Clasa a XI-a U3

Goicianu Anamaria Cristina Marinescu Diana Petrescu Silvia Popa Mihaela

Cuprins 1. Introducere Ce este limba romana? 2. Romanizarea 3. Etapele romanizarii 4. Retragerea Aureliana 5. Formarea limbii romane 6. Evolutia limbii romane Romana comuna 7. Perioadele de evolutie a limbii romane 8. Teorii asupra formarii limbii romane 9. Inceputul scrierii in limba romana

I. Introducere
Ce este limba romana?
Limba romana este o limba romanica. Ea face parte din aceeasi familie cu alte cateva limbi cunoscute, precum franceza, italiana, spaniola, portugheza sau catalana. Limbilor romanice le este comuna originea latina. Limba romana s-a format, in principal, in conditiile cuceririi si colonizarii Daciei de catre romani. Cucerirea Daciei s-a produs in secolul al IIlea e.n. (anii 105-106). Teritoriul cucerit Dacia Traiana cuprindea, aproximativ, Transilvania, Banatul si vestul Olteniei. Aria de romanizare a fost insa mai larga, extinzandu-se si in partea nordica a Peninsulei Balcanice. Colonizarea sistematica a durat pana la retragerea administratiei romane (anii 271-275), in vremea imparatului Aurelian.

II. Romanizarea
Ce este romanizarea?
Romanizarea reprezinta un proces istoric complex in urma caruia civilizatia romana patrunde in toate domeniile vietii unei provincii si duce la inlocuirea limbii populatiei autohtone supuse cu limba latina. Acest proces putea avea loc in urma ocuparii (integrale sau partiale) a teritoriului locuit de un popor antic si incadrarii lui in statul roman pe o perioada a mai multor generatii. Procesul de romanizare,incepe in anul 106,se desfasoara pe parcursul stapanirii romane in provincia Dacia si continua si dupa anul 271,cand are loc abandonarea provinciei de catre statul roman. Romanizarea a avut un caracter oficial si s-a realizat prin intermediul unor factori:administratia romana,colonistii,armata,veteranii,urbanizarea,religia,dreptul roman.

Administratia romana

1.Era alcatuita din numerosi functionari care conduceau toate segmentele vietii politice,sociale si economice din cadrul provinciei. 2.Limba latina - limba oficiala in cadrul administratiei romane.

Colonistii
1.Au fost adusi in provincial Dacia in numar foarte mare,din toate zonele imperiului roman. 2.Erau vorbitori de limba latina,purtatori ai civilizatiei romane. 3.Au contribuit la dezvoltarea agriculturii,mestesugurilor si comertului. 4.Au intemeiat asezari de tip roman:canabae,vicus,pagus,villa rustica. 5.Colonistii au convietuit pasnic cu autohtonii daci,raspandind in randul acestora civilizatia romana. Armata 1.Statul roman apara provincia Dacia cu ajutorul unui mare numar de soldati,care stationau in castre. 2.Armata romana era alcatuita din legiuni si trupe auxiliare. 3.Soldatii romani erau vorbitori de limba latina.

Veteranii

1.Dupa terminarea stagiului militar,o mare parte a veteranilor s-au stabilit in provincia Dacia. 2.Au primit compensatii banesti,functii in aparatul administrative,terenuri agricole. 3.Au intemeiat familii in provincia Dacia.

Orasele romane
1.Au fost construite in numar mare. 2.Au devenit centre economice,administrative,militare si religioase. 3.Unele orase romane aveau statutul de colonii(Ulpia Traiana Sarmizegetusa,Napoca,Apulum),altele de municipii (Tibiscum,Dierna).

Religia

1.Divinitatile romane au fost adorate de catre daci. 2.Au avut loc doua fenomene religioase:interpretation romana si sincretismul religios.

Dreptul roman

1.Normele juridice romane au fost introduce si aplicate in provincia Dacia in limba latina.

