Sunteți pe pagina 1din 12

INCEPUT pentru orice tema de la subiectul I:

Limba romana literara, in forma pe care o cunoastem astazi, este rezultatul


unei indelungate si complexe evolutii. Ca fenomen social, limba se dezvolta
odata cu desfasurarea evenimentelor culturale ale societatii care o vorbeste
si o scrie deopotriva, adica o foloseste in comunicare. Limba literara contine
un caracter particular, datorita faptului ca exprimarea literara presupune o
respectare a anumitor norme lingvistice.

Conceptul de limba literara:


Prin sintagma ,,limba literara desemnam o realitate complet diferita de
sintagma ,,limba a literaturii. Limba literara este o disciplina relativ noua a
lingvisticii despre care se vehiculeaza undeva in secolul al 19-lea. Concret, ea reprezint
varianta cea mai ngrijit a limbii naionale, caracterizat pintr-un sistem de norme, care s-au fixat n scris i care i
confer o anumit stabilitate i unitate.

Ion Getie defineste limba literara ca fiind varianta cea


mai ingrijita a limbii intregului popor, care serveste ca instrument de exprimare a
celor mai diverse manifestari ale culturii. La inceput, limba literara a fost socotita
drept o limba scrisa , avand menirea de a servi pentru exprimarea unei literaturi.
Ulterior s-a ajuns la concluzia ca limba literara trebuie inteleasa ca o varianta
istorica a limbii nationale, avand un caracter de supra-dialect, normat si cultivat
astfel servind ca instrument si support al unei culturi scrise. Limba literara prezzinta
un character mult mai conservator in compartie cu alte varietati ale limbii
respective, manifestand tendinta spre stabilitate la nivelul formelor(fonetica,
morfologie si sintaxa), dar un dinamism superior in privinta lexicului si al
frazeologiei.

Functiile limbii literare:


Dincolo de functia de comunicare, limba literara indeplineste si alte functii sociale:
1. Functia de comunicare intelectuala: o limba literara poate fi considerata ca
fiind constituita in momentul in care raspunde nevoilor de formulare si
comunicare. Limba literara trebuie privita ca un ansamblu de uzuri
specializate, in functie de domeniile de aplicare.

2. Functia de conservare culturala: limba literara poate fi privita ca un garant al


traditiei scrise si al supravietuirii acesteia.
3. Functia de marcare a identitatii nationale: limba literara asigura coeziunea
intre generatii, constuind un reper stabil pentru menmbrii unei comunicati
4. Functia de comunicare culturala internationala: unele limbi pot traversa
limitele originare ale unui spatiu national, devenind limbi de comunicare
international, de exemplu limba latina a fost folosita in cadrul Imperiului
Roman, ulterior in Occidentul Latin pe parcursul Evului Mediu si pana in
pragul epocii modern.

Caracteristicile limbii literare:


1. Caracterul istoric: orice limba literara apare si functioneaza in conditii
istorice(succesiunea genratiilor si schimbarile la care s-a adaptat). O limba
literara este permanent supusa unor factori externi diversi care ii atribuie
caracterul( de ex. Limba romana a cunoscut in epoca vece dialecte sau
variante literare diferite)
2. Caracterul scris: scrierea in sistemele de scriere alfabetice exercita o
influenta specifica asupra mesajului si asupra codului lingvistic. Expresia
verbala scrisa se caracterizeaza printr-un grad sporit de constanta si
consecventa. Odata scris un mesaj prezinta aceeasi forma, constanta si
unitate, orice individ scrie diferit de cum vorbeste. Gradul de cunoastere a
limbii literare de catre un individ se defineste in functie de modul in care
scrie.
3. Caracterul normat si unitar: norma literara a unei limbi este rezultatul
selectiei anumitor posibilitati de expresie ddin ansamblul celor oferite de
sistemul lingvistic. Procesul de normare al limbii nationale este un fenomen
de durata si este implicat in realizarea practica a functiei de comunicare si in
actiunea organizata de normare prin gramatici, dictionare. Normele literare
sau academic au un caracter istoric, ele detin o anumita dinamica evolutiva.
Normele literare au un caracter consensual, constientizat si codificat.
Procesul de normare al unei limbi nu se termina niciodata atata timp cat
limba literara coexista cu limba vorbita, dialectele si graiurile populare. O
perioada de normare la nivel fonetic , morfologic , dar si frazeologic a fost a
doua jumatate a sec 19.
a) Normele fonetice: se refera la regulile de pronuntare corectaa
fonemelor acceptate in invetarul limbii literare. Palatalizarea
labialeloe este radical respinsa de nroma romanei literare modern,
care accepta doar forme precum piatra, fierbe( in varietatea
moldoveneasca veche existau forme precum hierbe.)
b) Norme morfologice: se referala selectarea din seriile aflate in uzul
diferitelor varietati diaccronice, diatopice sau diafazice a unei
paradigm de declinare si conjugare.Antrepunerea articolului hotarat

