Ministerul Educației, Culturii Și Cercetării Din Republica Moldova

Colegiul De Medicină Orhei

REFERAT
La disciplina: Limba și literatura română

Tema: „Istoria limbii române”

Referent: studentul anului III, gr. 37,

Marulea Simona

Specializarea: asistent medical

Examinator: Cazacu Lilia

Orhei, 2023

1
 CUPRINS

Capitolul I – Originile limbii române............................................3-4

1.1. Viața, studiile, activitatea.................................................................................2
1.2. Opera critică .................................................................................................2-3
1.3. Opera literară...................................................................................................4
Capitolul II – Etapele evoluției limbii
române......................................................................................5-6
2.1. Idee.....................................................................................................................5
2.2. Teme...............................................................................................................5-6
Capitolul III – Limba națională și literară
Capitolul IV – Domenii de funcționare a limbii naționale și literare
Capitolul V – Utilizarea DEX și a rețelei Internet pentru documentare și
informare.................
Concluzii...................................................................................................................7
Bibliografie...............................................................................................................8

2
 CAPITOLUL 1
ORIGINILE LIMBII ROMÂNE

Limba română este o limbă romanică, din grupul italic al familiei de limbi indo-
europene, prezentând multe similarități cu franceza, italiana, spaniola, portugheza,
catalana și retoromana.
Este general acceptată ideea că limba română s-a format atât la nord, cât și la sud
de cursul inferior al Dunării, în spațiul carpato-danubiano-pontic, înaintea sosirii
triburilor slave în această zonă.
Limba română a evoluat din latina orientală, contactul prelungit cu
populațiile slave fiind la originea unei părți importante din vocabular. În evul
mediu și în perioada premodernă au intrat în limbă un număr limitat de cuvinte
maghiare, turcice vechi, turcice otomane și grecești. O influență puternică a avut-o
limba franceză în secolul al XIX-lea.
Elementele din limba geto-dacilor pătrunse în latina dunăreană
formează substratul lexical al limbii române, numit și vocabular autohton.
Limba română se cristalizează între secolele VI-VII d. Hr. Cuvintele care au
pătruns în limba română după acest moment formează adstratul.
De menționat, cel mai vechi document scris în limba română care ne-a parvenit
este Scrisoarea lui Neacșu din 1521. În aceasta, Neacșu de Câmpulung îi scria
judelui brașovean despre atacurile iminente ale turcilor. Scrisoarea era scrisă
cu alfabetul chirilic românesc, care a fost în uz până în 1860. O primă folosire a
alfabetului latin este atestată printr-un document transilvănean, scris după
convențiile alfabetului maghiar la sfârșitul secolului XVI.
3
 CAPITOLUL 2
ETAPELE EVOLUȚIEI LIMBII ROMÂNE LITERARE

Formarea limbii române literare începe odată cu apariţia primelor creații literare
orale.
În istoria limbii române literare se disting două perioade:
• perioada limbii literare vechi (sec. al XVI-lea - al XVIII- lea). Începe odată
cu prima atestare documentară – Scrisoarea lui Neacşu (din 1521);
• perioada limbii române moderne (sec. al XIX-lea) – odată cu apariția
primelor gramatici, cu oficializarea alfabetului latin (1860), cu apariția
operelor marilor clasici – modele de limbă română literară.

Etapele evoluției limbii române literare:

1521– Scrisoarea lui Neacșu (prima atestare documentară);
1532-1656 – se constituie variantele literare ale limbii române (munteană,
moldoveană, bănăţeană-hunedoreană, nord-ardeleană) şi forma lor scrisă;
1656-1780 – tendințe de constituire a normei lingvistice în baza variantei/graiului
muntenesc;
1780-1836 – vocabularul se completează cu împrumuturi neoromanice (proces de
reromanizare). Este o etapă de tranziţie în procesul de unificare a variantelor
literare şi de modernizare a limbii;
1836-1881 – se constituie normele literare ale limbii române. Se oficializează
scrierea cu alfabetul latin (1860); se elaborează sistemul ortografic, sistemul
normativ al limbii;
188 – limba intră într-o fază optimă de modernizare, grație operelor cărturarilor şi
ale scriitorilor clasici.

4
 CAPITOLUL 3
LIMBA NAȚIONALĂ ȘI LITERARĂ

Limba naţională este limba vorbită de reprezentanţii unui popor, reprezintă

totalitatea actelor comunicative verbale, produse și înțelese de toți vorbitorii.
O limbă națională se constituie în anumite condiții istorice, pe baza unui dialect.
Limba naţională a poporului nostru este româna, constituită pe baza dialectului
dacoromân.
Orice limbă națională funcționează şi se manifestă în câteva variante:
• limba literară (are formă scrisă și orală);
• vorbirea dialectală/regională /graiurile (doar formă orală);
• vorbirea curentă/comunicarea cotidiană (are preponderent formă orală, dar
apare şi în formă scrisă, în mesaje private/pe rețelele de socializare).

