Lucrul individual la psihologia vârstelor

Ghid de comunicare: părinți - copil

• vârsta copilului –Primul an de viață

Apariția unui membru nou de familie este un pas important în viața unui cuplu.
Acest pas necesită o pregătire morală,financiară și fizică. Chiar dacă ambii părinți se
ocupă de pregătirea apariției copilului, femeia este supusă celor mai mari
dificultăți. În acele 9 luni de sarcină femeia trece sub un șir de metamorfoze,
primele 3 luni sunt cele mai dificile, corpul creează condiții pentru organismul nou
fomat care și-a început existența sub forma unor combinații de celule, iar în a 9
lună combinația de celule a evoluat, acum vietatea care incă trăiește în uterul
mamei are chip omenesc și contactează cu ea cu ajutorul mișcărilor.
În ziua nașterii femeia se despărtește de cele 15 kg de lichide care au creat
condiții favorabile pentru făt(lichidul amneutic,placenta,sânge), iar fătul este supus
adaptării la mediul gazos. Nou născutul poate cântări de la 3 până la 5 kg, iar
lungimea lui poate fi de aproximativ 50 cm, parametrii dați depind de modul de
viață a mamei în perioada gravidității. Aparatul respirator al nou născutului este
pus în funcție, până acum copilul nu-l utiliza deoarece era înconjurat de lichidul
amneutic, această substanță(micunie) încă se conține în canalele respiratorii și va fi
eliminată în următoarele 24h prin intermediul defecalizăii. Toate necesitățile erau
îndeplinite datorită cordonului ombelical, substanțele nutritive, erau transmise
direct în copil, el nu mânca și nu respira, chiar și cand fătul era în burta mamei ,
acesta putea să sughițe, însă acum a venit timpul să înceapă să le pună în funcție.
Organul gustativ și digestiv- papilele gustative ale pruncului sunt în formare, el este
capabil să simtă gustul dulce, deoarece așa gust are laptele matern. Sistemul
digestiv la fel este abia în formare, stomacul poate digera numai laptele,dar se
recomandă de consumat și apă. Perioada dată este cunoscută datorită colicilor care
provoacă dureri micului om.
Organul vizual- din păcate fraza „a vedea lumina zilei” nu este atribuită nou
născuților. Aceștia nu percep culorile, iar lumina și întunericul sunt reprezentate ca
niște pete, doar la 3-4 luni sugarii pot percepe culorile, iar la sfarșitul primului an
copiii pot vedea obiectele care sunt la 5m distanță.
Organul auditiv- din cauza lichidului amneutic copiii sunt surzi la naștere, ei pot
percepe vocea părinților doar după 1-2 luni, la 4-6 luni aceștia devin sensibili la
muzică, mamele le cantă cântece de leagăn pentru a-i liniști și le crea sentimentul
de siguranță.
Organul olfactiv- până la vârsta de 6-7 luni pruncul nu deosebește mirosrile iar
nasul este utilizat numai pentru respirație. În această perioadă omul mic poate
înghiți hrana și poate respira în același moment.
Omul este unicul mamifer care are o influență atât de majoră asupra mediului
care-l înconjoară, el poate să pună în pericol de dispariție specii întregi, însă e atât de
fragil și imperfectla naștere.
 Nașterea este un șoc pentru mamă și copil. În această perioadă se acutizează
instinctul matern,acest lucru o influențează pe mamă să-și protejeze din toate
puterile copilul. La un număr mare de femei apare depresia post natală, acestea
sunt îngrijorate de unele probleme, ca: ele cred că nu au suficientă grijă de copilul
lor, din această cauză se consideră mame rele, sau ele cred ca nimeni nu o să poată
avea grijă de pruncii săi mai bine ca ele, acest lucru poate crește în isterie și starea
psihologică a mamelor se înrăutățește. În așa momente femeile trebuie să
conștiintizeze că nu sunt singure, sunt persoane care le pot fi alături să le susțină și
să le ajute, deoarece îngrijirea copilului este o ocupație extrem de obositoare.