III. Etapele romanizarii

1. Premisa romanizarii Cauzele razboaielor daco-romane

Pe tot parcursul secolului I, politica roman dicta ca ameninrile din partea naiunilor vecine s fie eliminate ct mai repede. n ciuda unei oarecare cooperri, din punct de vedere diplomatic, cu Domiian, dup o invazie anulat, Decebal a continuat s se opun Romei. Dacia a fost prin urmare considerat o puternic ameninare. n acea perioad, Roma suferea de problemele financiare provocate de campaniile de cucerire din Europa, n parte datorate coninutului redus de aur din monedele romane stabilit de mpratul Nero. Zvonurile confirmate despre aurul dacic, i despre alte bogii ale acestei ri au dus i ele la conflict. Ca urmare, noul mprat Traian, el nsui un soldat i tactician experimentat, a nceput pregtirile pentru un rzboi mpotriva Daciei

2. Intensificarea romanizarii
a. Primul razboi daco-roman La 25 martie 101, mpratul Traian parasea Roma si se ndrepta spre Moesia Superioara, care reprezint baza de pornire a operaiunilor militare. Pregtirile fuseser minuioase si duraser aproape trei ani. Pentru a facilita concentrarea efectivelor si legturile cu Panonia , mpratul a ntreprins doua lucrri de arta de mare importanta. Pe malul drept al Dunrii, in clisura Cazanelor, a pus sa se taie un drum in stanca. De asemenea, pentru a uura legturile pe Dunre, mpiedicate de cataractele (pragurile) de la Porile de Fier, a pus sa se sape un canal de-a lungul malului drept. In vederea rzboiului armata romana era formata din cele 4 legiuni ale Pannoniei, doua ale Moesiei Superioare, trei ale Moesiei Inferioare si alte cteva aduse de pe Rin;in total 13-14 legiuni, numrnd peste 70.000 oameni, la care se adoga un mare numr de unitati auxiliare din armata regulata dar si formaiuni etnice speciale, recrutate din rndul diferitelor popoare. Operaiunile de debarcare erau sprijinite de flota dunreana, classis Flavia Moesica, astfel incit fora de invazie se ridica la cca. 150.000 de oameni. Unitile militare erau puse sub comanda unor generali si ofiteri capabili si ncercai pe cmpul de lupta precum C. Iulius Quadratus Bassus, viitor guvernator al Daciei, P.Aelius Hadrianus (viitorul imparat), ca si o serie de tehnicieni precum gromaticul Balbus. Armata dacilor era apreciabila ca forta insa numeric abia de trecea de 50.000 de oameni. Cum rezulta de pe Columna, armata lui Decebal era formata dintr-o cavalerie luptnd cu arcuri si o pedestrime narmata cu paloe, sbii, iar ca stindard aveau vestitul balaur draco. Decebal a ncercat sa coalizeze la cauza antiromana si unele neamuri vecine precum bastarnii si sarmaii precum si pe Pacorus II regele partilor.