Limba literară, o supravariantă a limbii naţionale, reprezintă aspectul cel mai

îngrijit al limbii, codificat prin norme și astfel se adresează tuturor vorbitorilor.
Normele impuse de acest registru sunt cuprinse în lucrări de specialitate precum
DEX, DOOM, Gramatica Academiei etc. Serveşte ca instrument de exprimare în
toate domeniile culturii, fiind cel mai des utilizată în situațiile oficiale de
comunicare, în mass-media, în domeniul științific, administrativ, juridic. Printre
caracteristicile principale se recunosc lipsa mărcilor afective, folosirea termenilor
cu sens denotativ, evitarea termenilor populari, regionali, arhaici sau argotici, lipsa
elementelor de expresivitate, lipsa spontaneității. Limba literară, supusă normei
literare, se manifestă în comunicarea scrisă. Se caracterizează și prin:
caracter cultivat,
caracter normat,
unitate,
stabilitate.
5
Caracterul cultivat (îngrijit, elaborat): selectarea celor mai adecvate mijloace, în
funcție de scopul comunicării, folosirea exactă şi nuanțată a cuvintelor astfel încât
să asigure exprimării claritate şi coerenţă.
Prin caracterul său cultivat, limba literară se opune vorbirii curente, care admite
anumite abateri de la normele limbii literare.
Caracterul normat: limba literară se bazează pe un sistem de norme de rostire, de
scriere, de vocabular, de gramatică, care trebuie respectate cu rigurozitate.
Normele limbii române literare s-au constituit în timp, consolidându-se în jurul
anului 1880. Normele sunt fixate în gramatici, manuale, dicționare. Normele
lexicale prevăd reguli de utilizare a cuvintelor conform
semnificațiilor/posibilităților de combinare (evitarea regionalismelor, a cuvintelor
din registrul popular etc.).
Normele gramaticale vizează:
- respectarea formelor flexionare ale cuvintelor (gen, număr, caz etc.): lui lon,
Mariei, copiază etc.
- organizarea corectă a enunțurilor (topică, exprimarea corectă a raporturilor
sintactice, punctuație).
Caracterul normat îi conferă limbii literare stabilitate (în timp), unitate (pe tot
spațiul de circulație) și o opune variantelor regionale/graiurilor (au un registru
funcțional mai restrâns, adesea limitat la necesitățile vieţii rurale).
Grai - unitate lingvistică subordonată dialectului, caracteristică pentru o regiune
mai puţin întinsă.
Graiurile sunt variante lingvistice regionale orale, cu un registru funcțional mai
restrâns.
Se disting prin unele particularităţi de ordin fonetic sau lexical (termeni de
vocabular uşor de echivalat).
Graiurile sunt reciproc inteligibile. Graiurile/subdialectele limbii române:
• Muntean
• Moldovean
6
• Bănăţean
• Crișean
• Maramureşean

2. Caracterul unitar și stabil. Existența sistemului de norme acceptat de toți vorbitorii constituie
premisa unității și stabilității relative a limbii literare. Cu alte cuvinte, în manifestările ei concrete (pe
teritoriu) și în timp (in limitele unei epoci), limba literara se prezintă mai mult sau mai puțin uniform.
Aceasta trăsătura se evidențiază și mai net prin comparare cu variantele teritoriale și sociale care
suferă variații destul de mari in timp și în spațiu. Unitatea și stabilitatea se datorează faptului că, deși
limba literară este utilizata oral și scris, totuși aspectul scris are rol precumpănitor, iar acest aspect
este mai conservator, mai refractar schimbărilor. Celelalte variante ale limbii nu cunosc decât aspectul
oral, iar daca, incidental, folosesc aspectul scris, atunci se produce „o alunecare” către normele
literare.

3. Existența întregului registru funcțional. Limba literară include toate stilurile funcționale – oficial,
științific, publicistic, colocvial, stilul artistic și rudimente ale stilului tehnico-științific.

4. Rolul director al variantei literare. Limba literară este în interacțiune cu celelalte variante ale limbii
întregului popor, ea se îmbogățește preluând elemente lexicale și gramaticale din celelalte variante,
dar în același timp le influențează. Aceste influențe se exercită la toate nivelurile, producând
schimbări care duc treptat la modificarea configurației acelei variante.

În opoziție cu limba literară se află registrul popular, caracteristic prin utilizarea largă în limbajul oral,
utilizat în sfera relațiilor personale, sau pe care îl regăsim în mediul rural. Aspectul popular are
caracteristici aparte precum spontaneitate și naturalețe, nerespectarea normelor limbii literare și
caracter predominant oral. Prin urmare principala sa caracteristică este oralitatea completată de
mijloace nonverbale și paraverbale de cele mai multe ori. Limbajul popular poate exista și la nivel
citadin. Elemente ale limbajului popular au migrat în limbajul familiar (colocvial). Nu trebuie confundat
limbajul popular cu cel regional.