lui in cazzurile genitive si dativ: lui Ion , lui Matei este un fenomen
tarziu.
c) Norme in privinta sintaxei: aspectul general al enunturilor in romana
literara veche difera de romana literara moderna.
Astazi, instrumuentele cu caracter normative care stau la dispozitia
persoanelor preocupate de o exprimara literara corecta sunt
dictionarele, in special dex.
4. Caracterul cultivat: presupune intentia expresa a utilizatorului de a-si
supraveghea exprimarea.

Dimensiunea istorica:
1. Limba literara este o varietate istorica a unei limbi nationale
2. Limba literara este diferita de limba nationala a respectivei comunitati.
Exista cazuri in care o comunitate nationala intrebuinteaza in parallel doua sau
mai multe limbi literare, specializare pentru domenii culturale distincte, spre
exemplu: in Germania latina era pentru stiinta, franceza se vorbea la curtile
regale, iar germana era limba literaturii propriu-zise. In multe culture aoare
bilingvismul intern, in sensul ca functiile nei limbi de cultura sunt distribuite unor
idiomuri diferite. Orice limba literara are o determinare istorica, in sensul ca
apare, evolueaza si isi exercita functiile specific in circumstante istorice proprii.
Ebraica si sanscrita au avut initial un caracter liturgic, ulteriror si-au dezvoltat si
alte stiluri functionale, fiind intrebuintate pentru scrierea unor texte filosofice,
literare sau stiintifice. In perspectiva diacronica , o limba literara este supusa in
permanenta unor factori externi diversi.

Ivanescu:
G. Ivanescu afirma si argumenteaza pe baze de fapte lingvistice existent in
epoca veche a limbii romanesti literare a patru dialecte literare distincte intre
ele: crisean-maramuresan, banatean, muntean si moldovean. Pe langa aceste
patru dialecte literare principale, acest savant admite si existent pentru sec 16
a unui,, dialect literar de tranzicei, nu sufficient de individualizat, graiul
ardelean. Ivanescu defineste acestevarietati scrise mai ales pe baza unor fapte
tinand cont de aspectele fonetice si morfologice.