b. Al doilea razboi daco-roman La 4 iunie 105 Traian parasea Roma indreptandu-se spre Dacia de unde i s-a anuntat ca Decebal nu respecta tratatul incheiat devenind din nou vrajmas, astfel incat porni un nou razboi impotriva Daciei. Inainte de a ajunge in Dacia Traian a fost intampinat de o solie din partea regelui dac in care Decebal cerea iarasi pace, insa prin conditiile cerute el nu intelegea sa depuna armele si sa se predea, conditii pe care Traian nu le putea accepta. Conditiile pe care imparatul roman i le impunea regelui dac erau inacceptabile si de aceea Decebal adreseaza nu apel patetic popoarelor vecine chemandu-le la alianta antiromana. In timp ce Traian punea la punct pe teritoriul Moesiei Superioare ultimile detalii ale expeditiei, Decebal incerca cu disperare sa mentina pacea. Aceasta reiese si din faptul ca generalul Longinus in intrevederea pe care a avut-o cu Decebal ii promite acestuia sa il impace cu Imparatul, dar tratativele au euat; capturarea lui Longinus urmata de sfritul tragic al acestuia au nsemnat deschiderea ostilitilor dacii atacnd primii in sperana ca dumanul va fi aruncat peste Dunare inainte ca Traian sa treac fluviul cu grosul trupelor sale. Rzboiul pornit a fost destul de greu si pentru romani, Traian purtnd rzboi mai mult cu chibzuiala dect cu nfocare, gndind bine fiecare aciune, pentru a evita capcanele si situaiile neprevzute. Victoria a fost obinuta dup ndelungi si grele si lungi strdanii, atacul asupra Daciei desfasurandu-se din mai multe direcii:din vesti prin Banat si pe Valea Mureului, dinpre sud de la Drobeta, prin pasul Valcan astfel incat la cderea iernii armata romana era in jurul cuibului de vulturi din muni. Operaiunile de cucerire a ultimilor cetati au nceput abia in vara anului 106 la asediul lor romanii folosind maini de rzboi si scri pentru escaladarea zidurilor. Aparitorii cetilor rezista cu nverunare dei erau sleii de puteri dnd foc construciilor din cetati pentru ca nimic sa nu cada in mana cuceritorului. Dacii scapati din luptele inversunate incearca sa se desprinda de urmaritori, printre ei insusi regele Decebal care spera sa organizeze o rezistenta spre rasarit unde mai avea cetati care nu fusesera cucerite. El vroia sa treca mai departe, dincolo de muni, sa injghebe o coalitie cu bastarnii si roxolanii, dar cand a vazut ca in mare parte tara era in mainile dusmanului, iar el insusi era in primejdie de a fi fcut prizonier isi curma zilele. Decebal tia ca nvingtorul nu va fi mrinimos cu el, iar mai grea dect moartea ar fi fost umilina la care ar fi fost supus in cursul serbrii triumfului mpratului. Tragicul act este demn de marii eroi ai antichitii. Moartea regelui a pus practic capt rzboiului dar focare de rezistenta armata au continuat sa existe si dup aceea. Pentru a face orice rezistenta a dacilor imposibila, romanii distrug din temelii cetile si sanctuarele lor. Victoria mpotriva dacilor a fost srbtorita cu fast la Roma, in cinstea se ddu spectacole timp de 123 de zile, in cursul crora au fost ucise cam 11.000 animale slbatice si domestice, au luptat zeci de mii de gladiatori. Senatul roman a decretat ridicarea in forul care poarta numele lui Traian a unei Coloane, avnd in vrf statuia mpratului, iar pe fus 6

avnd gravata intr-o friza continua istoria celor doua rzboaie. Columna lui Traian este o creatie originala a artei romane de la inceputul sec al II lea ; ea reprezinta culmea atinsa de relieful istoric roman. Desi menita sa sublinieze vitejia armatei romane si glorificarea lui Traian scenele istorice sunt strabatute de un incontestabil respect fata de daci si regele lor surprinsi intr-o eroica lupta disperata. Columna prezinta un interes special ca izvor istoric, mai ales ca izvoarele literare referitoare la razboaiele dacice s-au pierdut in cea mai mare parte.Interpretarea reliefurilor columnei a captivat pe numerosi invatati preocupati de a reconstitui desfasurarea luptelor dintre daci si romani si nu si-a epuizat forta de atractie nici pana in ziua de azi.

IV. Retragerea Aureliana

In anul 271,in conditiile crizei economice si militare a imperiului roman,datorita atacurilor dacilor liberi,impreuna cu migratorii,imparatul Aurelian decide retragerea armatei si administratiei romane din provincia Dacia. Dispare granita dintre provincie si teritoriile locuite de dacii liberi. Procesul de romanizare continua si dupa abandonarea Daciei de catre romani,extinzandu-se si in randul dacilor liberi. La nord de Dunare continua sa convietuiasca populatia daco-romana. Cel mai important rezultat al romanizarii a fost etnogeneza romaneasca.