7
 CAPITOLUL 4
DOMENII DE FUNCȚIONARE A LIMBII NAȚIONALE ȘI LITERARE

Distingem patru domenii majore de funcționare a limbii: public, personal,

profesional și educațional.
a) Domeniul public: cuprinde schimburile sociale ordinare (relațiile comerciale şi
civile, serviciile publice, activitățile culturale, activitățile de divertisment în
locurile publice, relațiile cu mass-media etc.).
b) Domeniul personal: cuprinde atât relațiile familiale, cât şi practicile sociale
individuale.
c) Domeniul profesional: include toate activitățile unui actor social și relațiile
acestuia, ce țin de exercitarea funcțiilor sale.
d) Domeniul educațional: este domeniul în care actorul social se află într-un
context (de cele mai multe ori instituționalizat) de instruire cu scopul de a dobândi
anumite cunoştinţe sau deprinderi specifice.

CAPITOLUL 5
UTILIZAREA DEX ȘI A REȚELEI INTERNET PENTRU
DOCUMENTARE ȘI INFORMARE

DEXonline.ro este o platformă care însumează explicații a sute de mii de cuvinte, oferite
de cele mai prestigioase dicționare ale limbii române. El este creat și întreținut de un
colectiv de voluntari printre care se regăsesc redactori de ziare, jurnaliști de peste Prut,
filologi. Definițiile noțiunilor sunt preluate textual din surse licențiate, adică dicționare (cu

8
ortografia cu care au fost publicate). În lista surselor se regăsesc dicționare care au văzut
lumina tiparului și sunt aprobate de Academia Română, cu sediul la București.

O altă resursă accesată zilnic de majoritatea dintre noi este Google. Ce se întâmplă când
dăm un search pe Google? Motorul de căutare ne oferă o metodă simplă și rapidă de
găsire a informațiilor online, având o bază de date de peste 8 miliarde de site-uri web.
Google dispune și de motoare de căutare pentru imagini, cărți, bloguri, știri, documente
sau quizuri. Ca și în cazul Wikipediei, Google nu este creator de conținut, dar te ajută să
găsești informații din diverse surse. Problema este că acest agregator te poate direcționa
și spre site-uri dubioase sau surse care dezinformează. Trebuie să fii atent atunci când
le accesezi.

Pe lângă motorul de căutare în sine, compania Google oferă o diversitate de instrumente

informative și educative sigure. În procesul de documentare te poți baza pe Google
Books, care este o bibliotecă online cu cel mai cuprinzător index de cărți din lume.
Platforma oferă inclusiv textele integrale ale acestora. De asemenea, poți utiliza și
aplicația Google Play Books. În biblioteca sa online se regăsesc milioane de cărți
electronice, benzi desenate, manuale și cărți audio, inclusiv cele mai bine vândute la nivel
mondial.

Dacă vrei să grăbești procesul de selectare a unor informații atunci poți încerca Google
Scholar, un instrument de căutare a literaturii științifice. Într-un singur loc, vei găsi
informații pentru mai multe discipline școlare și nu doar: articole, teze, cărți, rezumate și
opinii, de la editori academici până la societăți profesionale, universități și alte site-uri
web.

Dacă studiezi la o facultate de Economie sau pur și simplu te interesează domeniul

finanțelor, atunci în ajutor îți vine Google Finance – un site web axat pe știri din afaceri și
informații financiare, inclusiv bursele pe care se tranzacţionează criptomonedele.

Cu siguranță cunoști și despre Google Maps, o platformă de cartografiere web ce oferă

imagini prin satelit, fotografie aeriană, hărți de stradă, vederi panoramice interactive la
360° ale străzilor, condiții de trafic în timp real și planificarea rutei pentru călătorii pe jos,
cu mașina și transportul public. La fel, poți utiliza și instrumentul Google Earth pentru a
călători în diverse locații fără a face un pas din fața calculatorului.

Tot Google îți oferă posibilitatea de a traduce gratuit texte din peste 100 de limbi străine
prin intermediul Google Translate. Aici poți să asculți și varianta audio de pronunție a
cuvintelor. Țin să precizez că traducerea nu este întotdeauna exactă, din acest motiv nu
putem avea încredere maximă în informația tradusă.

Ce facem atunci când avem nevoie de informații oficiale despre anumite evenimente,
persoane sau incidente care au loc în țara noastră și nu doar? În ajutor ne vin nu site-urile
de știri sau rețelele sociale, ci sursele primare și oficiale. În cazul accidentelor, accesăm
site-urile Poliției. Dacă vrem să ne informăm cu privire la vaccinuri sau regimul de urgență
din țară – site-ul Ministerului Sănătății sau cel al Agenției Naționale pentru Sănătate
Publică.

9
 BIBLIOGRAFIE

Literatura română, manual pentru clasa a XII-a 2001, editura Litera, Mihai Cimpoi,
Constantin Șchiopu, pag. 14-16

10
Art. „Aprecieri critice - Mihail Sadoveanu - Baltagul referat”, disponibil pe site-ul
referatele.com, link:
https://www.referatele.com/referate/romana/online44/Aprecieri-critice---Mihail-
Sadoveanu---Baltagul-referatele-com.php

11