Influentele limbii romane

Limba romana la fel ca si italiana, franceza, spaniola etc. este o continuare a limbiilatine, pe care romanii au dus-o,
prin cuceriri militare de-a lungul catorva secole, indiversele sale provincii ale vastului lor imperiu.
Limba romana a luat nastere si s-a dezvoltat,
o buna bucata de vreme, nu numai la
N
de Dunare ci si dincolo de acest fluviu, in Moesia Inferioara si in Moesia Superioara.Procesul de transformare a latinei
orientale in romana incepe, imediat dupa cucerirea decatre romani a teritoriului unde a luat nastere drept urmare a si
mbiozei populatiilorautohtone si a colonistilor adusi de cuceritori.
Limba latina,
la fel ca limba tuturor popoarelor ajunse la
un anumit grad
de dezvoltarespirituala, avea doua variante principale : una culta, aceea pe care
o cunoastem din opereleliterare si stiintifice si alta populara(vulgara) vorbita de oamenii total neinstruiti. Varianta
populara a limbii latine difera de cea culta si prin unele particularitati absente cu totul sau foarte rare. Este vorba de
influenta unor dialecte (caci variantele limbii latine nu erau numai de ordin social ci si teritorial) si de influenta
altor limbi. Cuvintele latinesti mostenite au suferit de-a lungul timpului multe si importante modificari.
Latina populara este destul de bine cunoscuta datorita faptului ca ea apare in inscriptii, in documente particulare
si in unele texte care dateaza dintr-o epoca in care cunosterea latinei clasice lasa mult de dorit. Toate
compartimentele latinei populare sunt, in comparatie cu ale celei clasice, mult mai simple si aceasta fiind insasi
gandirea oamenilor care o foloseau ca mijloc de intelegere intre ei. In domeniul foneticii in loc de a lung
si ascurt, e lung si e scurt avem a,e inchis si e deschis. Diftongii ae si oe se monoftongheaza devenind e inchis
respectiv e deschis. Diftongul au se preface in unele regiuni o deschis, iar in altele se pastreaza. S-au produs si alte
modificari fonetice in latina populara. Cea mai importanta caracteristica, pentru Italia si Dacia este disparitia
consoanelor finale :servus > rom. serb(u), facit> rom. face etc. In domeniul morfologiei cele cinci declinari ale latinei se
reduc la trei. 737h75h ;: casa>casa (pl. casae>case), frater>fraet. Spre deosebire de alte limbi romanice, romana a
pastrat doua forme cazuale : una este vacativul masculin in e (domine>doamne), cealalta este genitiv-dativul
feminin (casae>case).
Cuvintele transmise limbii romane, ca si continuitate a limbii latine, exprima notiuni elementare, in sensul, ca
oricat de inapoiat ar fi un popor el nu poate exista, din punct de vedere lingvistic, fara sa cunoasca si sa exprime prin
cuvinte tot ceea ce il priveste direct din fiinta sa si din lumea inconjuratoare. Latinesti sunt in limba romana numele
partilor corpului : cap, picior, mana, ochi, gura, nas, fata etc, numele legaturilor de rudenie : mama, tata, parinti, sora,
var, cumnat,bunic, nepot etc, numele anotimpurilor si ale zilelor : vara, toamna, iarna, primavara, luni, marti, miercuri,
joi, vineri, sambata, duminica, numele multor plante : grau, orez, cires, fag,frasin, par. numele animalelor
domestice : bou, vaca, oaie, caine, cal etc. Diverse activitati si actiuni ale oamenilor au si ele nume latinesti : ara,
semana, alerga, merge, sari, pleaca, canta, plangea etc. obiectele din casa si din jurul acesteia : scaun, poarta,
acoperis, pat, etc. terminologia crestina : cruce, crestin, inchina, mormant. Etc
Cuvinte provenite din latina : albastru<albaster, ceata<caecia, cerbice<cervix, cerceta<circitare, dogar<dogarius,
margea<margella, nutret<nutricium. etc.
Deoarece populatiile autohtone din aceasta zona a Europei, unde s-au format poporul roman si limba lui, erau
alcatuite in majoritate din triburi trace (geto-daci si moesii) iar albanezii sunt, dupa parerea multor specialisti,
continuatorii unor grupuri etnice de aceeasi origine, se incearca identificarea unor cuvinte autohtone din limba noastra
cu ajutorul albanezei. Cuvinte precum : barza>alb. bare, mazare>alb mout, viezure>alb. vjeut. s.a. etc.
Cele mai vechi imprumuturi sunt cele slave din epoca simbiozei slavo-romanice, care a inceput in a doua jumatate a
secolului al VI-lea si in secolul urmator.