1. Dilectul crisean-maramuresean: este cel mai vechi dialect romanesc


inregistrat in scris si se bazeaza pe textele rotacizante ( Psaltirea Scheiana,
Psaltirea Hurmuzachi, Psaltirea Voroneteana, Apostolul Voronetean).
Caracteristica de baza a acestui dialect este fenomenul fonetic al rotacismului lui
n intervocalic in cuvinte precum irima, gerunchiu, bire. Nu s-a putut trasa o
limita geografica a acestui dialect. Ivanescu spune ca teoritoriul care a cunoscut
initial rotacismul a fost zona de la nord de Maramures si intreg Maramuresul.
Acest dialect s-a raspundit ulterior spre si est cuprinzand inclusiv Moldova de
nord-vest.
2. Dialectul literar ardelenesc: se foloseste in texte ardeleesti care datea din sec
16 si din jurul anului 1600. Acest grai este asemnator cu cel criseanmaramuresean, dar ii lipseste fenomenul rotacismului. Fenomene specifice:
fonemul dz in cuvinte de origine latina Dumnedz u, dzeace, dzu si g(cu caciula ca la ) :
giudet, gioc.
3. Dialectul literar muntenesc: apare tiparit in primele scrieri ale sec 16, fiind folosit in Muntenia si sudul
Ardealului,mai exact in zona Brasov-Sibiu. Apare in Scrisoarea lui Neacsu de la Campulung(1521) si in
tipariturile lui Coresi. Se diferentiaza de celelalte dialecte atat prin excluderea rotacismului cat si prin fapte
fonetice precum: prezenta lui z (ziu, Dumnezeu) , j (judet, joc, jur).
4.Dialectul literar banatean: atestat si el din sec 16 a fost folosit in texte provenite din Banat, Tara Hategului si
zona Orastie.Se caracterizeaza prin pastrarea lui n etimologic in cuvinte precum : cumu,.
5. Dialectul literar moldovenesc: apare in texte incepand cu sec 16, 17. Acest dialect nu s-ar deosebi de cel
rotacizant, cu care ,,alcatuieste o unitate, decat prin lexic. Abia in sec 18 se va diferentia mai mult de dialectal
rotacizant.

Ghetie:
Deosebirea intre opinia lui Ivanescu si Ion Ghetie a constat in : plasarea
patriei primitive a vechii romane literare (Ivanescu o plaseaza in Maramures, pe
cand Ghetie o plaseaza in Banat-Hunedoara). Ghetie reia teoria lui Ivanescu, dar
propune terminologia de varianta literara, avand o baza documentara mai ampla
decat predecesorul lui. Ghetie propune 18 particularitati fonetice pe baza
repartieti teritoriale, ajungand la concluzia ca exista patru variante literare
regionale: varianta literara munteneasca-sud/est ardeleneasca, varianta literara
nord-moldoveneasca, varianta literara banateana-hunedoreana, varianta literara
nord-ardeleneasca.
1. Varianta literara-munteneasca-sud/est ardeleneasca: este alcatuita din cele
11 texte religioase tiparite intre 1559-1581 de diaconului Coresi la Brasov:
Catehismul, Tetraevanghelul, Pravila, Apostolul, Cazania I, Psaltirea din 1570,

Liturghierul, Psaltirea slavo-romana din 1577, Psaltirea slavo-romana din


1578, Cazania a II-a la care se adauga Psaltirea slavo-romana din 1588 a lui
Serhan Coresi si Evangheliarul de la Londra
Distributia normativa a trasaturilor esentiale:
a)
b)
c)
d)
e)
f)
g)
h)
i)
j)
k)
l)
m)
n)
o)
p)

proton este prezent: barbat


E medial aton este prezent: veni
E final aton este prezent: cade
ea accentuat prezent: mea
i este prezent: cine
Labiodentala f nepalatalizata: a fi
Labiale moi(inainte de e, ea in pozitie ,,tare): merg
n-intervocalic pastrat intact: bine
N(sa imi spui ca e un n cu coada lunga) muiat transformat in i: pui
, j moi (inainte de e si i , mai ales in pozitie ,,rare alternand cu , j duri :aeza/aza
, j duri (inainte de e in pozitie ,,moale): apte
Z in : zice
J in: judeca
R dur (inainte de e si I in pozitie ,,tare : ru
R dur: urte
R simplu in loc de r vibrant (dublu ) ur

q) Art. Posesiv prezinta paradigma integrala: a, al, ai, ale


r) S, z, (urmate de e, I moi): sec, zic eap

2. Varianta literara nord-moldoveneasca: in sec 16 , acest dialect literar este


reprezentat de Pavila lui Lucasi si Glosele lui Bogdan.
Particularitati:
a)
b)
c)
d)
e)
f)
g)
h)
i)
j)
k)
l)
m)
n)
o)
p)
q)
r)