V. Formarea limbii romane

Romana s-a format ca rezultat al romanizarii, din limba latina si din limba daca. Elementul dacic denumit cu un termen de specialitate si substrat sau element autohton este insa slab reprezentat. Contributia substratului dacic se circumscrie la elemente de vocabular. Se apreciaza ca romana a conservat intre 84 si 200 de cuvinte de origine daca. Unele dintre ele apartin vocabularului fundamental. Iata cateva exemple:

Termeni legati de om si casa: buza, gard, groapa, mos, vatra Fauna: cioara, manz, rata, tap Natura: brad, copac, parau.
Contributia limbii latine la formarea limbii romane a fost cea mai importanta. Ea se poate identifica in toate compartimentele, si anume in fonetica, morfologie si, bineinteles, vocabular. Din punct de vedere fonetic, romana a continut latina prin intermediul unor transformari regulate de sunete. De exemplu, grupul consonantic latin gn- a devenit in romana mn asa cum indica urmatoarele corespondente (semnul > se citeste se transforma in): 7

lat. signum > rom. semn lat. lignum > rom. lemn lat. pugnus > rom. pumn Corespondentele de acest fel se numesc legi fonetice. Ele sunt numeroase in relatia dintre limba Latina si limba romana, caracterizand intotdeauna raporturile dintre o limba-mama si o limba-fiica. Din punct de vedere morfologic, romana a mostenit importante caracteristici ale limbii latine. Astfel, ea a conservat sistemul distinctiilor cauzale prin intermediul desinentelor. In domeniul verbului, au fost pastrate trei moduri personale (indicativ, conjunctiv si imperativ) si trei moduri nepersonale (infinitiv, gerunziu si participiu). Vocabularul fundamental al limbii romane este, in mod dominant, de origine latina. Cateva exemple: Partile corpului: cap, dinte, frunte Familie: barbat, femeie, frate, sora Natura: apa, camp, lac, munte Timp: an, azi, iarna, ieri. Procesul prin care latina si daca au dat nastere limbii romane a durat cel putin patru secole. Istoricii sunt, in genere, de acord ca aproximativ in secolul al VII-lea procesul era desavarsit.

VI. Evolutia limbii romane

Romana comuna (secolele VII-X)
Secolul al VII-lea este considerat de catre multi dintre istoricii limbii romane ca marcand inceputul unei epoci cunoscute sub numele de romana comuna. Nu exista marturii scrise care sa ateste existenta romanei comune. Este insa cunoscut ca perioada romanei comune care se intinde intre secolele VIIlea si X-lea coincide cu aparitia slavilor atat la nordul, cat si in sudul Dunarii. Contactul dintre populatia romanica (nord si sud-dunareana) si slavi a fost important din punct de vedere lingvistic. Slavii au transmis limbii romane un numar insemnat de cuvinte. Dar imprumutul lexical nu altereaza niciodata identitatea genealogica a unei limbi. Asimiland imprumuturile lexicale slave, romana nu si-a pierdut, prin urmare, nici ea identitatea romanica. Dimpotriva, patrunderea cuvintelor de origine slava in romana a condus, sute de ani mai tarziu (datorita imprumuturilor romanice din secolul XIX-lea), la crearea unor perechi de sinonime partiale. Aceste perechi au permis nuantari de sensuri care au imbogatit in expresivitate limba: de pila, nu e exact acelasi lucru sa vorbim de iubire sau dragoste (cuvinte de origine slava) si amor (cuvant recent, de origine franceza). Nu e totuna sa folosim cuvantul nadejde (vechi slav) si 8

speranta (nologism francez). Cineva ne poate fi amic (cuvant de origine franceza) sau sa ne fie prieten (imprumut vechi slava), etc. Contactul cu slava a dus, prin urmare, la imbogatirea limbii romane, si nu la slabirea identitatii ei. Romana comuna este limba vorbita in prima faza a formarii limbii romane,de aceea se mai numeste romana primitiva.Ea reflecta influenta limbii latine in fonetica,morfologie,sintaxa si lexic,cu elemente gramaticale care s-au permanentizat,dovada fiind faptul ca se regasesc si astazi in limba romana actuala.