Primele contributii valoroase in cercetarea stiintifica a raporturilor lingvistice slavo-romane sunt legate de
numele lui B.P. Hasdeu, care a acordat o atentie deosebita influentei slave.
Cuprinsi in amplul fenomen al dislocarii de populatii de la inceputul mileniului trecut, cunoscut sub numele de
migratia popoarelor, ramuri masive de slavi si-au parasit patria primitiva. Slavii care s-au indreptat spre sud au urmat
in drumul lor doua directii : o parte a slavilor, trecand prin Moldova, Dobrogea si Muntenia, si-au continuat incursiunile,
stabilindu-se, cei mai multi tn sudul Dunarii. Slavii ramasi pe teritoriul tarii noastre au fost treptat asimilati. De la ei
ne-au ramas cele mai vechi imprumuturi slave, care prezinta trasaturile slavilor din sud-est. Cuvintele romanesti
precum : bob<sl. bob, bogat<sl. bogat, clopot<klopot, contin vocala o, din a (a scurt), care s-a dezvoltat in sistemul
vocalic slav dupa sec al VII-lea si al IX-lea.
In momentul in care au inceput sa patrunda elemente slave in limba romana, aceasta era deja formata. Legile
fonetice care individualizeaza limba romana, detasand-o de latina tarzie si de celelalte limbi romanice, nu au actionat
asupra imprumuturilor din slava. Astfel, prefacerea lui a accentuat in pozitia nazala in a sau i : lat. Lana>lana,
campus>camp, nu a afectat imprumuturile slave : hrana, blana, rana< sl. hrana, blana,rana. Etc.
Influenta slava asupra limbii romane sa exercitat pe doua cai :
1.

pe cale orala, ca urmare a contactului direct dintre romani si slavi, a convietuirii indelungate a celor doua
popoare. Aceasta influenta slava de natura populara.

2.

pe cale carturareasca sau culta, datorita utilizarii, timp de cateva veacuri, a limbii slave in administratie,
in diplomatia tarilor romanesti si in biserica romaneasca, precum si datorita legaturilor cultural-politice
dintre romani si slavii invecinati. Primele noastre texte oficiale si bisericesti sunt scrise in slava.

