Sunteți pe pagina 1din 13

Originea cuvintelor din

Limba Romana
Vocabularul limbii romane:
 Vocabularul limbii romane este în mare parte de
origine latina, dar fiindca limbile romanice de est s-au dezvoltat
aproape fara contact cu restul limbilor neolatine, se pot observa
atat dezvoltari neobisnuite de semnificatie cat
și imprumuturi care nu se pot gasi în nici o alta parte a lumii
romanofone.
 Datorita substratului vocabularului de origine daca, exista și
cuvinte fara echivalent în limbi romanice occidentale, dar
pentru care exista cuvinte înrudite în limba albaneza. Totusi,
multe încercari de a romaniza romana în timpul secolului
XIX au reusit în general sa intre în limbajul comun, oferindu-i
limbii forma sa actuala.
Baza latina:
 Limba română își are originile în latină vulgară, o variantă vorbită
a limbii romanilor. Toate alte limbi romanice s-au dezvoltat de aceeași
rădăcină, fiind însă supuse altor influențe. Astfel, deși conform
estimărilor 30,33% al cuvintelor românești au fost moștenite din
latina, multe și-au schimbat sensul – spre exemplu a
merge (< MERGERE, însemnând a se scufunda) sau femeie (< FAMILIA,
însemnând familie) (spre exemplu agru, câmp, falce, a ara, grâu),
numele animalelor (cal, șa, taur, pește), numele părților și
elementelor corpului (păr, frunte, ochi, piept, sânge) și terminologia
religioasă (Dumnezeu, biserică, cruce, Paște, probabil Crăciun). În alte
domenii, sunt adesea mixte cu împrumuturi neolatine.
Arhaisme, regionalisme, elementele de
jargon , elementele de argou si
neologisme:
 1. Arhaismele sunt cuvinte vechi, ieșite din uz fie din cauză că obiectul sau
profesia nu mai există, fie că au fost înlocuite de alte cuvinte: ienicer, caimacam,
paharnic, logofăt, bejanie, opaiț, colibă etc.
 2. Regionalismele sunt cuvintele și formele de limbă specifice vorbirii dintr-o
anumită regiune: barabulă (cartof), curechi (varză), dadă (soră mai mare),
sămădău (porcar), sabău (croitor), păpușoi (porumb);
 3. Elementele de jargon sunt cuvinte sau expresii din alte limbi, întrebuințate de
anumite persoane cu intenția de a impresiona și a-și evidenția o pretinsă
superioritate culturală: bonjour,madam;
 4. Elementele de argou sunt cuvinte sau expresii, folosite de vorbitorii unor
grupuri sociale restrânse, cu scopul de a nu fi înțeleși: biștari (bani), curcan
(polițist), a ciordi (a fura), pârnaie, mititica (închisoare)
 5. Neologismele sunt cuvinte împrumutate recent din alte
limbi:robot genocid (1943);laser (1960); gaură neagră (1968);blog (1998)
Clasificare si limbi inrudite:
 Limba română este o limbă romanică, din grupul italic al familiei de limbi indo-
europene, prezentând multe similarități cu limbile franceză, italiană, spaniolă,
portugheză, catalană și reto-romană.
 Este general acceptată ideea că limba română s-a format atât la nord cât și la sud de
cursul inferior al Dunării, înaintea sosirii triburilor slave în această zonă. Limba română
vorbită în nordul Dunării, în România și Republica Moldova, este deseori numită limba
dacoromână sau dialectul dacoromân, pentru a o deosebi de celelalte trei limbi
romanice de est. Însă opinia că idiomurile aromân, meglenoromân și istroromân ar fi
limbi aparte și nu dialecte ale limbii române nu este acceptată de majoritatea
comunității științifice a lingviștilor romaniști.
 Din însăși cercetarea materialului lingvistic din cele patru dialecte reiese fără putință
de tăgadă că nu poate fi vorba nici de „produsul” a două sau mai multe popoare
diferite (cum au impresia unii comentatori și cercetători ai aromânilor), încît poate fi
avansată cel puțin ipoteza originii aromânilor în același teritoriu etnogenetic, la nord
de liniile lingvistice propuse de cercetătorii Skok și Jiřeček. Cei mai mulți lingviști
romaniști consideră aceste trei idiomuri a fi dialecte ale aceleiași limbi:
 Aromâna sau macedoromâna, vorbită pe arii relativ largi din
Republica Macedonia de
Nord, Albania, Grecia, Bulgaria, Serbia și România, unde există
importante comunități aromâne, mai ales în Dobrogea. Se presupune că
despărțirea dintre limba aromână și dacoromână s-a produs între
secolele al IX-lea și al XII-lea.
 Meglenita sau meglenoromâna, vorbită pe o arie relativ mică în
regiunea Meglen din sudul Peninsulei Balcanice. Se crede că
meglenoromâna s-a separat mai târziu decât aromâna, și anume
aproximativ în secolul al XIV-lea, motiv pentru care asemănarea
cu limba română actuală este mai pregnantă.
 Istroromâna, vorbită în câteva sate din nord-estul
peninsulei Istria din Croația, geografic mult mai apropiată
de Italia decât România, dar prezentând asemănări evidente cu
limba română. Comunitatea de istroromâni se pare că există aici
dinainte de secolul al XII-lea.
 Toate aceste patru dialecte formează așa-numitul grup estic al limbilor
romanice (dalmata, o altă limbă din acest grup balcanic, a dispărut în secolul
al XIX-lea).
 Distincția dintre dialect și limbă este un subiect controversat în lingvistică, și
foarte adesea influențat de interese politice. Din acest motiv nu există un
consens în privința statutului celor patru limbi din grupul de est al limbilor
romanice. Numeroși cercetători, printre care și majoritatea lingviștilor
români, susțin că aceste limbi nu sunt altceva decât dialecte ale aceleiași
limbi.
 Alți lingviști afirmă că este vorba de patru limbi înrudite, dar separate. Un
mic număr de lingviști, mai ales din Grecia, susțin teoria potrivit căreia limba
aromână nu s-a desprins din limba română, ci s-a format independent prin
romanizarea unei populații grecești; această ipoteză este însă criticată de
majoritatea lingviștilor, deoarece nu explică o serie întreagă de caracteristici
ale limbii aromâne, ca de exemplu articolul hotărât enclitic.
 Originea istroromânei nu este înțeleasă în termenii clasici ai latinității post-
romane și continuă să provoace teoreticienii lingvisticii comparate indo-
europene.
Graiuri:
 Unii lingviști consideră că există patru limbi romanice: dacoromâna, aromâna,
istroromâna și meglenoromâna. Alții consideră că ele formează o singură limbă,
limba română, cu patru dialecte. Dacoromâna, fie că o socotim limbă în sine, fie că
o socotim un dialect al limbii române, nu este împărțită în dialecte, ci cuprinde
doar diverse graiuri, numite și subdialecte, cu diferențe minore de pronunție și
vocabular, dar inteligibile între ele. Graiurile limbii dacoromâne, în afara românei
standard, includ:
graiul ardelenesc;
graiul bănățean;
graiul crișean;
graiul bucovinean;
graiul moldovenesc;
graiul maramureșean;
graiul muntenesc;
graiul timocean
Ziua Limbii Romane:
 Ziua Limbii Romane este serbata anual incepand cu
31 august 2013, fiind o sarbatoare a identitatii si
demnitatii poporului roman.
SFARSIT!

Alexandrescu Erik-Gabriel
Cls. a VIII-a B