ORIGINEA SI DEZVOLTAREA LIMBII ROMNE I. ROMANITATEA POPORULUI SI A LIMBII ROMNE 1.

Popoarele romanice - Stapanirea romana s-a extins in Europa, Asia Mica, nordul Africii -Romanii au convietiut cu popoarele bastinase si Hispania, Gallia, Moesia, Dacia, care au adoptat limba cuceritorilor recunoscand superioritatea civilizatiei romane. -In urma unui indelungat proces de colonizare si romanizare s-au format dierite popoare romanice: francez, spaniol, portughez, roman, italian 2. Familia limbilor romanice Limbile romanice sunt: franceza, spaniola, catalana, provensala, italiana , sarda, reto-romana. Ele au elemente comune: structura gramaticale si o buna parte din vocabular. Limba romn ocupa un loc deosebit intre limbile romanice: a) ea este formata mai devreme; b) este singura limba romanica vorbita in orientala c) fiind izolata, a conservat mai bine fondul latin. II. ETNOGENEZA ROMANILOR 1. Structura etnica presupune: a) elementul autohton geto-dac, popor cu o civilizatie avansata care n-a disparut in timpul expansiunii romane. O dovedesc cetatile si fortificatiile din muntii Orastie, uneltele, armele, monedele, inscriptiile, hidronimele si topnimele autohtone; b) cuceritorii si colonistii romani, care nu au eliminat populatia bastinasa, ci au asimilat-o; 2. Teritoriul de formare este spatiul carpato-danubio-balcan Dovezi: a) dialectele limbii romne: daco-romn, aromn, meglenoromn, istroromn; b) marturiile arheologice; c) toponimele si hidronimele dace si romane; 3. Epoca de formare: perioada romanizarii incepe cu doua secole inainte de 106 si presupune urmatoarele etape: a) colonizarea masiva a zonei; b) romanizarea se desfasoara intre secolele I-III e.n. c) consolidarea unitatii daco-romane pana in secolul VII e.n. Dovezi: a) ramasitele arheologice dintre secolele I-VII e.n. b) dovezi ale continuitatii: urme de asezari, inscriptii, arme, monede; 4. Continuitatea populatiei daco-romane pe teritoriul Daciei incepe cu anul 271 e.n. dupa retragerea romana Populatia daco-romana nu paraseste teritoriul in care s-a format; o dovedesc numeroase marturii: a) arheologice - inscriptii cu nume;

b) lingvistice

c) logice

- cimitire (Brateiu); - tezaure monetare; - unelte si arme; - obiecte de ceramica; - Brazda lui Novac; - hidronime: Aluta, Crisus; - toponime: Napoca, Apulum; - absenta toponimelor romanesti la sud de Dunare; - existenta unor elemente mostenite din latina numai in dialectul daco-romn: pacura, aur; - inexistenta vreunei stiri despre dislocare masiva; - imposibilitatea unei deplasari de populatie atat de numeroasa;

Exista o serie de teorii revansarde care sustin impotriva adevarului istoric ca poporul romn s-a format la sud de Dunare: ele apartin cercetatorilor Fr. Sulzer, I.C. Engel in secolul al XVIII-lea si B. Kopitar, R. Roesler si P. Hunfalvy in secolul al XIX-lea. Ei urmareau furnizarea de argumente istorice pentru contestarea vechimii si a continuitatii romnilor in Transilvania. III. FORMAREA LIMBII ROMANE 1. Metoda comparativ-istorica folosita de majoritatea cercetatorilor consta in: a) comparatii cu limba latina; b) comparatii cu limba romna veche; c) comparatii cu dialecte sud-duranarene; d) comparatii cu alte limbi (albaneza); 2. Teritoriul de formare a limbii se indinde in nordul Dunarii in Transilvania, Banat, Oltenia, sudul Munteniei, sudul Moldovei si la sud de Dunare; o dovedesc dialectele vorbite in Panonia inferioara (Iugoslavia), Dardania, Moesia superioara si inferioara. 3. Epoca de formare cuprinde primele secole ale erei noastre pana in secolul al VII-lea e.n.; cand au venit slavii limba romna era deja formata. O dovedeste faptul ca legile fonetice care au functionat in limba romna nu au afectat si elementele imprumutate din limba slava. NOTA: Asadar, limba romna si poporul romn s-au format si dezvoltat pe o larga baza teritoriala romanizata, cuprinzand spatiul carpato-danubio-balcanic unde romanitatea se altoise puternic pe trunchiul etnic traco-dacic. In nordul Dunarii, acest teritoriu includea atat Dacia romana, cat si Dacia libera, care au format un tot etnic si cultural, legat indisolubil de unitatea pamantului romnesc.

