om, barbat si femeie (homo, barbatus, familia; cf. Mulier, din care a rezultat in romaneste muiere), precum si pe acelea care privesc familia: parinte (parentem), fiu (filius), sora (soror), frate (frater), cumnat (cognatus), socru (socer), ginere (generem), nepot (nepos, -tem). [] Tot romanii au dat si numele poporului nostrum. Rumn ( forma romn este mai noua) deriva direct din numele fostilor stapanitorii ai Daciei. El este numele general si cel mai vechi al poporului nostrum. [] Probabil ca tot de la romani avem si spiritul politic. Acel spirit politic care ne-a ingaduit sa pastram necontenit, de la intemeiere pana astazi, fiinta statului nostrum si care explica realizarea statului national unitar in rastimpul 1821-1918. (Constantin C. Giurescu, Dinu C. Giurescu,Istoria romanilor din cele mai vechi timpuri si pana astazi) Elemente latine din structura limbii romne: n structura gramatical romna conserv din latin clasele de declinare ale substantivului, pronumele personal, tipurile de adjective, numeralele de la 1 la 10, clasele de conjugare ale verbelor, cele mai multe moduri i timpuri, principalele conjuncii i prepoziii. n vocabular sunt de origine latin cuvinte care denumesc noiuni, obiecte, aciuni, nsuiri fundamentale ( relaii de rudenie, pri ale corpului uman, elemente naturale, plasarea n timp i spaiu etc. ) i care sunt frecvente n vorbire. Elemente de substrat: dezvoltate n condiii diferite, limbile romanice au suferit influena substratului ( limba vorbit de populaiile cucerite ) i a altor limbi cu care populaia cucerit a venit n contact n cursul secolelor. n cazul limbii romne, substratul l constituie limba daco geilor, din familia limbilor trace ( indoeuropean ), din care nu s-au consemnat cuvinte n scris. Pentru reconstituirea elementelor de substrat, s-a recurs la comparaia cu albaneza ( exemple de cuvinte de origine traco - dac: abur, barz, brad, a se bucura, buz, cciul, copac, mo, vatr, viezure ). Influenele altor limbi asupra limbii romne se mpart n dou categorii: - influene vechi slav, maghiar, greac. - influene trzii neogreac, turc. Influenele vechi: latina dunrean a primit o serie de influene din greac, chiar anterioare formrii limbii romne; ulterior, au intrat n romn unele cuvinte din greaca medie ( bizantin ), n 3

genere prin intermediar slav. E foarte probabil ca n fazele vechi limba romn s fi primit unele influene germanice ( de la populaiile migratoare), dar acestea nu au putut fi clar dovedite. Cea mai puternic influen asupra limbii romne este cea slav. S-a exercitat pe cale popular prin contacte cu populaii slave, aezate din sec. al VII-lea n estul Europei i convieuind cu populaia romanizat - , dar i pe cale cult, prin slavon, care era limba bisericeasc i a cancelariei n rile romne. Unele dintre mprumuturile slave populare au devenit cuvinte din fondul principal, eseniale pn astzi ceas, dragoste, a iubi, munc, prieten, prost, a sfri, a tri, vorb. mprumuturile culte din slavon au avut n genere o circulaie mai limitat ( n administraie i n biseric ), de aceea au fost nlocuite de mprumuturi ( mai ales latino romanice ). Cele mai multe s-au pstrat n stilul bisericesc, predominant conservator, unde au cptat ulterior i valoare de mrci distinctive ale limbajului bisericii ortodoxe fa de cele ale altor biserici cretine. mprumuturile din maghiar nu sunt foarte numeroase, dar cuprind cuvinte din lexicul fundamental gnd, ora, fel etc. Influena greac veche se exercit asupra limbii romne n secolele al VII-lea i al VIII-lea, datorit relaiilor cu Imperiul Bizantin. Cuvintele greceti ptrund direct ( arvun, catarg, flamur, mtase, stol, triast, zale ) sau mai trziu, pn n secolul al XII-lea, prin intermediul limbii slave ( busuioc, comoar, corabie, crin, dafin, hrtie, livad ).

Concluzie
Formarea poporului romn, reprezint una dintre consecinele fenomenului de aculturaie, generat de expansiunea Imperiului Roman n diverse zone ale actualei Europe. Formarea limbii romne a avut loc o dat cu etno-geneza romneasc i se nscrie n procesul european de formare a popoarelor romanice i a limbilor neolatine. Limba romn are la baz limba geto-dacilor i limba latin popular. Romanii au impus limba latin drept limb a administraiei, dar au pstrat din limba geto-dac termi-nologia geografic, drept reper al orientrii n noua provincie. Ca atare, s-au pstrat din limba aborigenilor, toponime i hidronime precum: Carpai, Drobeta, Napoca, Arge, Cri, Dunre, Mure, Olt. Tot din limba geto-dac s-au conservat n noua limba circa 200 de cuvinte (unii cercettori estimeaz 130, alii 160 de cuvinte) care definesc universul de viata al populaiei autohtone i au dat natere la bogate familii lexicale (cel puin 1000 de cuvinte). Unele cuvinte exprim noiuni concrete: nume de animale( mnz, viezure, mistre, barz), plante( brad, gorun, mce), pri ale corpului romnesc( buz, grumaz, burt), noiuni familiare(copii, biat, mo, prunc), universul gospo-dresc(ctun, gard, zestre, mol, pru), verbe funda-mentale( a arunca, a mica, a pstra, a rezema). Semnificativ este poziia cuvntului bucur ( la origine nseamn frumos), care a dat numele capitalei Bucureti i a dezvoltat o bogat familie lexical. Latinitatea limbii romne este evident n structura gramatical i lexical. Limba romn este mai apropiat de limba latin dect de limbile neolatine occidentale. Influena latin n limba romn este estimata la circa 62% n masa vocabularului i la 81% n vocabularul fundamental. Toate categoriile eseniale ale vieii se exprim n limba romn prin termeni latini: universul uman(om, brbat, femeie, printe), ocupaii i materii( a ara, a semna, gru, secer, sare, aur, piatr), nsuiri (bun, frumos, tnr, btrn), universul credinei( Dumnezeu, biseric). Exemplara n acest sens al vieii spirituale este rugciunea Pater Noster/ Tatal Nostru transpus n limba romn n termeni din limba latin.