proton alterneaza cu a cu preodominarea celui dintai: brbat/barbat


E medial aton alterneaza cu i, predominarea celui dintai: vine/vini
E final aton alterneaza cu i cu predonminarea celoi dintai: cade/cadi
Ea alterneaza cu e descis cu predonmiarea celui dintai: mea/ -me
Forma etimologica constanta: pne, cane
Labiodentala f nepalatalizata alterneaza cu h cu predominarea celei dintai:a fi/a hi
Labialele dure(inainte de e, ea in pozitie ,,tare): mrg
Prezenta rotacismului: n-r: binre,bire
Absenta lui n(n cu codita sa imi spui), prezenta lui i: cui
J,t/s j, t duri:sec/ sc
, j moi inainte de e si i in pozitie ,,tare: aeza, ir
, j moi inainte e deschis in pozitie ,,moale: grjijete, erpe
Dz constant: dzice
Gi: giudeca
R dur inainte de i si e in pozitie,,tare: ru
R dus inainte de in pozitie ,,moale: urete
Prezenta sporadica a lui r vibrant notat prin grafime special in alterntant cu r simplu
Art posesiv prezinta formele flexionare in mod frecvent, dar apar si fome neacordate

3.Varianta banateana-hunedoreana: este intemeiata pe Evangheliarul de la Sibiu,


Cartea de cantece calvinesti a lui Pavel Tordosi si Palia de la Orastie.Particularitati:

a)
b)
c)
d)
e)
f)
g)
h)
i)
j)
k)

proton alterneaza cu a cu preodominarea celui dintai: brbat/barbat


E medial aton alterneaza cu i, predominarea celui dintai: vine/vini
E final aton se mentine : cade, merge
Ea alterneaza e deschis cu predominare celui dintai: mea/me
Mentinerea intacta a lui nediftongat: mane, cane
Mentinerea labiodentalei f nepalatalizata: a fi
Labialele moi inainte de e si I alterneaza cu labialele dure cu predominarea celor dintai: merg/mrg
Conservarea lui n intervocalic: bine, mine
Prezanta lui n(sa`mi zici n cu codita)
S, z, t moi alterneaza cu s, z t, cu predominarea celor dintai: teapa/tapa
, j moi inainte de e si I mai ales in pozitie,,tare alternand cu , j duri cu predominarea celor dintai: ir/

l)
m)
n)
o)
p)
q)
r)

r
, j duri inainte de ea in pozitie moale este exclusive
Prezenta lui dz: dzice
Prezenta lui gi: giudeca
R moale inainte de e sau i in pozitie ,,tare alterneaza cu r dur cu predominarea celei din urma: reu/ ru
R dur ininte de ia este prezent: urte
R vibrant apare sporadic predominand r normal: ur
Art posesiv formele flexionare sunt intrebuintate frecvent, dar sporadic apare si a

4.Varianta literara nord ardeleneasca: este reprezentata de textele rotacizante:


Codicele voronetean, Psaltirea Scheiana, Psaltirea Voroneteana si Psaltirea
Hurmuzachi
Particularitati:
a)
b)
c)
d)
e)

proton se mentine sisematic: brbat,pdure


E medial aton alterneaza cu I cu predominarea celui dintai: veni/vini
E finala ton:cade:
alternanta in diftongul ea si e deschis cu predominarea celui dintai:mea/me
mentinerea intacta a lui : cne,pne
f) mentinerea labialelor dure inainte de a si e :m rg
g) mentinerea intacta a labiodentalei f: a fi
h) rotacizarea lui n intervocalic: binre, bire
i) transformarea n(sa`mi zici n cu codita) in i: cui
j) s, dz, moi in alternanta cu s , z , duri cu predominarea celor dintai: sec/ sc, dzic/zc
k) ,j moi in pozitie ,,tare: aedza, ir
l) , j duri inainte de e in pozitie ,,moale: grealelor, apte
m) Prezenta africatei dz: dzice, Dzeu
n) Gi: in giudecata
o) R moale + e sau I alterneaza cu r dur cu predominarea celui dintai: reu/ru, riu/ru
p) R moale inaite de e in pozitie ,,moale: urete
q) Rr lung alternand cu r simplu cu predominrea celui dintai : urr/ur
r) Art posesiv prezinta toate formele si foarte rar forma a.