În primul an de viață copilul are 2 tipuri de necesități:

1.fiziologice(aer,apă,somn,hrană,căldură)
2.psihologice(orientare,investigare,vocalizare,comunicare)
a.Atunci cand pruncul are nevoie de indeplinirea necesităților fiziologice el afișează
dorința sa prin plâns. În timp ce mama își hrănește copilul e necesar să-l ia în brațe și
să comunice cu el. Sunt mai multe studii asura acestui caz care dovedesc eficiența
acestui lucru:
b.În timpul alimentării princul stabilește legătură strânsă cu mama sa atunci când este
luat în brațe și incălzit de piept.
Experimentul pe maimuțe lui Harry Harlow a dovedit că în caz de pericol maimuțele
mici preferau să se adăpostească în macheta care avea blană și trăsături comune ale
speciei lor, decât să caute protecție în mașinăria de fier care toată viața i-a hrănit.
Acest experiment a dovedit că pruncii au nevoie de atingeri și comunicare pentru
sprijin psihologic. Din această cauză persoanele care se ocupă cu sugarii care au fost
refuzați de părinți îi iau în brațe și vorbesc cu ei pentru a contribui la formarea normală
a conștiinței micului om.
c.Pruncul nu trebuie înfășat. Acest obicei a fost preluat din popor. Oamenii ziceau ca
sugarul trebuie infășat strâns ca să nu crească „crăcănat”, însă acest lucru nu are nici
un efect pozitiv. Omul mic nu poate să-și îndeplineasccă procesele fiziologice,nu poate
să se joace cu mâinile sale.
d.Calitatea somnului copilului trebuie să fie înaltă. În primele luni de viață pruncul
doarme 80% din timpul zilei pentru că este epuizat din cauza adaptării și dezvoltării. În
acest timp sugarul trebuie să fie într-o încăpere călduroasă, curat și hrănit.
Fiecare proces trebuie îndeplinit la timpul corespunzător pentru a se forma
deprinderea, astfel dacă în a 2 lună de viață vă apropiați de copil pentru a-l hrăni sau
a-l schimba iar el vă zâmbește atunci bucurați-vă, copilul vă recunoaște și este obișnuit
cu d-voastră. Acest proces este numit complex de înviorare și nu este
înnăscut,complexul dat stabilește legătura psihologică dintre adult și copil. Este
adevărat cand se spune că prezența mamei în primii 5 ani de viață este indispensabilă.
La nașere nou născutul are 350 de oase, iar maturul are 223, este o diferență
semnificativă. Trebuie să fii foarte atent adunci cand iți iai pruncul în brațe, acesta nu
este capabil să-și țină gâtul, așa că trebuie sa ai grijă să nu-l fracturezi.Până la 6 luni
copilul dispune de câteva reflexe necondiționate, de ex: reflexul de supt, reflexul de
apucare și reflexul automat de mers. Sugarul face puține mișcări voluntare, iar părinții
trebuie aplice unele exerciții ușoare pentru a-i deprinde membrele cu mișcări.La 6 luni
copilul este capabil să stea așezat „ copăcel”, iar la 10-13 luni acesta e în stare să
meargă. În a 6-7 lună copilului-i apar dinții incisivi, la 18 luni apar molarii,iar la 16-28
de luni apar molarii. Procesul dat este farte chinuitor pentru bebeluș, el devine
plângăcios și iritat.
În primul an de viață copilul nu poate să vorbească, dar e obișuit să-și audă părinții.
Primul act de comunicare a copilului este cel nonverbal, adică zâmbetul. Acesta apare
la primele 3 saptămâni și este involuntar. În a doua lună “ limbajul” copilului evolueză
în gângurit, iar în a 4 acesta incearcă să emită unele sunete asemănătoare cu o
combinație de vocale și consoane, la 10 luni copilul poate să-și exprime starea prin
unele cuvinte. Psihologii susțin că mama și copilul au limbaj înțeles doar de ei.
Primul an de viață este foarte important în dezvoltarea fizică și psihică a copilului, el
nu poate obține aceste atribuții fără părinți, îndeseobi fără mamă. Părinții trebuie să
se atârne serios față de creearea unui copil, ambii trebuie să fie indivizi formați ca
personalitate,care înțeleg seriozitatea acestui pasl, să fie pregătiți de greutățile care
pot apărea pe vitor, căci dacă cuplul va decide să nască copilul dorit sau nedorit fără
calitățile enumerate mai sus aceștia riscă să strice 3 vieți. La general trebuie să ne
atârnăm serios de fiecare eveiment important în viața noastră și să fim realiști.