Studiu de caz

Originea si evolutia limbii. Latinitate si dacism.

Orice studiu de caz are structura de text argumentativ,astfel mai intai mentioneaza tema dedusa din formularea explicita a titlului:Originea si evolutia limbii romane.Latinitatea si dacism. Sugestii bibliografice: -Maria Cvasnii Catanescu,Limba romana.Origini si dezvoltare, Ed. Humanitas,Bucuresti,1996. -Ion Ghetie,Al.Mares,Originile scrisului in limba romana,Bucuresti,Ed. Stiintifica si Enciclopedica,1985. -Al.Rosetti,B.Cazacu,Liviu Onu,Istoria limbii romane literare,ed. a II-a, Bucuresti,Ed.Minerva,1971. -Marius Sala,De la latina la romana,Bucuresti,Ed.Univers Enciclopedic,1998

I.Formularea ipotezei
1.Originea limbii romane este legata de procesul de formare a poporului roman,proces de sinteza daco-romana,asupra caruia s-au exercitat in timp si alte influente.Procesul de formare a limbii romane este unul complex si de lunga durata. 2.In ciuda imprumuturilor diverse din alte limbi cu care a venit in contact,romana este o limba romanica pentru ca elementele sale constitutivesistemul fonetic,structura gramaticala si cea mai mare parte a fondului lexical principal-sunt de origine latina.

II.Argumentare
Limba romana,limba romanica
Limba romana face parte din familia limbilor romanice impreuna cu lb. franceza,italiana,spaniola,portugheza,catalana,provensala,retoromana,sarda,dal -mata.Toate limbile romanice au evoluat din limba latina populara (vulgara),

varianta orala a limbii latine,folosita in vorbirea familiara si care ignora aspectele normative. Potrivit lingvistului Alexandru Rosetti,limba romana este limba latina

vorbita neintrerupt in partea orientala a Imperiului Roman,cuprinzand provinciile dunarene(Dacia,Pannonia de sud,Dardania,Moesia Superioara si Inferioara),din momentul patrunderii limbii latine in aceste provincii si pana in
zilele noastre. 1.Epoca de formare;procesul de romanizare;romana comuna Proceul de formare a limbii romane este unul complex si de lunga durata.Incadrandu-se in familia limbilor romanice,romana este rezultatul unui ansamblu de evolutii si influente suferite de latina adusa de colonistii romani in Dacia si in provinciile dunarene ale Imperiului roman.In primul secol al erei noastre,romanii cuceresc Dacia in anul 106.Din contopirea daco-getilor cu romanii se naste poporul roman,care mosteneste traditiile stravechi de cultura dace si romane,dar isi insuseste limba latina,de prestigiu cultural,dar si limba oficiala/a administratiei.In secolele al III-lea al IV-lea crestinismul patrunde in provinciile dunarene.Retragerea aureliana din Dacia,in 271-275 d.H.,a administratiei Imperiului Roman,nu intrerupe procesul de romanizare,despre care majoritatea specialistilor considera ca s-a desfasurat incepand cu secolul I i.H. si pana in secolul al VII-lea d.H.Procesul de formare a limbii romane se incheiase in secolul al IX-lea.Procesul de formare a limbii romane ar fi durat,dupa diverse opinii,pana in secolele VI-VII,VIII sau IX,iar la sfarsitul procesului si scindarea in dialecte se petrece,cel mai probabil,in secolul al Xlea.Potrivit lui Ov.Densusianu,numai din momentul patrunderii slavilor

romanica balcanica a devenit limba romana,asa cum se prezinta ea astazi.