A.Sistemul fonetic-se defineste prin cateva particularitati:

*rotacismul-care consta in transformarea lui l intervocalic in r la cuvintele de origine latina(de ex: sale=sare;gula=gura;sole-soare) *rotacismul maramuresean transforma n intervocalic in r si apoi din nou in n(de ex:bene=bire=bine) *in cuvintele de origine slava,ll intervocalic ramane nemodificat *apartia unor consoane noi,inexistente in latina: si * pe langa cele sase vocale din limba latina,apare vocala ,care particularizeaza limba romana intre limbile romanice. B.Morfologia a)respecta in general sistemul morfologic al latinei populare ,pastrandu-se majoritatea caracteristicilor. *cele trei declinari ramase din cele cinci ale limbii latine *cele trei genuri ale substantivului:masculin,feminin,neutru *gradele de comparatie ale adjectivului *pronumele a dobandit mai multe forme decat in latina *numeralul de la 1 la 10 *cele patru conjugari ale verbului *cu putine exceptii,majoritatea partilor de vorbire neflexibile. b)din sistemul morfologic al limbii romane,sunt de origine slava *incepand cu numeralul 11,formarea numeralului cardinal respecta modelul slav,inclusiv numeralul 100 *vocativul feminin in o *mentinerea genului neutru in limba romana,spre deosebire de alte limbi romanice care nu au beneficiat de influenta slavona si a disparut cel de-al treilea gen. C.Sintaxa-mentine,in general, structura frazei din limba latina,cu urmatoarele particularitati *diminuarea propozitiilor subordonate in favoarea celor coordonate. *simplificarea timpurilor in conjugarea verbelor

*tendinta inlocuirii infinitivului prin conjuctivul verbelor in fraze *formarea de noi cuvinte cu ajutorul prefixelor ras- si ne- precum si a sufixelor -ean,-iste,-is, -ita (influenta slavona) D.Vocabularul-este format din cuvinte de origine latina.slava,turca,maghiara,greaca,germana,rusa . Etc a)Cuvintele de origine daca ramase in limba romana contemporana sunt putine: *substantive comune:baci,barza,brad,branza,buza,caciula,copac,copil,mazare,mos,rata,vie zure etc *substantive proprii:Arges,Cris,Jiu,Mures,Olt,Prut,Siret,Timis,Turda etc *verbe: a se bucura,a scapara,a cruta ect *sufixele:-esc,-este,-andru et b)In fondul principal lexical exista peste 60% cuvinte de origine latina,20% cuvinte de origine slava,iar restul sunt cuvinte de alte origini.Trainicia si stabilitatea limbii romane au facut ca acele cuvinte patrunse in limba cu ocazia dominatiilor straine sa fie respinse odata cu sfarsitul respectivei asupriri.Se pot construi fraze intregi numai din cuvinte de origine latina,dar nu se poate alcatui nici macar o propozitie din cuvinte nelatine. Spre exemplu intreaga lirica eminesciana contine 83% cuvinte de origine latine,6,93% cuvinte de origine slava si doar 2,52% de alte origini. c)Domenii ale vocabularului *partile corpului omenesc sunt numite in proportie de 92% de cuvinte latinesti,2 cuvinte de origine greaca(ceafa si grumaz),4 cuvinte de origine slava(gat,obraz,glezna,trup),un cuvant de origine greaca(a mirosi) si un cuvant de origine necunoscuta (burta). *cuvinte de origine slava:stapan,boier,bogat,lacom,truda,boala,prost ect *cuvinte de origine maghiara:neam,belsug,banuiala,cheltuiala,oras etc *cuvinte de origine turca:tutun,cafea,catifea,baclava,sarma,sugiuc etc *cuvinte de origine greaca:dascal,condei,ieftin,folos etc *cuvinte de origine rusa:constitutie,comisie,comitet etc

