UNIVERSITATEA DE STAT

Facultatea de Litere

GRAMATICA ISTORICĂ A LIMBII ROMÂNE:

ISTORIA LIMBII ROMÂNE LITERARE

LUCRUL INDIVIDUAL GHIDAT

Vlăduță Alexandra
Chișinău 2021
Cerințe:

1. Produsul preconizat

 Proiect de cercetare care să conţină o amplă analiză fonetică, morfologică şi lexicală a

unui text românesc din diferite epoci de evoluție a limbii.

2. Strategii de realizare

 Consultarea surselor bibliografice privind problemele abordate;

 Indicarea anului, volumului unde a fost publicat/unde poate fi găsit integral textul
analizat.
 Succintă descriere istorico-literară (10-15 enunțuri) a textului propus spre analiză,
 Identificarea și descrierea a 10 – 15 fenomene de limbă (fonetice, gramaticale, lexicale),
atestate în fragmentul propus;
 Formularea a 5 concluzii despre particularitățile de limbă ale textului analizat,
 Elaborarea referatului;
 Prezentare orală.

3. Criterii de evaluare

 Mostre sugestive şi pretabile analizei

 Comentarii, interpretări și concluzii relevante
 Indicarea surselor consultate
 Volumul proiectului– 2-3 pagini A4.
„Zise domnul ucenicilor lui: Fulgerul ce iase de la răsărit şi se iveaşte până la apus, aşa va fi şi
întru venitul fiului omenesc. Iuo [=unde] va amu fi trupul, acolo aduna-se-vor vălturii. Aciiaşi
după scârbitul zilelor acelor, soarele va întuneca şi luna nu-ş va da lumina ei, şi stealele vor
cădea din ceriu şi atunce se va ivi semnul fiului omenesc în ceriu, şi atunce vor plânge toate
rudele pământului şi vor vedea fiul omenesc vii[n]d în nuorii ceriului cu silă şi cu slavă multă şi
va tremeate îngerii lui cu buciune în glasurile mari, şi se vor aduna aleşii lui de patru vânture,
den capetele ceriului până la sfârşitul lor. De smochin învăţaţi-vă pildă, când amu stebleleei vor
fi tinereale şi frunza înfrunzeaşte, să ştiţi că aproape iaste de secerat. Aşa şi voi când veţi vedea
acealea toate, să ştiţi că aproape iaste lângă uşi”.

(Coresi, Evangheliar,1561)

La 30 ianuarie 1561, Coresi tipăreşte Tetraevangheliarul, scris cu 156 de ani înainte de

Nicodim, însă Coresi s-a bazat pe vechile traduceri româneşti ale Sfintei Scripturi cu adaptările
făcute de preoţii de la biserica „Sfântul Nicolae” din Şcheii Braşovului (atestată prin mărturii de
la 1292), unde funcţiona şi prima şcoală din România, din anul 1495.

Lucrarea făcea parte dintr-o serie mai amplă, de peste 15 volume, iar în epilogul cărţii se
menţionează că aceasta a fost tipărită „să fie popilor rumâneşti să înţeleagă să înveţe rumânii
cine-s creştini”.

De asemenea, editorul volumului se adresa către „toţi sfenţii părinţi oare vladici, oare episcopi,
oare popi”, rugându-i „să nu judece” înainte de a citi cartea.

Tetraevanghelul este împodobit cu patru frontispicii la începutul Evangheliilor.

Tipărirea, în anul 1561, a voluminoasei cărţi de 246 de foi, a durat nouă luni, folosindu-se
tehnica xilogravurii, care necesita eforturi deosebite, aşa cum arătam, fiecare pagină trebuia
sculptată în lemn. Coresi folosea 10-20 de ucenici, pe care îi amintea în prefața cărților editate de
el. O replică modernă a tiparniței lui Coresi este expusă astăzi la Muzeul „Prima școală
românească” din Brașov.

Cu toate că Diaconul Coresi s-a străduit mult să realizeze acest volum, el nu a avut prea multă
căutare în Ţara Românească sau Moldova, unde tradiţia grafiei slavone era înrădăcinată.
 În textul dat s-au identificat următoarele fenomene de limbă:

De ordin fonetic:
Trăsăturile fonetice ale scrierii reflectă un grad ridicat de reproduceri grafice multiple. Fiind
integrate în fenomene fonetice active unităţile lingvistice ale Evangheliei urmează direcţii de
reprezentare diferite:

Este prezent diftongul ,,ea” care se va reduce la vocala ,,e”- iase>iese

Prezența diftongului ,,ea” care se va reduce la ,,e”- iveaște>ivește
Metateza- amu >acum
Închiderea vocalei ,,ă” în ,,u” - vălturii>vulturii
Închidrea dublă a vocalelor ,,i” în ,,e”- aciiaşi>aceeași
Sincoparea literei ,,a”- stealele>stelele
Scrierea la ,,u,, finl după model etimologic- ceriu>cerul
Închiderea vocalei finale ,,e” în ,,i ”- atunce>atunci
Sincopa literei ,, u”- nuorii>norii
Sincopa literei ,,i ”- ceriului>cerului
Închiderea vocalei ,,e” în ,,i ” monoftongarea lui ,,ea,, în ,,i,, tremeate>trimite

Închiderea vocalei ,,e” în ,,i” vânture>vânturi

Închiderea literei ,,e” în ,,i” - den>din

Monoftongarea literei ,,a” în ,,e” - înfrunzeaşte>înfrunzește

Diftongarea diftongului ,,ia ” în ,,oa” - iaste>oaste

De ordin gramatical:

Nivelul morfologic reprezintă forma cea mai stabilă a limbii. Particularităţile consemnate de
textul coresian nu modifică aspectul constant al varietăţii lingvistice vechi. Limba
tetraevanghelică de la 1561 se prezintă din perspectivă morfologică ca un sistem stabil și
conservator. Din perspectivă gramaticală, formele şi structurile cuvintelor cunosc o libertate
creată de absenţa regulilor fixe şi de lipsa tendinţelor de normare. Asemenea variantelor fonetice
multiple, nivelul morfologic este redat prin paradigme oscilante, declinări duble, desinenţe de
plural concurente.

Structuri inverse cu auxiliarul la timpul viitor unde pronumele personal reflexiv este plasat după
verb: aduna-se-vor, învăţaţi-vă

Verbulului la modul conjuctiv la persoana 3-a lipsește conjuncția ,,să”- soarele va întuneca
De ordin lexical:

Lexicul Tetraevanghelului coresian este caracterizat printr-o rivalitate puternică între cuvintele
moştenite şi cele împrumutate. Valul de slavonisme ce se infiltrează în limba română prin
traducerea textelor religioase concurează cu termenii de origine latină deja existenţi în sistemul
de comunicare.

Fenomene lexicale de origine slavonă:

Ucenicilor(ucenic)(discipolilor) < оученикъ

Silă(sentiment de scârbă)< сила

Slavă(renume)<  слава

Steblelele(steble) (tulpină) <стєбль

Putem spune încrezut că ,,Evangheliarul” reprezintă un tezaur cultural care a lăsat o amprentă
majoră în istoria românească. După sute de ani generațiile noastre pot să afirme că poporul
românesc a îndrăznit să scrie în limba națională atunci când acest lucru era pedepsit cu moartea.

Datorită lui Coresi oamenii din zilele noastre pot să vadă și să analizeze evoluția limbii
române care a fost influențată major de diferite culturi. În ciuda acestui fapt ,,Evangheliarul”
poate fi citit și înțeles după multe secole.