Procesul de formare a latinei populare franceze dureaza cateva secole si are anumite particularitati in nordul si sudul Dunarii.O prima faza evolutiva ar fi aparitia limbii romane comune(protoromana,straromana,romana primitiva) din latina vulgara.Unitatea romaniei comune(limba neatestata,ci refacuta de filologi,precum Sextil Puscariu,Al.Rosetti s.a.) este sparta de evolutia istorica.Prin asezarea slavilor si a bulgarilor in zona sud-dunareana au loc stramutari de populatie romaneasca(infiintarea statului slavo-bulgar si crestinarea populatiei),rezultatul fiind aparitia celor patru dialecte romanesti:dacoroman in nordul Dunarii,iar in sud,aroman,meglenoroman,istroroman.Cele patru dialecte au trasaturi gramaticale si lexicale asemanatoare,dat exista intre ele si destule diferente.Dialectul dacoroman,vorbit cu aproximatie pe teritoriul Romaniei de astazi,are numarul cel mai mare de vorbitori,a evoluat ca limba literara,dar si-a diversificat in timp varietati regionale,numite de lingvisti subdialecte:muntenesc,moldovenesc,

banatean,crisean,maramuresean.Diferentierile dintre subdialecte sunt mai ales de natura fonetica,structura gramaticala si lexicala fiind in general foarte asemanatoare.

2.Trasaturi definitorii ale limbii romane: Romana este o limba romanica deoarece elementele sale constitutive: sistemul fonetic,structura gramaticala,cea mai mare parte a fondului lexical principal si a vocabularului activ sunt de origine latina. a.Nivelul fonetic Procesul complex de transformare a latinei populare in limba romana a actionat la fiecare nivel al limbii romane.La nivelul fonetic au actionat mai multe legi,precum transformarea consoanei l aflata intre doua vocale in r (legea rotacismului):gula-gura,sale-sare,dolus-dor; modificarea unor vocale urmate de consoana n : bene-bine,lana-lna; modificarea unor consoane urmate de vocala i :tibi-tie,dico-zic,etc.Faptul ca,de pilda,legea rotacismuluio lege fonetica generala-nu s-a aplicat in cazul cuvintelor slave (mila,sila , fala,boala etc.) constituie o dovada ca in perioada convietuirii cu slavii,care a inceput din secolul al VI-lea,limba romana,sub aspectul legilor fonetice,era formata.

b.Structura gramaticala(sistemul morfologic si sintaxa) Limba romana a mostenit sistemul morfologic al limbii latine populare,uneori reorganizandu-l/simplificandu-l:declinarile substantivelor(trei, in romana,fata de cinci,in latina),genurile gramaticale,sistemul cazurilor,cele patru conjugri ale verbului,modurile si timpurile verbale,gradele de comparatie,pronumele,numeralele de la 1 la 10,articolul(provenit din pronume demonstrativ latineste),majoritatea adverbelor,prepozitiilor si conjunctiiilor. Sintaxa limbii romane mentine caracteristicile sintaxei latinei populare. c.Vocabularul In limba romana,cuvintele cu cea mai mare putere de circulatie sunt cele de origine latina.Cuvintele din fondul principal lexical(vocabularul de baza) se

caracterizeaza prin frecventa mare in vorbire,prin polisemantism,prin stabilitate,majoritatea fiind(peste 60%) de origine latina,20% de origine slava,iar restul de alte origini.Sunt de origine latina cuvintele din serii semantice cu circulatie,care denumesc obiecte si actiuni foarte importante,alimente,parti ale corpului omonesc,arbori si fructe,pasari si animale,nume ale unor grade de rudenie,culori mai importante,numele zilelor saptamanii s.a:mama,casa,om,ini-

ma,gura,cap,apa,floare,cal,timp,viata,an,noapte,iarna,saptamana,bun,a avea,a bea,a lua,a face,a fi etc.