VII. Perioadele de evolutie a limbii romane

Limba romana actuala rezulta dintr-o lunga dezvoltare, caracterizata pe de o parte prin continuitate, pe de alta parte prin ritmuri diferite de evolutie, dependente de nivelul, de orientare si posibilitatile social culturale ale comunitatii lingvistice. Datorita rezistentei inegale la modificari a partilor limbii, schimbarile incep cu ceea ce este mai accesibil, in speta cu vocabularul si construirea enunturilor. Treptat sunt atinse fonetica, fonologia, si structura formelor insesi, morfologia. Cei doi factori, unul extern-natura activitatii culturale, celalalt internmodificari de structura, actioneaza conjugat. Din aceasta perspectiva , evolutia limbii romane poate fi cuprinsa in urmatoarele trei perioade:

10

1. perioada (traco-) daco-romanica (din secolul al II-lea si chia mai inainte pana in secolul VI-VII) pe care o putem imparti in doua: a) pana in secolele IIIIV si b) pana in secolele VI-VII. 2. perioada dintre secolul al VI-lea al VII-lea si al XI-lea sau cel mult al XIIlea, cand se stabilesc noi conditii de dezvoltare pentru ramura numita ulterior dacoromana. 3. dezvoltarea daco romanei ca limba de cultura incepand din secolul al XII-lea pana astazi, prin: - utilizarea ei in noile conditii ale infiintarii statelor feudale romanesti; - depasirea , incepand din secolul al XVII-lea, a slavonismului cultural; - inflorirea variantei literare in secolele XVIII-XX.

VIII. Teorii asupra formarii limbii romane

1.Teoria nord-dunareana,ai carei sustinatori(D.Cantemir,P.Maior si B.P.Hasdeu) vorbesc despre etnogeneza romanilor pe teritoriul din stanga Dunarii.Dialectele sud-dunarenearoman,megleno-roman si istro-romannu-si gasesc insa o explicatie stiintifica in argumentele acestei teorii. 2.Potrivit celei de-a doua teorii,romanii s-au format ca etnie pe un spatiu intins,la nord si la sud de Dunare(Dacia,Dobrogea,Panonia de Sud,Dardania,Moesia Superioara si Inferioara),spatiu purtand semnele romanizarii care au asigurat unitatea si continuitatea noului popor.Se vorbeste despre unitate in conditiile in care Dunarea nu a impiedicat mobilitatea romanilor de pe cele doua tarmuri,nu a reprezentat o granita lingvistica,etnica si culturala,ci doar o limita cu semnificatii militare,administrative si politice.Continuitatea elementului romanic in Dacia(intr-un proces care i-a inclus si pe dacii liberi) constituie singura explicatie stiintifica a prezentei romanilor la nord de Dunare,iar elementul daco-roman de la nord de Dunare a avut o mare importanta,alcatuind un fel de nucleu in formarea limbii si a poporului roman. 3.Teoria imigrationista aseaza formarea,in exclusivitate,a poporului roman la sud de Dunare,pe un teritoriu aflat undeva,intre bulgari si albanezi(de aici si influentele lingvistice),de unde ar fi imigrat apoi catre jumatatea secolului alXIII-lea in Tara Romaneasca,Moldova si Ardeal.Caracterul pronuntat politic al acestor teze,care absolitizau ideea evacuarii complete a Daciei prin retragerea aureliana si tacerea surselor(absenta romanilor din izvoarele scrise in mileniul marilor migratii) si lipsa totala a caracterului lor stiintific au fost demonstrate succesiv,in replicile date de invatati romani,incepand cu istoricii Scolii Ardelene si continuand cu istoricii si lingvistii actuali.Si pentru lingvistii Ov.Densusianu si Al.Philipide,romanii au aparut ca popor la sud de Dunare,de unde au trecut la nord de fluviu in veacurile al VI-lea si al VII-