Primele texte aparute in limba romana:caracter,


continut:

Limba romana literara isi are inceputurile in sec 16, prima varietata functionala a
limbii literare a fost cea bisericeasca.. In acest context, ar trebui subliniata afirmatia
lui Mihai Eminescu, porivit caria,, biserica este mama limbii romane literare.Cartile
bisericesti in sec 18 au ajutat la fixarea normelor si paradigmelor cu caracter
exemplar, unitar si unic pentru toti romanii, astfel rezultand limba romana literara
moderna.
Textele literare sunt texte scrise de dimensiuni consistente care au o forma
elaborate a structurii mesajului lingvistic. Cuvantul literar este atribuit aici in sensul
de ,,scris ingrijit, elaborat. Un text literar pune bazele unui anumit stial al variantei
scrise a unui idiom sau limba istorica.
Cele mai vechi texte literare care ni s-au pastrat dateaza din prima jumatate a sec
16. Majoritatea au continut religios , fiind traduceri din slava, maghiara sau latina.
Ele alcatuiesc un corpus dincolo de diferentierile dialectale. Cele mai multe texte
romanesti din sec 16 sunt unilingve , putine bilingvem, romano-slavone. Textele in
cele doua limbi fiind asamblate in mod diferit:
-textul slavon este prioritar, iar textul romanesc apare sub forma de glose: Glosele
lui Bogdan
-versiunea romaneasca este asezata pe o coloana paralele cu originalul slvaon:
Tetraevanghelul de la Sibiu. Aceasta metoda de redactare va fi intrebuintata si in
secolul urmator: Divanul din 1798 al lui Dimitrie Cantemir, Psaltirea de-nteles din
1680 a lui Dosoftei, Evangheliarul din 1693 al mitrapolitului Theodosie.
-textul romanesc este redactatin mod altenarnativ cu cel slavon. Acest tip de
asamblare ea numit in epoca cu izvod. Amintim texte precum: Psaltirea
Voroneteana, Psaltirea slavo-romana a lui Coresi. Explicatia corecta pare sa fi fost
data de St. Ciobanu care a aratat ca textele romano-slavone cu traducere
intercalate erau utilitate in scolile manastiresti pentru invatarea limbii slavone.
Textele bisericesti in special Psaltirea si Ceaslovul au fost folosite ca manual scolare.

Clasificare textelor :
Dupa continutul lor textele vechi pot fi clasificare in: texte cu caracter bisericesc si
texte laice:
1. Texte cu caracter bisericesc sunt textele care intereseaza ritualul religos
orthodox sau in general cel crestin.
a) Texte de sorginte biblica:

-Psaltirea sau Psalmii regelui David este partea cea mai tradusa din
VechiulTestament, fiind folosita in ritualul religios.A fost copiata sau
tiparita sub forma unei carti bisericesti in care sun prezentati cei doi
psalmi originari. Din sec 16 ni s-au pastrat opt versiuni romanesti diferite,
celemai impotante sunt ,,pslatirile rotacizante(Psaltirea Sceiana-contine
151 de pagini , reprezinta o copie manuscrisa in Moldova facuta de doi
copisti; Psaltirea Voroneteana: a fost descorita de Simeon Florea la
manastirea Voronet, copierea s-a facut in Moldova; Psaltirea Hurmuzaki) si
psaltirile coresiene.
-Apostolul este o carte bisericeasca de riatul care contine Faptele
apostolilor si Epistolele apostolilor. Codicele Voronetean este un manuscris
incomplete al Apostolului, o copie facuta in Moldova . Versiunea
coresianaa fost tiparita la Brasov, alsfarsitul anului 1566.
-Palia de la Orastie este singurul text propriu-zis biblic. Editia la care
facem referire continea Facerea si Iesirea. Aceasta tiparitura a aparut in
timpul domniei lui Sigismund Bathory al Ardealului, iar initiatorul lucrarii a
fost Miai Tordasi. A fost tiparita de Serban Coresi si Marien diacul. Palia
reflecta graiul banatean-hunedorean.
-Tetraevanghelul: este o carte bisericeasca de cult care contine 4
evanghelii. Din sec 16 avm trei versiuni: Tetraevangelul de la Sibiu,
Tetraevanghelul lui Coresi si Tetraevanghelul copiat dupa tiparitura lui
Radu de la Manicesti.

b) Texte de catehizare sunt texte de educatie crestina.


-Catehismul este o carte de invatatura crestina in care sun prezentate sub
forma unor intrebari si raspunsuri elementele de baza ale credintei. Din
sec 16 avem Catehismul lui Coresi, acesta reflecta tendinte protestante.
Mai avem si Catehismul de la Sibiu care a fost socotit ca rima carte
tiparita in limba romana , dar nu s-a pastrat niciun exemplar.
-Simbolul credintei sau Crezul este un text de mici dimensiuni in care sunt
scrise principaleledogme crestine. Sunt cunoscute trei variante: simbolul
niceeano-constantinopolitan, simbolul apostolic si simbolul atanasian. In
biserici este rostit simbolul niceeano-constatinopolitan.
-Tatal nostru este rugaciunea principal, comuna tuturor crestinilor,
deoarece reprezinta cuvintele Mantuitorului. O prima varianta o gasim
reluata de 3 ori: in Tetraevanghelul de la Sibiu(1551-1553),

Teatraevanghelul coresian(1561), Tetraevanghelul copiat de Radu de la


Manicesti.
c) Texte liturgice sunt textele cu caracter ritual expuse pe musica bisericeasca
bizantina.

-Liturghierul este principal carte a cultului crestin orthodox si cuprinde textul si


randuiala sfintei liturghii officiate de preot duminica si de sarbatori. A fost tiparit in
romaneste sub auspiciile Bisericii Ortodoxe abia la sfarsitul sec 17 prin cele doua
editii tiparite de Dosoftei din 1679 si 1683 si Antim Ivireanul din 1706 si 1713.
Tiparirea de catre Coresi, in anul 1570 a unui Liturghier se datoreaza initiative
personale a diaconului, aspectul lingvistic al textului indica zona dialectala banathunedoreana .
-Molitvenicul sau Molifeknicul este cartea de ritual a cultului orthodox care cuprinde
textele si randuielile presupuse de administrarea celor sapte taine.Singurul text este
tiparit de Coresi.Traducerea s-a facut dupa Agenda clavina tiparita de Gaspar Heltai
la Cluj. Limba textului ilustreaza variant banatean-hunedoreana, elementele
muntenesti se explica prin interventia tipografului, diaconul Coresi.
-Octoihul este cartea de cult ortodoxa care cuprinde textele cantarilor de fiecare zi
din biserica, notate pe opt glasuri.

