GENEZA LIMBII ROMÂNE

LRDII = parola pentru Istoria limbii române și dialectologie pe platforma MOODLE

Rolul substratului traco-dac la geneza limbii române

•În Dacia, latina a suferit o influenţă din partea limbii traco-dace, această influenţă fiind o
consecinţă a stării de bilingvism a dacilor.
•Spre deosebire de influenţele ulteriore (slavă, maghiară, turcă), influenţa autohtonă – traco-
dacă – participă la geneza limbii române, adică afectează toate compartimentele limbii:
fonetică, morfologie, sintaxă, lexic.

(●Care a fost aportul influenţei autohtone traco-dace la formarea limbii române comparativ cu
influenţele ulterioare (slavă, maghiară, turcă?)

FONETICA
• Vocala ă:
- este considerată de numeroşi cercetători ca trăsătură esenţială din substrat;
- această vocală se află şi în albaneză şi bulgară;
- ea se explică din :

1) evoluţia spontană a lui a neaccentuat:

lat. camisia > rom. cămaşă
> alb. këmishë
2) a accentuat în poziţie nazală:
lat. canis > rom. căne > câne (= mai târziu)
> alb. qen
●De ce este considerată vocala ă o trăsătură esenţială din substrat?
• Rotacismul lui n intervocalic: -n- > -r-
lat. luna > rom. lună > lură = cu rotacism
- este un fenomen specific dacoromânei din aria nordică :
•atestat în textele rotacizante din sec. al XVI-lea
•limba vorbită astăzi în Crişana

Rotacismul:
- este un fenomen general în:
•dialectul istroromân
•albaneza de sud (dialectul tosc)
- afectează numai fondul vechi al celor două limbi
- în elementele de origine slavă nu apare.
(●În ce constă fenomenul fonetic numit rotacism? În care dintre ariile lingvistice este atestat
acesta?)
• Consoana h = fricativă laringală sau velară:
- a dispărut de timpuriu din latină;
- a fost considerată multă vreme de origine slavă; în ultimul timp, însă, e pusă pe seama acţiunii
substratului, întrucât:
•există cuvinte preromane cu h, ca: hameş > rom. a hămesi ,
 alb. hamës “mâncău, lacom”
•în materialul lingvistic dac ne întâmpină cuvinte cu h: Hierasus (numele Siretului), Histria
etc.

•Consoana fricativă ş < lat. s + i = poziţie moale

lat. sīc > rom. şi
lat. sĕrpens > rom. şarpe
- În albaneză sh provine din transformarea spontană a lui s în toate cuvintele anterioare secolului
al XI-lea.
În hidronimia majoră de origine dacă, sunt multe nume cu ş: Argeş, Criş, Someş, Timiş.
●Cum a apărut consoana ş în limba română?

• Mulţi cercetători atribuie substratului fenomenul labializării grupurilor consonantice:

lat. ct > rom. pt lat. lucta > rom. luptă
> alb. ft alb. luftë

lat. cs > rom. ps lat. coxa > rom. coapsă

> alb. fsh alb. kofshë
•grupurile consonantice pt, ps, apar şi în cuvinte preromane din aria balcanică:
Heptator, Eptala, Apsyrtos/Axyrtos, Krepsa/Crexi

•Sunt şi alte fenomene fonetice pe care unii învăţaţi le-au atribuit substratului:
- diftongii ie, ea, oa
- palatalizarea labialelor
- transformarea lui -l- intervocalic în -r-:
lat. mola > moară
- dispariţia timpurie a consoanelor b,v în poziţie
intervocalică: lat. caballus > rom cal
alb. kalë
•Explicaţia acestor fenomene prin substrat, este, însă, greu de dovedit.

Morfologie şi sintaxă
• Structura gramaticală a limbii traco-dace este total necunoscută;
• de aceea, numai prin comparaţie cu:
- albaneza
- alte limbi - balcanice
- indoeuropene
au putut fi evidenţiate unele particularităţi gramaticale atribuite substratului;

E posibil ca unele dintre aceste particularităţi să fi apărut ca tendinţe în latina târzie,

promovate în timp sub influenţa substratului:
a)Genul neutru:
•s-au păstrat din latină desinenţele de plural -e şi -uri (> lat. -a , -ora), dar modul de organizare
a neutrelor nu este latin; neutrele au determinări:
- masculine la singular: acest scaun
- feminine la plural: aceste scaune

- Neutrele albaneze au acelaşi comportament sintactic: sg. mal i naltë “munte înalt”
pl. male të nalta “munţi înalţi”
(ad litteram: “mal înalt”, pl. “maluri înalte”)