Substratul Substratul limbii romane este limba autohtona,a daco-getilor,din familia limbilor trace(indoeuropeana),dar ea nu a fost consemnata in scris.Din limba daca s-au pastrat putine cuvinte(dupa unii autori 100-150),dar ele fac parte din fondul principal lexical,cu putere derivativa:abur,balta,barza,brad,brau,buza,mal,mazare,mos,parau,pupaza,strunga,vatra,viezure etc. sii cateva toponime:Arges,Cris,Mures,Somes,Prut etc. Influente asupra limbii romane Contactul romanilor cu popoarele vecine si cu altele mai indepartate, prilejuite de relatiile politice,economice,sociale,culturale etc.,a determinat patrunderea in limba romana,in diferite etape ale evolutiei sale,a unor cuvinte din alte limbi.Influentele exercitate asupra limbii romane sunt foarte variate si ele explica mult discutata eterogenitate a vocabularului romanesc judecat in ansamblu.[...] aceste influente nu au alterat esenta latina a limbii noastre,in schimb au influentat fizionomia ei lexicala. Influente vechi si tarzii Cea mai puternica influenta asupra limbii vechi este cea slava,care se manifesta pe doua cai:pe care orala,populara,prin contacte cu populatiile slave care au patruns in zona Dunarii prin secolle al VI-lea al VII-lea si au convietuit cu populatia romanizata,dar si pe cale scrisa,carturareasca(slavona a fost limba bisericeasca si a cancelariei din tarile romane pana in secolul al XVI-lea).Influenta slava,mai consistenta asupra vocabularului,apare in toate dialectele limbii romane,aratand ca desprinderea grupului sud-dunarean s-a produs dupa venirea slavilor. Vechimea convientuirii cu populatia slava se reflecta in existenta unor cuvinte din diferite serii semantice:relatii umane,vietuitoare,unelte,termeni din domeniul agriculturii(brazda,ogor,pogon,plug,a sadi,snop,stog),antroponime

(Bogdan,Dan,Dragomir,Vlad).Aceste cuvinte sunt substantive,verbe,adjective:

baba,nevasta,ograda,sat,ulita,cocos,rac,deal,lunca,garla,sfant,munca,noroc,prieten,a iubi,drag etc.Termenii bisericesti ortodocsi provin din slavona sau,prin intermediul limbii slave,din greaca veche:apostol,candela,calugar,diacon,duh, duhovnic,episcop,evanghelie,hram,icoana,liturghie,psalm,rai,sobor.Slavona
bisericeasca a fost acceptata de Constantinopol la limba liturgica(alaturi de greaca si latina) si a primit o forma scrisa in secolul al IX-lea,prin inventarea alfabetului chirilic de calugarii bulgari Chiril si Metodiu. Influenta greaca veche se exercita asupra limbii romane in secolele al VII-lea si al VIII-lea,datorita relatiilor cu Imperiul Bizantin.Influenta neogreaca a inceput dupa caderea Constantinopolului,cand multi carturari vin in tarile romane.Ulterior,limba greaca ia locul slavonei in cancelarie si biserica.Cele mai multe imprumuturi se fac in vremea domniilor fanariote.Din limba greaca(greaca bizantina si neogreaca) avem un numar relativ redus de cuvinte:plicticos,caligrafie,tipografie,tacticos,a chivernisi,a catadicsi,a silabisi,a plictisi etc.Sunt cuvinte din terminologia ecleziastica(acatist,evanghelie,icoana,liturghie,manastire,psalm etc),termeni din ierarhia feudala(chelar,despot,gramatic,pitar). Influenta maghiara se manifesta dupa stabilirea maghiarilor in Transilvania,la inceputul secolului al X-lea.Din limba maghiara sunt cuvinte care se intalnesc exclusiv regional(bolda,uiaga) si cuvinte folosite pe intregul teritoriu lingvistic dacoroman ca: belsug,chin,chip,chipes,gazda,gand,mestesug,neam,oras,urias,viclea,a banui,a cheltui,a fagadui etc. Influenta turca s-a manifestat in contextul dominatiei otomane in Peninsula Balcanica,vreme de trei secole.Din limba turca s-au pastrat mai ales cuvinte din domeniul alimentatiei precum:acadea,baclava,cafea,cataif,chiftea, ciorba,halva,musaca,peltea,sarma,dar si cateva cuvinte car fac parte din vocabularul fundamental:basma,chef,chirie,ciorap,dusman,lalea,liliac,murdar, soi etc. Imprumuturi lexicale moderne In prima jumatate a secolului al XIX-lea,vocabularul limbii romane se modernizeaza prin imprumuturi masive din limbile romanice(franceza,italiana) si din latina savanta,fenomen denumit reromanizare.Uneori termenii patrund simultan pe mai multe filiere,incat apar cuvinte cu etimologie multipla. Din franceza au patruns numerosi termeni politicosociali,militari, administrativi,economici,stiitifici etc.Aceeasi origine au o serie de unitati frazeologice,precum:bal mascat,critic literar,director general,monolog interior,tonus muscular etc.,dar si foarte multe calcuri:apa de toaleta,dus

