Sunteți pe pagina 1din 2

De la Scriptura la scriitura in cultura romana premoderna -Sinteza studiului de caz-

Cultura romn veche nu poate fi neleas n afara cadrelor i a mentalitilor vremii. n rile Romne, ca i n alte pri ale lumii, omul medieval e, n primul rnd, un om religios, a crui via este ghidat de credin i de sperana mntuirii. Cu o percepie mai acut a efemeritii i a instabilitii (ntro lume violent), omul medieval triete mai acut o dimensiune spiritual a existenei (prin rugciune, post, jurmnt). Sunt subordonate n mare msur religiosului politica, justiia, arta, viaa cotidian. Religia constituie fundalul pe care s-au manifestat cele dintai forme de cultura scrisa. Primele manifestari ale creativitatii pin cuvant sunt asociate traducerilor cartilor religioase. In timp, transpunerea rigida a textului sacru se nuanteaza, valorificandu-se potentialul expresiv al limbii romane. Cele mai vechi traduceri pastrate sunt texte rotacizante: Psaltirea Scheiana (in a doua jumatate a secolului al XVI-lea), Psaltirea Voroneteana, Psaltirea Hurmuzaki, Codicele Voronetean. De asemenea, tot in aceasta perioada, se afirma intentia raspandirii credintei intr-o limba romana unitara, in Psaltirea SlavoRomana (1571). Un rol la fel de important in impunerea limbii romane literare l-au avut tipariturile. Diaconul Coresi este cel care infiinteaza o tipografie la Brasov si scoate de sub tutela domneasca activitatea tipografica.Cartile sale sunt raspandite in toate provinciile. El impune norme unitare ale limbii pe tot teritoriul romanesc, prin selectarea de cuvinte de larga circulatie, prin evitarea regionalismelor si fonatismelor locale. Urmatorul moment semnificativ in procesul de emancipare a limbii este reprezentat de opera mitropolitului Varlaam. Acesta faciliteaza o noua intelegere a evangheliilor si are un rol important in impunerea stilului carturaresc. Stilul lui Varlaam se caracterizeaza prin concizie, prin rafinamentul expunerii si prin expresivitate, conferita de regionalisme si fonetisme arhaice. Principala sa opera, Cazania, a adus un aport preios la formare limbii noastre literare, fiind scris ntr-un stil viu i plin de culoare, cu fraze bogate n comparaii pitoreti i expresii plastice. Prin coninutul ei, dar i prin frumuseea graiului, Cartea romneasc de nvtur a lui Varlaam a cunoscut o rspndire mult mai larg dect orice alt carte romneasc veche, ajungnd nu numai n mna episcopilor i a preoilor, ci chiar a credincioilor de la sate. O alta lucrare semnificativa este Noul Testament de la Balgrad (1648), al lui Simion Stefan. Aceasta este importanta prin prefigurarea teoriei circulatiei cuvintelor, prin selectia imprumuturilor si prin documentarea aprofundata. Adaptarea la rigorile prozodice s-a realizat de catre mitropolitul Dosoftei, prin versificarea Psaltirii (1673). Acesta a tradus psalmii iniial n proz i ulterior i-a transpus n versuri, ceea ce demonstreaz intenia literar i contiina artistic a autorului. Dosoftei apeleaz la modelul poeziei populare, astfel nct psalmii s fie accesibili i uor de memorat. Opera sa se remarca prin sintaxa poetica, expresivitatea limbii si valorificarea potentialului stilistic al limbii. In aceeasi perioada, Miron Costin scrie o prima oper original, un poem filozofic pe tema fortuna labilis, Viata lumii. n Predoslovia voroav la cititor prezint scopul lucrrii: de a arta n romnete ce este stihul. Opera pune n circulaie mai multe motive: timpul trector i ireversibil, viaa ca vis, amintirea, soarta nedreapt. Actul oficial al constituirii limbii romane il reprezinta Biblia de la Bucuresti (1688) care este considerata simbol al afirmarii si al impunerii oficiale a subdialectului muntenesc ca baza a limbii romane.

Antim Ivireanul, mitropolit al rii Romneti, pledeaz pentru introducerea limbii romne ca limb de cult, pentru a asigura nelegerea slujbei i a nvturii cretine de ctre toi credincioii. "Didahiile", opera sa principala, sunt scrieri ecleziastice de o valoare deosebita, cele treizeci si cinci de discursuri fiind redactate in stilul oratoriei bizantine. Scrisul lui Antim este retoric, persuasiv, cu multe repetitii, interogatii, ornamente stilistice in stil baroc, sensurile existentei umane fiind exprimate metaforic, ca o expresie a sortii schimbatoare, alunecoase, dincolo de care se simte imperativul moral al unei vieti cucernice. Legendele consemnate de Ion Neculce n O sam de cuvinte (1733) sunt mrturii despre mentalitatea omului medieval. Aceste legende sunt culese din traditia orala, fara atestare documentara. Intentia fictionala reiese din indemnul adresat cititorilor: cine le va citi si le va crede, bine va fi, iara cine nu le va crede, iara va fi bine. Majoritatea legendelor il au ca personaj principal pe Stefan cel Mare.Ca ales al Domnului, voievodul este pus la ncercare mai mult dect cretinul de rnd. Situate n contextul epocii, textele care ilustreaz o anumit dimensiune religioas au o funcie preponderent moralizatoare (Psalmii versificai de Dosoftei, Didahiile lui Antim Ivireanul), exprim o viziune asupra lumii marcat de mentalitatea vremii ( Viaa lumii de Miron Costin, Legenda IV, de Ion Neculce ). Vzute din perspectiv contemporan, aceleai texte dobndesc expresivitate i valoare artistic. ( A strbate Psaltirea echivaleaz cu o cltorie printr-o ar a minunilor poetice ). Literatura cu tematic religioas se dezvolt de-a lungul secolelor ca modalitate de exprimare a unor sentimente profunde, de reliefare a unor atitudini. Secolele al XVII-lea al XVIII-lea reprezint nceputul. Secolele ulterioare valorific temele religioase din punct de vedere artistic pentru a da expresie celor mai adnci sentimente umane.Aadar, traducerea de carte religioas, respectiv crearea de text religios contribuie esenial la scrierea primelor pagini de literatur romn.