• Neutrul românesc, ca şi cel albanez, nu este de origine slavă, cum presupun unii
cercetători, pentru că, între altele, neutrele slave care au intrat în română şi în albaneză s-
au încadrat la genul feminin, de exemplu:
pl. sito > rom. sită,
alb. sitë,
pl.vĕdro > rom. vadră
alb. vedrë

b) Generalizarea sincretismului genitiv-dativ în flexiunea nominală , cunoscută în:

- română
- albaneză
- alte limbi balcanice
•e un fenomen datorat probabil acţiunii substratului, dar o tendinţă similară apare încă
din latina populară târzie.

c) Postpunerea articolului definit:

•este un fenomen explicat încă de Hasdeu prin preferinţa pentru topica substantiv + adjectiv:
lat. homo ille > rom. omul (bun);
alb. njeriu i (mirë) “omul bun”
- în limbile occidentale, topica este: adjectiv + substantiv
Encliza articolului definit există şi în bulgară, dar româna şi albaneza prezintă numeroase
coincidenţe de detaliu privind encliza, ceea ce explică gruparea aparte a celor două limbi faţă de
bulgară.
• E un fapt dovedit că în perioada de influenţă latină a albanezei această limbă poseda
arti- colul postpus.

d) Procedeul de numărare de la 11 la 19:

- este foarte probabil un calc după un clişeu autohton:
unsprezece, compus din unus super decem = unu peste zece;
- la fel în albaneză: njëmbëdhjetë “unsprezece”.

- Unii cercetători cred că la baza acestui numeral s-ar afla un model slav: jedinŭ na desente, dar,
în acest caz, ar fi trebuit să se păstreze în română (sau cel puţin în aromână) urme ale
numeralului latin: undecim, duodecim etc.
- Cât priveşte albaneza, modelul slav este şi mai puţin probabil.

e) Sunt şi alte trăsături gramaticale explicate de unii cercetători prin substrat. Singura dovadă
plauzibilă în favoarea acestei ipoteze ar fi comparaţia cu albaneza (în unele cazuri şi cu alte
limbi balcanice):
• particula -ne la formele de acuzativ ale pronumelui personal şi reflexiv: mine, tine, sine;
• forma în -tu de persoana a II-a plural a perfectului simplu: voi cântatu;
• generalizarea auxiliarului avea la perfectul compus: de exemplu, şi la verbele de mişcare:
am venit, am sosit

• formarea viitorului indicativ cu:

auxiliarul vrea < lat. volere, lat. cl. velle: voi cânta
• formele compuse cu vrea ale pronumelor nedefinite şi ale adverbelor nedefinite:
cineva, ceva, careva, cândva, cumva, undeva

Aceste particularităţi, la care se pot adăuga şi altele, au corespondente cu structuri identice în

albaneză.

ÎNTREBĂRI
●Care a fost aportul substratului în procesul de constituire a limbii române ?
●În ce constă materialul lingvistic rămas de la traco-daci ?
●Care a fost modalitatea de evoluţie a elementelor româneşti din substrat ?
●Ce fel de limbă era geto-daca ?
●Care era teritoriul lingvistic daco-moesian? Dar cel trac ?
●Care era diferenţa dintre geto-dacii din nord şi tracii de la sud de Haemus ?
●Care este principalul mijloc de identificare a elementului lingvistic autohton al limbii române ?
●Care sunt compartimentele limbii române care au fost influenţate de substrat ?
●Care este nivelul lingvistic la care se realizează comparaţia între română şi albaneză ?
●Care este metoda cea mai sigură de analiză a fondului autohton al limbii române?
●Ce caracteristici definesc stratul lexical primar autohton al limbii române?
●Care a fost evoluţia fonetică a termenilor proveniţi din substrat?
●Care a fost sursa comună pentru elementele lexicale identice albano-române?
●Care a fost aportul influenţei autohtone traco-dace la formarea limbii române comparativ cu
influenţele ulterioare (slavă, maghiară, turcă)?
●De ce este considerată vocala ă o trăsătură esenţială din substrat?
●În ce constă fenomenul fonetic numit rotacism? În care dintre ariile lingvistice este atestat
acesta?
●Ce se poate spune despre originea consoanei h în limba română ?
●Cum a apărut consoana ş în limba română?
●Care este originea genului neutru din limba română?
●Ce alte trăsături gramaticale sunt atribuie influenţei substratului traco-dac ?