scotian,turn de fildes,a pierde din vedere,a face act de prezenta,a se da in

spectacol.Lingvistii considera influenta franceza drept cea mai puternica,incat

a schimbat configuratia lexicala a limbii romane,modernizand-o. Din italiana provin mai multi termeni din domeniul artistic,muzical:adagio, duet,flaut,mandolina,opera,partitura,piano,sonor etc. si din domeniul financiarbancar:acont,agentie,banca,bilant,casier,contabil,speze,valuta etc.,fara a mai mentiona o serie de alte domenii. Intre influentele perioadei moderne,chiar daca unele sunt mai vechi,se numara germana si rusa. Din germana provin termeni imprumutati fie datorita convietuirii cu populatii germanice(stabilirea sasilor in Transilvania in secolul al XIIlea,colonizarea svabilor in Banat in secolul al XVIII-lea),fie pe cale culta,in secolele al XIX-lea al XX-lea.Din germana provin,in special,cuvinte din terminologia tehnica mai veche(joagar,roaba,sindrila,sopron,turn) sau mai recenta(blit,boiler,diesel,rola,saiba,sina etc),dar si compuse,precum:abtipild, bildungsroman,glaspapir,laitmotiv,rucsac. Influenta rusa asupra limbii romane s-a manifestat in doua perioade: administratia Regulamentului Organic(1829-1853)si in timpul comunismului.In secolul al XIX-lea,au patruns termeni precum stepa,taiga,tundra,troica,dar si neologisme franceze venite din filiera ruseasca,termeni administrativi si militari:administratie,constitutie,cavalerie,artilerie,infanterie etc. Din engleza provin foarte multi termeni folositi in limba romana actuala(de exemplu,in domeniu sportiv:corner,fotbal,lider,ring,scor,set,suporter,tenis,volei).Influenta masiva a limbii engleze(anglicisme si americanisme) se manifesta dupa 1990 in toate domeniile:economie,politica,tehnologie,cultura,divertisment.Unii termeni de origine engleza care s-au impus in limba romana fac parte dintr-un lexic international:best-seller,computer,design,

gentleman,hobby,management,show,stres,supermarket,transplant,week-end
etc. 3.Evolutia limbii romane literare Evolutia limbii romane literare a fost impartita de istoricii limbii in doua mari etape:perioada veche-pana la 1780(anul aparitiei gramaticii lui Samuil Micu si Gheorghe Sincai) si perioada moderna,dupa 1780. a.Perioada veche Este dominanta de cultura slavona,din care se traduc carti religioase sau laice incepand cu secolul al XVI-lea. Inca de la sfarsitul secolului al IX-lea,pe teritoriul romanesc s-a folosit alfabetul chirilic,grafia latina fiind introdusa abia in timpul domniei lui Cuza,iar

in Transilvania in timpul Scolii Ardelene.In Tara Romaneasca si in Moldova,limba cancelariei si a bisericii-limba de cultura-a fost slavona(in secolele al XIII-lea al XVI-lea).In Transilvania,devenita parte a regatului maghiar catolic,limba de cultura a fost in secolul al XII-lea latina. Inceputurile scrisului in limba romana se regasesc in secolul al XVIlea.Primul document in limba romana care s-a pastrat este Scrisoarea lui Neacsu din Campulung catre judele Brasovului,din 1521. Despre dezvoltarea scrisului in limba romana se poate vorbi abia dupa mijlocul secolului al XVI-lea,de cand provin numeroase marturii directe originale(acte,donatii,testamente) sau traduceri ale unor texte religioase. Traducerea cartilor religioase pastrate in manuscris(traducerile rotacizante/textele maramuresene) constituie prima etapa a unui proces dificil de impunere a limbii romane literare:Psaltirea scheiana,Psaltirea voroneteana,

Psaltirea Hurmuzachi,Codicele voronetean.