Cele mai multe imprmuturi slave in limba romana prezinta caracteristicile limbii bulgare din grupul de sud-est. Au
intrat din slava in romana cuvinte ca :clopot, coasa, gol, invarli, lopata, mila, nevasta, plati, rana, slab, trup, deal, crap,
toiag, colac, sabie, plug, sita, cosi, drag, glas, slab, plocon, profa, pacoste, veste, vorba, claie, morcov, dobitoc, otet,
ulei, citi, glezna s.a. care se gasesc in toate cele patru dialecte romanesti.
Imprumuturile care au patruns in epoca veche a influentei slave in limba romana se repartizeaza in toate
compartimentele lexicului.
Alaturi de imprumuturile cu caracter popular, in limba romana exista si imprumuturi carturaresti cuvinte care au
intrat in limba romana prin intermediul administratiei, cancelariei, biserici etc. Inceputurile influentei slave culte
exercitate asupra limbii romane sunt legate de primele formatiuni statale de pe teritoriul tarii noastre. Termenii
referitori la biserica : danie, evanghelie, staret, popa, izvod, icoana etc. , termenii referitori la
administratie :diac copist , gramatic scriitor , globnic functionar insarcinat cu incasarea darilor , staroste
guvernator al unei cetati .
Cercetarile cu privire la raporturile lingvistice romano-maghiare au stabilit relatiile dintre populatia romaneasca
de la nordul Dunarii si maghiarii dateaza din primele decenii ale sec. al X-lea.
Influenta maghiara asupra limbii romane se limiteaza la lexic. Convietuirea cu maghiarii in Transilvania si partial in
Moldova a facut ca limba romana sa imprumute o serie de termeni din maghiara. Valorile functionale alea acestor
imprumuturi sunt diferite. Unele dintre ele cunosc o mare circulatie, avand un caracter general, dar cele mai multe
imprumuturi sunt cunoscute doar la nivelul graiurilor regionale.
Primele atestari ale interferentei lingvistice romano-maghiar dateaza din sec. al XIV-lea. In documente, cei mai
vechi termeni atestati sunt : hotar, mester, nemes, vama, oras, dijma etc. in documentele slavo-romane din sec al XVlea si in textele romanesti din sec XVI-lea, atestarile elementare de origine maghiara se inmultesc. Cuvinte din vista
orasaneasca si sateasca : birau, dijma, hotar, ilis, lacui, megias, oras, pargar, salas, talhar ; viata de curte : aprod,

herteg, hitlean, nemes, uric, viteaz, comert ; industrie : ban, chelciug, cheltui, maja, marfa, mester, tar,
vama, drept ; aldamas, chezas, paras ; diverse : banui, belsug, chibzui, chip, chin, fagadui, gand.
Unele imprumuturi lexicale din limba romana au azi la noi, alt sens decat in limba maghiara. Astfel marfa provine
din mag. marha vita , soba< szoba camera , viclean<hitlen necredincios , mereu<mer absolut , tulai<tolvaj
hot etc.
Influenta maghiara in lexicul graiurilor romanesti din Transilvania este in regres, pe de o parte, prin disparitia
unor termeni perimati legati de vechea organizare a vietii sociale, iar pe de alta parte, disparitia unor cuvinte
dialectale se datoreaza influentei limbii literare.
Limba romana, in urma raporturilor indelungate cu lumea greaca, purtatoarea unei stralucite civilizatii milenare, sa imbogatit cu numeroase imprumuturi lexicale, care au patruns in limba in diferite etape istorice. Nici o alta limba
romanica, in afara de dialectele italiene meridionale, nu au vut legaturi atat de stranse cu limba greaca, care a jucat
un rol deosebit de important in sud-estul Europei. Grecii erau trimisi de la Constantinopol pentru a supraveghea
aplicarea dispozitiilor din tratatele Principatelor cu Imperiul otoman. Putandu-se misca liber, grecii isi aduceau si
rudele apropiate. In modul acesta, limba romana asuferit o influenta puternica din partea limbii grecesti.
Influeta greaca asupra limbii a variat mult ca intensitate, atat de la un dialect la altul cat si de la un grai la altul.
Cele mai multe elemente grecesti au patruns in dialectul aroman, aflat de secole in contact nemijlocit cu limba
greaca. Mai putine sunt cuvintele de origine greaca in dialectul meglenoroman si inca mai putine in cel istoroman. O
mare parte din lexicul de origine greaca a disparut odata cu oranduirea social-politica, al carui apogeu a fost atins in
epoca domniilor fanariote.
In limba romana imprumuturile grecesti au patruns :
1.

pe cale directa, prin relatiile politice si culturale (cancelaria domneasca, scoala, biserica etc.)

2.

pe cale indirecta, prin intermediul slavei meridionale.