11

lea.Unele asemanari ale romaniei cu albaneza si dalmata l-au convins pe Ov.Densusianu(care admite totusi pastrarea unui element latin,fara indoiala destul de important,in Dacia si Moesia) ca spatiul etnogenezei romanilor trebuie cautat in Illiria,catre Marea Adriatica.Din aceasta teorie suddunareana,pe care cercetarea stiintifica ulterioara n-a confirmat-o,ar putea fi,eventual,retinuta idea apartenentei lb romane la aria balcanica,insotita de consecinte ce tin de vecinatate,si anume de un substrat comun(pt romana si albaneza,de pilda),cantacte,influente, etc.

IX. Dialectele limbii romane

Perioada curpinsa intre secolele al X-lea si al XIV-lea este aceea de formare a dialectelor limbii romane. Dialectul este o varietate geografica a unei limbi. El se identifica prin fonetisme, forme gramaticale, cuvinte si constructii sintactice care apartin unei limbi oarecare, dar care sunt folosite numai de acei vorbitori ai unei limbi respective care traiesc in anumite regiuni. Aparitia dialectelor unei limbi este uneori explicata prin izolarea geografica a grupurilor compacte de vorbitori ai aceleasi limbi. Aceasta explicatie este adoptata si pentru aparitia dialectelor limbii romane. Venirea slavilor in Peninsula Balcanica a obligat populatia romanica de la sud de Dunare sa migreze spre sudul Peninsulei Balcanice. Migratia a fost favorizata de ocupatia principala a acestei popuilatii, pastoritul. Astfel, vorbitorii de limba romana din dreapta Dunarii au fost izolati de cei din stanga, dar au fost izolati si intre ei in Peninshula Balcanica. Migratiile s-au produs in perioade diferite. Limba romana are patru dialecte: daco-roman, aroman, megleno-roman si istro-roman. Origina dialectului aroman este fixata in migratiile din secolele X-XI, in vreme ce originea dialectelor megleno-roman si istro-roman e considerata a se datora migratiilor din secolele XII-XIII. Dialectul daco-roman este cel mai bine reprezentat. El este, de fapt, limba vorbita, in principal, pe actualul teritoriul ale celor doua state romanesti, Romania si Republica Moldova. Aromana se vorbeste in unele regiuni sudice ale Romaniei, dar si in comunitati din Peninsula Balcanica (Grecia, Serbia, Macedonia). Istro-romana si megleo-romana se mai vorbesc astazi in cateva mici comunitati din nord-vestul Peninsulei Balcanice. Toate dialectele vorbite in afara teritoriului celor doua state romanesti se afla in pericol de disparitie.

X. Inceputurile scrierii in limba romana

Primul document in limba romana ,datand din 1521,este Scrisoarea lui Neacsu din Campulung catre judele Brasovului,Hans Beckner ,prin care 12