O alta etapa importanta o constituie tipariturile(texte religioase).In 1508,in Tara Romaneasca,apare prima tiparitura romaneasca,dar in limba slavona,Liturghierul lui Macarie.Prima carte in limba romana,un Catehism luteran,apare la Sibiu,in 1544.La Brasov,diaconul Coresi infiinteaza o tipografie proprie,unde apar,incepand din 1559,11 tiparituri in slavona si 9 in limba romana.Aparitia tipariturilor constituie un instrument important de raspandire a scrierilor in limba romana,iar circulatia lor a asigurat pastrarea unitatii spirituale si culturale a romanilor din cele trei provincii.De asemenea,au avut un rol deosebit in formularea limbii noastre literare,avand la baza limba vorbita in nordul Munteniei si sud-estul Transilvaniei(subdialectul muntenesc). In secolul al VII-lea,se diversifica domeniile de folosire in scris a limbii romane,aparand noi tipuri de texte:coduri de legi,care pun bazele limbajului juridic romanesc,inceputurile isoriografiei si cartile populare.In scrierile umanistilor(Grigore Ureche,Miron Costin,Dimitrie Cantemir) apar primele observatii despre latinitatea limbii romane si despre unitatea ei(originea comuna a limbi vorbite in tarile romane),dar si primele elemente ale literaturii artistice. Textele originale cuprind,pe de o parte,lucrarile istoriografice ale cronicarilor moldoveni(Grigore Ureche,Miron Costin,Ion Neculce) si muntenii (Mihail Moxa,stolnicul Constantin Cantacuzino,Radu Greceanu,Rapu Popescu,cronicarii anonimi),pe de alta parte,literatura religioasa(polemica ecleziastica a lui Varlaam,Didahiile lui Antim Ivireanul). Textele traduse au continut variat,unele iesind din sfera strict bisericeasca:carti bisericesti(Cazamia lui Varlaam,1643;Noul Testament de la Balgrad,tradus de mitropolitul Simion Stefan,1648;Psaltirea lui Dosoftei,1673;

Biblia de la Bucuresti,1688);carti juridico-administrative(in vremea lui Matei Basarab si Vasile Lupu se tiparesc carti de legi:Pravila de la Govora,in Muntenia,1646 si Pravila Aleasa,in Moldova);carti populare(Alexandria,1620; Floarea darurilor,1620).
Prin textele scris s-a constituit treptat varianta culta a limbii romane:din manuscrisele care circulau copiate,dar mai ales tiparituri.Prestigiul variantei religioase muntenesti a fost asigurat mai ales de cartile bisericesti tiparite-mai intai de Coresi la Brasov,ulterior de alti tipografi din Tara Romaneasca,iar apoi de prima traducere integrala in limba romana,Biblia de la Bucuresti,din 1688,monument de limba literara care cunoaste o larga raspandire in tarile romane. In secolul al XVIII-lea,tendinta de imbogatire a limbii(modernizarea prin imprumuturi) se accelereaza,ea manifestandu-se tot sub inraurirea limbilor greaca si latina.Este vorba insa de o actiune spontana si nu de urmarea unei doctrine.Tot acum incep sa se diferentieze limbajele stiintifice,mai ales in variantele didactice si de popularizare. Prima gramatica romaneasca apartine lui Dimitrie Eustatievici Brasoveanul(1757),iar prima gramatica romaneasca tiparita a limbii romane este Elementa linguae daco-romanae sive valachicae(Viena,1780) de Samuil Micu si Gheorghe Sincai.Cum lucrarea a fost redactata in limba latina si cu exemple romanesti,autorii demonstrau latinitatea limbii romane si o faceau cunoscuta carturarilor straini.Pentru reprezentantii Scolii Ardelene latinitatea limbii devine argument de afirmare a identitatii nationale. b.Perioada moderna-unificare si modernizare Prima jumatate a secolului al XIX-lea se caracterizeaza prin tendinta de reinnoire lingvistica,pe de-o parte prin apelul insistent la modelul latin,datorat mai ales carturarilor Scolii Ardelene,pe de alta,la italiana si franceza,ultima fiind cea mai consistenta influenta,inclusiv in secolul XX.Vocabularul limbii romane se modernizeaza prin imprumuturi masive din limbile romanice,fenomen denumit reromanizare.Au loc dispute asupra modernizarii limbii si asupra neologismelor. Procesul de normare a limbii literare incepe abia in a doua jumatate a secolului al XIX-lea,odata cu infiintarea Academiei Romane.Atunci,ca urmare a trecerii de la grafia chirilica la cea latina,se declanseaza asa-numitul razboi al limbilor care va duce,in final,la fixarea normei lingvistice si va accelera totodata procesul de definitivare a normelor unice ale limbii literare.Lupta s-a dus atunci si pentru impunerea unuia dintre cele doua sisteme de scriere,cel etimologic si cel fonetic,problema depasita in 1880,cand Academia adopta noul proiect de ortografie.Dupa aceasta data,se poate vorbi in mod clar despre o