Vocabularul limbii romane s-a imbogatit cu unele cuvinte din greaca bizantina, care au patruns in graiul romanilor
din nordul sau sudul Dunarii, astfel:agonisi, arvuna, cort, cucura, folos, flamura, mul, omida, prisos, scafa, stol.
Influenta turca, pe baza unor criterii lingvistice si extralingvistice urmatoarele cuvinte au fost considerate de
majoritatea cercetatorilor ca apartinand acestui strat vechi de imprumuturi. Cercetand elementele lexicale de origine
turceasca din limba romana, putem distinge doua straturi de imprumuturi: primul cuprinde cuvinte care pot fi atribuite
populatiilor de origine turco-tatara: baltag, capcana, cazan, cioban, cobuz, dusman, teanc, chior, habar, haram, murdar,
buzdugan, marama, maimuta etc.
Elementele lexicale de origine turca din limba romana se refera la domenii foarte variate: casa si
locuinta: balama, cearceaf, divan, dusumea, hambar, iatac, tavan etc. ; mancare si bauturi: cafea, caimac, cascaval,
ciorba, ghiveci, iaurt, musaca, pilaf, rachiu, etc.; imbracaminte: basma, ciorap, ilic, tulpan etc. ; flora si fauna: abanos,
bama, dovleac, zambila, buesuc, catar etc. ; comert: chilipir, cantar, taraba, etc. ; diverse: ciubuc, ibric, ghiozdan,
haram, lulea, maidan, tipsie.
Multe din imprumuturile lexicale turcesti au suferit in limba romana interesante evolutii semantice. Astefel,
cuvantul balama insemna legatura .
In Transilvania, in locul termenilor de origine turceasca din Muntenia si Moldova, circula termeni maghiari:

Muntenia Moldova : catifea

Transilvania: barson

cearceaf

lepedeu

tutun

duhan

rachiu

palinca

Influenta germana asupra limbii romane este redusa, mai cu seama in comparatie cu influenta slava, maghiara,
greceasca si chiar turca.
Singurele cuvinte la care originea germana pare posibila, sau cel putin mai probabila sunt urmatoarele : balca
ulcior ,bulz, ciuf, nastur, stranut, zgudui.
Cercetarile cu privire la raporturile lingvistice romano-germane au aratat dificultatea de a delimita, in mod cert,
stratul de imprumuturi vechi de origine saseasca, patrunse in limba romana inainte de sec al XVIII-lea, de elemete
germano-austrice si de cele germane moderne. O clasificare a imprumuturilor germane pe domenii de activitate
ilustreaza faptul ca influenta germana s-a exercitat mai cu seama in domeniul culturii materiale : come, meserii,
obiecte de uz casnice etc, imbracaminte : stofa, snur, spit, sort, laibar, roc, strimfli. ; mancaruri si bauturi : cartof,
chifla, crenvusti, gris, halba, parizer, snitel, sunca, etc. ; armata : caprar, grenadir, maior, ofiter ; comert : taler,
sfant, rabat, plev, ghips. ; ocupatii : chelner, maistru, malroz.
Cuvintele imprumutate din germana nu au avut toate aceeasi soarta. Cea mai mare parte dintre ele au pastrat un
caracter regional, fiind cunoscute numai acelor graiuri unde a existat un contact direct. Urmarindu-se repartitia
geografica a termenilor de origine germana. Pe baza Atlasului lingvistic roman, s-a constatat ca intensitatea
imprumuturilor din limba germana difera de la o regiune la alta, Banatul fiind aria cu cea mai puternica influenta
germana.
Epoca moderna a istoriei limbii romane incepe, aproximativ, cu influenta franceza. Influenta pe care a exercitat-o
cultura franceza sub toate aspectele ei asupra psihologiei romanilor, transformand-o treptat in sesul apropierii ei
asupra psihologiei romanilor, transformand-o treptat in sensul apropierii ei de psihologia occidentala, deschisa si
primitoare de noutati. Aceasta influenta, care s-a manifestat mai ales prin limba fanceza ca purtatoare a culturii
poporului francez, a inceput inca din sec al XVIII-lea, indirect dar efectiv.
Domnii fanarioti aveau ca secretari vorbitori ai limbii franceze, de fapt chiar francezi ca nationalitate. Prin ei s-a
desteptat daca nu chiar interesul, cel putin curiozitatea unora dintre reprezentantii claei conducatoare din Moldova si
Tara Romaeasca pentru cultura franceza in sens larg ca si pentru limba franceza, pe care au inceput s-o invete. In
tara noastra veneau si francezi propriu-zisi, adica din Franta, cu diverse interese. Venirea francezilor la noi a capatat
oarecare proportii dupa Revolutia din 1789. Partizanii vechiului regim isi paraseau tara, spre a scapa de persecutii,
care duceau adesea la asasinate si la executii. Unii contraevolutionari francezi au ajuns la noi si in ciuda conceptiei lor
politice, ne-au influentat mai degraba in sens opus coceptiei lor politice.
In traducere de cele mai multe ori nu existau in limba noastra echivalentele necesare, fiind vorba de notiuni cu
totul necunoscute mai inainte. De aceea s-a procedat la adoptarea termenilor francezi, cu modificari fonetice si,
adesea, morfologice, menite sa le dea o infatisare mai mult ori mai putin nationala. In felul acesta , limba noastra si-a
imbogatit vocabularul cu o cantitate enorma de cuvinte noi. Cuvinte imprumutate din franceza : cravata, bulevard,
amic, egal, cadru, cadrilat, apa, iapa, patru etc.
Prin Tratul de pace de la Adrianopole (1829) dintre rusi si turci, statutul politic al Moldovei si a Tarii Romanesti a
suferit o modificare foarte importanta. Pana la aceasta data ele erau tari vasale ale Imperiului otoman, caruia i se
inchinase
cu
secole
in
urma. Castigand razboiul contra turcilor, Rusia a impusacestora s-o accepte ca
putere protectoare a celor doua tari romanesti. Ne intereseaza acest eveniment istoric din cauza ca prin el si cu
el incepe oinfluenta ruseasca asupra limbii romane.