c) Texte cu caracter omiletic sunt cunoscute sub numele de cazanii. Acestea


sunt culegeri de predici ale sfintilor parinti sau ale unor mari predicatori ai
Bisericii Ortodoxe.Din sec 16 ni s-au transmis doua veersiuni ale Cazaniei
ambele datorate lui Coresi.
-Talcul evangheliilor sau Cazania I este un volum masiv tiparit de Coresi in
perioada 1567-1568.Limba textului ilustreaza graiul banatean-hunedorean,
iar elementele muntenesti se datoreaza lui Coresi.
-Evanghelia cu invataturasau Cazania a II-a este cea mai importanta
tiparitura coresiana(317 file) Tiparirea s-a petrecut la Brasov la ccererea
judelui cetatii, Lukas Hirscher.
d) Texte cu caracter canonic sau juridic sunt culegrile de canoane bisericesti, legi,
dispozitii si hotarari intemeiate pe dreptul canonic bizantin. S-au pastrat,
fragmentar, doua Pravile, una atribuita lui
Coresi si alta o versiuna cunoscuta sub
numelede Pravila ritorului Lucaci

2. Texte de literatura populara: sunt textele literare cu continut non-bisericesc


care ni s-au pastrat din sec 16. Sunt texte cu continut moralizator-sapiential
sau religios-apocrif. Textul cel mai important din aceasta categorie este
Floarea darurilor care contine legend despre animale, maxime din scriitori
clasici Greco-latini si din scriitori crestini, istorioare bilblice.

Spatiul si timpul elaborarii primelor texte


literare romanesti:
Textele rotacizante si tipariturile coresiene au un corpus unitar prin continut,
caracteristici lingivistice si semnificatie filolofica si culturala. Acestea pun
bazele romanei literare si ale traditiei noastre culturale scrise. Arhaicitatealor
a fost interpretata ca un indiciu sigur ca originalele traducerilor trebuie sa fi
fost elaborate inaintede momentul copierii si tiparirii lor. Sarcina primara a
cercetatorilor a fost tocmai datarea si localizarea textelor.
Localizarea textelor rotacizante a fost indicate in timp, regasindu-se in
aproape toate provinciile istorice ale Dacoromaniei.
Criteriul lingvistic constiuie un criteriu de localizare sigur. Pornind de la
constatarea prezentei unor particularitati fonetice, lexicale sau gramaticale
specific unei anumite zone dialectale, cercetatorii au incercat sa decopere
teritoriul dialectal daco-romanesc in care a fost redactat sau copiat un
text.Primul roman care a avut rezultate in localizarea textelor prin citerii
lingvistice a fost I. A. Candrea.Candrea a definit 8 particularitati lingvistice ca
fiind maramuresene.
Criteriul filigranologic este un element de metoda imprumutat de la
criminalistica si a fost aplicat cu rezultate notabilein datarea, dar si
localizarea celor mai vechi texte romanesti. In sec 16, centrele de producer a
hartiei erau relative putine in Europa. In procesul fabricatiei fiecare coala de
hartie avea un fel de amprenta a manufacturii care a produs-o, asa numitul
filigran, care indica destul de prcis locul de fabricatie. Ion Ghetie este Acela
care a invocate filigranul hartiei pentru a localizat in Moldova trei texte
rotacizante: Psaltirea Scheiana,Psaltirea Hurmuzachi si Codicele Voronetean).
Procedura de tip deductiv insotita de confruntarea cu datele certe ale
dialectologiei si ale gramaticii istorice ramane singura metoda corecta pentru
a data textele.