limba literara unitara ,in sensul unui ansamblu de norme supradialectale,si moderna.In anul 1904 apare primul Indreptar ortografic. In secolul al XIX-lea se formeaza rapid o literatura moderna,iar limbajul isi dezvolta stilurile functionale:artistic,stiintific,juridico-administrativ,la care se adauga cel publicist si cel politic. Limba literara este aspectul cel mai elaborat,mai ingrijit al limbii unei comunitati,stabilit prin norme unitare si consilidat prin scris.Limba literara este deopotriva conservatoare(respectarea generala a normelor ii confera aspectul unitar,stabil) si inovatoare,acceptand modernizarea. Limba romana literara actuala acopera necesitatile de comunicare in toate domeniile culturii si se caracterizeaza prin aspect elaborat,ingrijit si prin respectarea unor norme(reguli de utilizare cultivata a limbii),manifestate la nivel fonetic,morfologic,sintactic,lexical.Romania literara contemporana cunoaste mai multe variante de limbaj cultivat,stilurile functionale(stiintific,juridico-administrativ,publicistic,artistic). Institutia abilitata sa stabileasca normele de exprimare corecta este Academia Romana,in lucrari cu caracter normativ:gramatica,dictionarul.In secolul al XX-lea,au aparut mai multe asemenea lucrari,din nevoie de a surprinde aspectul normat al limbii din diferite puncte de vedere(ortografic,ortoepic,morfologic,sintactic,lexical),dar si de a inregistra elementele de modernizare care au patruns treptat in limba.Cele mai recente asemenea lucrari sunt:Dictionarul ortografic,ortoepic si morfologic al limbii romane,editia a II-a,2005(abreviere DOOM) si Gramatica limbii romane,2006 (abreviere GALR).

III.Concluzii
Originea limbii romane este legata de procesul de formare a poporului roman,proces de sinteza daco-romana,asupra caruia s-au exercitat in timp si alte influente. Despre procesul de romanizare,majoritatea specialistilor considera ca s-a desfasurat incepand cu secolul I i.H. si pana in secolul al VII-lea d.H.Procesul de formare a limbii romane este unul complex si de lunga durata. In ciuda imprumururilor diverse din alte limbi cu care a venit in contact,romana este o limba romanica pentru ca structura gramaticala si vocabularul de baza sunt majoritar bune. Raspandirea scrisului si tiparului au determinat ca pe parcursul a trei secole(intre 1550 si 1850) limba romana sa se unifice definitiv in structura pe care o cunoastem acum.