Influenta ruseasca a avut la dispozitie si alte cai spre tarile noastre in primul rand spre Moldova. In
diverse
lucrari alea lui N. Iorga gasim informatii pretioase cu privire la aceasta problema. In Istoria literaturii romanesti
este vorba de o traducere din ruseste. Alta opera istorica si aceasta tradusa din ruseste este : istoria slovenilor, a
neamului Rosii . in a doua jumatate a secolului XVIII-lea a circulat traducerea din limba rusa a unei geografii. In
1789 a aparut tiparita Gramatica romano-rusa .
Aceste fapte explica suficient existenta in limba noastra a unui numar mare de cuvinte rusesti inca din sec al
XVIII-lea. Cuvinte precum : tractat, carantina, interes, rang, parade, excelena, dama, cristal,palat, gazeta,
imperatrita, bilet, canal etc ; numele tarilor : Anglia, Austria, Bulgaria, Belgia, Italia, Norvegia, Prusia, Germania,
Suedia(Svetia).
Influenta italiana a inceput inaintea influentei franceze. La fel insa ca si aceasta, ea s-a exercitat, nu direct, ci
prin intermediul altei limbi, mai apropiata geografic si politic de noi.
Identificarea italienismelor in textele secolelor al XVII-les si al XVIII- lea este ingreunata din cauza ca destul
de multe au venit prin intermediul altei limbi (greaca, de cele mai multe ori).
Influenta italiana este relativ slaba asupra limbii romane : barbiiar-barbier, belacoasa-tesatura pretioasa din
matase, campi-a se aseza cu tabara, duca-duce, fortalitii-fortarete, furcate-vase pentru transportul ostilor, lastrastofa de lana, lazur-vopsea albastra, malcotenr - nemultumit, comisar, decada, direct, gratie, mod, orga, poet,
prezidiu, rebel, rezident,suma. Etc
Curentul italian nu s-a bucurat de succesul pe care il sconta, initiatoul lui.