Imprejurarile cultural istorice si


confesionale ale primelor texte
literare romanesti:
Explicarea conditiilor istorice a cauzelor si imprejurarilor care au determinat
sau favorizat aparitia culturii scrise romanesti a reprezentat o sarcina
filologica si istoricade prima marime si importanta.In ordine cronologica
teoria influentelor externe postuleaza presiunea asupra societatii romanesti
din sec 15, 16, in special asupra mediilor ecleziastice si culturale romanesti
din aceasta epoca. Istoricii si filologii romani s-au gandit la miscari
reformatoarecu caracter bisericesc sau religios care aveau printre practicile
lor sau in repertoriul lor propagandistic nevoia de a detine , transmite si
comenta scriptural in limba poporului.
I.C. Sbiera a spus ca manuscrisele romanesti rotacizante erau foarte vechi, impulsul
de traducere a psalmilor si a fragmentelor evanghelice venind din partea amplei
miscarisocial-confesionale cunoscuta sub numele de bogomilism.
Mai importanta a fost teoria husitismului , formulata la inceputului sec 20 de Nicolae
Iorga. Un preot maramuresean a tradus din slavona in romaneste Psaltirea,
Eavangheliile, Faptele Apostolilor si cateva rugaciuni obisnuite. Husitismul a fost o
mare miscare religioasa cu caracter popular, raspunndita initial in Cehia apoi si in
alte zone din estul Imperiului German. Teoria husita si-a gasit sustinator in Sextil
Puscariu. Alt adept este Alexe Procopovici.
O influenta exercitata din partea catolicismului a fost alta din ipotezele formulate cu
privire la inceputurile literaturii religioase in limba romana. Cea mai coerenta
expunere a facut-o Ilie Barbulescu. Relatiile romanilor cu lumea catolica in
Transilvania si Moldova, precum si cu negustorii venetieni si cu cei din Dalmatia, le-a
putut inspira romanilor inca din sec 15 ideea de a traduce carti religioase in limba
romana. Nu exista niciun document care sa atenste ca traditia catolica in Moldova
ar fi determinat in veacul 15 sau 16 traducerea in romaneste a primelor texte
bisericesti.
O alta serie de invatati romani au cautatul imboldul primar si suportul material al
redactarii primelor traduceri romanesti de carti bisricesti in sfera luternanismului si
calvinismului. Acestea erau confesiuni crestine raspundite printre sasii si ungurii din
Transilvania. Cei mai importanti filologi au fost Ov. Densusianu, Al Rosetti. Luther si
Calvin acordau o importanta mare inlocuirii limbii latine cu limba populara. Ambele
culte protestante au avut o influenta confesionala considerabila asupra romanilor
din Transilvania si Banat. Avem sufficiente date care sa ne convinga de influentele
pretestante asupra romanilor din Transilvania.

Redactarea celor mai vecih texte literare romanesti este legata de procesul
introducerii limbii nationale in Biserica si in viata confesionala a romanilor. Incepand
cu Renasterrea si Umanismul, Reforma va incepe in intreaga Europa un process de
inlocuire a ,,limbilor sfinte de catre limbile vernacular, process care va continua
pana la incoluirea totala a vechilor idiomuri bisericesti cu limbile nationale.
Textele manuscrise de la jumatatea sec 16 care ni s-au pastrat, sunt lipsite de
prefate si epiloguri. Coresi isi justifica insa sistematic optiunile si intentiile in
prefatele sau epilogurile tipariturilor sale. Explicatiile lui Coresi sunt prezentate prin
apelulla textele sacre.
Cartile tiparite din initiative autoritatilor luterane sasesti sau maghiare calvine din
Transilvania au meritul istoric de a fi pus in circulatie un set de argumente de bun
simt prin care se legitima intrebuintarea limbii romane in Biserica. Candidat pentru
tronul patriarchal de la Constantinopol , Varlaam a devenit constient de necesitatea
tiparirii de carti romanesti. Varlaam nu a tiparit in romaneste decat carti de edificare
morala si comentarii scipturistice. Ucenicul lui Vaarlam, mitropolitul Dosoftei al
Moldovei tipareste o versiune romaneasca proprie a Liturghierului. Abia cateva
decenii mai tarziu se va tipari Liturgierul si in Tara Romenasca de Antim Ivireanul.
Dialectele sau variantele literare care au functionat in sec 16 si 17ca traditii
normative locale au prezentat o tendinta intre spre eliminarea paricularismelor
fonetice si a celor morfologice. In jurul anului 1780 toate tipariturile bisericesti
romanesti au fost realizare la Bucuresti, Iasi si Blaj. Prima unificare a normelor limbii
scrise s-a manifestat la sfarsitul sec 18. In Tara Romaneasca se inregistreaza o
intensa activitate de tiparie de carti bisericesti.