se comunica primarului Brasovului ca turcii pregatesc o invazie militara in Transilvania.Din analiza celor opt fraze care compun acest text reiese cu certitudine faptul ca se scrisese in romaneste si pana la acea data. Din secolul al-XVI-lea dateaza numeroase alte documente originale scrise in limba romana:foi de zestre,testamente,acte de vanzare-cumparare etc.Tot acum s-au efectuat si primele traduceri de texte religioase descoperite in manastirile din nordul tarii.Textele traducerilor au fost tiparite de diaconul Coresi intre 1559-1580,iar cea mai veche tiparitura in limba romana este Catehism(Intrebare crestineasca),din 1559-1560 .Cativa ani mai tarziu,in 1852,se tipareste Palia de la Orastie,prima parte din Vechiul Testament.Constiinta unitatii limbii romane este afirmata inca din anul 1537 de Nicolaus Olahus in lucrarea Hungaria,scrisa in limba latina:Moldovenii au aceeasi limba,obiceiuri si religie ca si muntenii. Mitropolitul Varlaam al Moldovei tipareste la Iasi,in 1643,primul manual de invatare a limbii romane,Carte romaneasca de invatatura, adresandu-se catre toate semintia romaneasca.Simeon Stefan ,in Precuvantare la Noul Testament de la Balgrad insista asupra necesitatii folosirii cuvintelor intelese de toti romanii,iar traducatorii primei versiuni integrale a Bibliei,cunoscute sub numele de Biblia de la Bucuresti(1688),incununeaza cu succes eforturile inaintasilor. Limba romana moderna se contureaza in cea de-a doua jumatate a secolului al XVII-lea prin proces vertiginos si foarte complicat de relatinizare,care a fost posibil datorita omogenizarii sociale romanesti si unitatii limbii comune.Cuvintele savante care patrunsesera in limba romana au fost adaptate la modelele latinesti fixate de Scoala Ardeleana,prin carturarii Samuil Micu,Gheorghe Sincai si Petru Maior. Oficializarea limbii romane si a alfabetului latin are loc in timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza,in 1860 .In Dictionarul ortografic,ortoepic si morfologic al limbii romane,editat de Academia Romana in 2005,se specifica:Limba romana moderna se scrie cu alfabetul latin(pana in 1860,limba romana s-a scris,de regula, cu alfabetul chirilic si,in ultima perioada,cu un alfabet de tranzitie).Alfabetul actual al limbii romane are 31 de litere. In secolul al XIX-lea se fixeaza normele limbii romane literare, se creaza stilurile functionale(beletrsitic,stiintific,publicistic,administrativ juridic),dispar turcismele,grecismele,slavonismele invechite,consolidandu-se o limba expresiva pentru diversele forme de manifestare ale culturii romane(arta,stiinte,tehnica).Procesul de modernizare a limbii se defineste si prin imprumuturile din limbile romanice ori din latina clasica.In secolul al XIXlea cele mai multe neologisme au provenit din limba franceza,iar din italiana au predominat cuvintele din domeniul culinar,bancar si muzical.Spre deosebire de limba literara,care insumeaza regulile vorbirii si scrieriicorecte,atat din punct de vedere gramatical cat si al vocabularului,pentru a exprima ideile culturii si ale stiintei,limba literaturii artistice poate sa intrebuinteze orice forme,cuvinte si expresii atat din limba populara,cat si din graiuri.Singura conditie este ca toate acestea sa serveascaoperei literare pentru a ilusta o 13

epoca sau un personaj,astfel incat cititorul sa perceapa autenticitatea acelei etape sau erou literar.

BIBLIOGRAFIE
1. "Istoria limbii romane" Vol II,Editura academiei socialiste Romania Bucuresti 1969,Adad.Al.Rosetti redactor responsabil,paginile 1517,313,314,319,320,366,368,372-374. 2. Limba si literatura romana Manual pentru clasa a XI-a,Editura Corint,Coord.Eugen Simion,pg 14-16 3. Limba si literaturatura romana pentru elevii de liceu,manuale clasa a XI-a alternative,Prof.Mariana Badea,Editura BADEA &PROFESSIONAL CONSULTING 4. Istoria romanilor de Eugen Palade si Leonard Ilie, Editura:Grupul editorial Art 2007 pg.13-14 5. Istoria romanilor , autori C. Doinescu si A. Tudorica de la editura Grupul editorial Art din anul 2006, pg. 16-17 6. Limba si literatura romana, Manual pentru clasa a XIa, Editura All, autori Emil Ionescu si Victor Lisman pg.6-10 7. Structura si evolutia limbii romane (de la origini pana la 1860), autor- Ion Coteanu, Editura Academiei Republicii Socialiste Romania din anul 1981.

14

8. http://www.referat.ro/referate/Latinitate_si_dacism _6695d.html

Miky

15