LATINITATEA LIMBII ROMANE La baza limbii romne sta latina populara (latina vulgaris) vorbita pe teritoriul carpato-danubianobalcanic si elementele lingvistice reduse ale substratului traco-dac mostenite din limba geto-daca. I. Structura latina a limbii romne dovedeste caracterul ei latin 1. Sistemul fonetic: a) Se remarca trasaturi fonetice caracteristice numai elementelor latinesti din limba romna: - a in pozitie nazala a, ; Exemple: lat. lana > rom. lna lat. campus > rom. cmp - m,n,s,t finale dispar: Exemple: lat. filum > rom. filu fir - grupul consonatic gu in apropiere unei vocale se transforma in consoanele p,b. Exemple: lat. aqua > rom. ap lat. lingua > rom. limb b) Particularitatile fonetice specifice ale latinei din zona Dunarii dovedesc ca romna are la baza latina populara, nu cea culta. - e se diftongheaza; Exemple: lat. pectus > rom. piept lat. ferrum > rom. fier - tendinta de asimilare a grupurilor de consoane: cs ss s; lat. cl.dixit > lat. pop. messura > rom. msur c) Reguli fonetice speciale sau regionale: rotacismul - n intervocalic r: lat. bene > rom. bire 2. Structura gramatical A. Sistemul morfologic a) Substantivul mentine: - cele trei declinari - sincretismul genitiv-dativ - cazurile (cu exceptia albativului) - cele trei genuri b) Articolul de provenienta latina: - hotarat: lat. illo > rom. -l - posesiv: lat.ad.illum > rom. al - demonstrativ: lat.ecce.illum > rom.cel

- nehotarat: lat.unus > rom. un c) Pronumele atesta cateva inovatii in limba latina populara: - personal: lat.illum > rom.el; lat. ego > rom. eu - posesiv: lat. tua > rom. ta - reflexiv: lat. sibi > rom i - de intalnire: lat.ipse > rom. insusi - demonstativ: lat. eccum illum > rom. acel - nehotarat: lat. alter > rom. altul - negativ: lat. nemo > rom. nimeni d) Adjectivul romnesc urmeaza in linii mari structura adjectivului latinesc; se mentin si gradele de comparatie; - variabil: lat. bonus > rom. bun; lat. rapidus > rom. rapid; -invariabil: lat. efficax > rom. eficace e) Numeralul este mostenit tot din latina - cardinal: lat. unus > rom. unu lat. duo > rom. doi - ordinal: lat. antaneus > rom. intaiul f) Verbul mosteneste cele patru conjugari: - conj. I-a: lat. laudare>rom. luda - conj. II-a: lat. vedere>rom. vedea - conj. III-a: lat. dicere> rom. sice - conj. IV-a: lat. audire>rom. auzi - A mostenit verbele auxiliare: a fi, a avea, a vrea. - A mostenit moduri si timpuri. g) Adverbul umreaza in linii mari adverbul latinesc: - simple: lat. bene>rom. bine - compuse: lat. in+eccum>rom. incoace h) Prepozitia este tot de provenienta latina in ansamblu: - lat. intro>rom. ntru - lat. ad>rom.a i) Conjunctia - lat. fiat>rom. fie - lat. neque>rom. nici - lat. quod>rom.c B. Sistemul sinctactic mentine caracteristicile sintaxei latinei populare - redarea analitica a ideilor - proportia slaba a subordonatelor fata de coordonate; - tendinta de a inlocui infinitivul cu conjunctivul. 3. Structura vocabularului romanesc cuprinde

a) fondul lexical mostenit din limba latina; b) un numar redus de elemente din substrat; c) un numar important de elemente din adstrat; NOTA: Elementul latin constituie baza; ponderea lui in vocabularul fundamental este de 60%. O dovedeste si vocabularul poetului nostru national, Mihai Eminescu: "din o suta de cuvinte, nouazeci si noua sunt latine, iar poemul "Luceafarul" detine 8890 cuvinte latine." Exemple de termeni care denumesc: - parti ale corpului: cap, par, fata. - nume de fiinta, rudenie: om, barbat, femeie. - nume de alimente: faina, paine, sare. - nume de insusiri, actiuni: bun, rau, a creste, a manca - natura: aer, soare, cer, pom. -loc, timp: zi, noapte, luni, marti. STRATUL TRACO-DAC Materialul lingvistic autohton este redus: identificarea lui s-a realizat in primul rand prin comparare cu limba albaneza, dar si pe baza vestigiilor de limba traco-daca. 1. Sistemul fonetic a) s-au mostenit consoanele:h, pt, ps, si vocala b) transformarea lui -l>r; -br->-urc) metafonia e'>ea; o'>oa; 2. Sistemul morfologic a) postpunerea articolului hotarat; b) sincretismul genitiv-dativ; c) sistemul de numarare de la 11-19 cu prepozitia "spre" 3. Lexicul S-au mostenit peste 2050 nume proprii: - toponime: Apulum, Drobeta, Crisus -hidronime: Arges, Buzau - antroponime: Bucur, Murg, Brad S-au mostenit peste 150 de cuvinte referitoare la: - partile corpului: ceafa, grumaz, buza - locuinta: catun, colba, vatra - alimente: branza, burduf - flora: brad, copac - fauna: balaur, pupaza - instrumente: fluier, trisca - actiuni: bucura DEZVOLTAREA LIMBII ROMANE PANA IN SECOLUL AL XVI-LEA

1. Influenta slava s-a manifestat pe cale orala si cartureasca incepand cu secolul al VII-lea. Majoritatea elementelor lexicale apartin domeniului bisericesc sau domeniului administrativ: ceaslov, psaltire, molitvenic, patriar, clucer, hatman, polcovnic. S-au mostenit si toponime si antroponime: Breaza, craiova, Targoviste, Mircea, Radu, Bogdan, Vlaicu. NOTA: In momentul in care au inceput sa patrunda elemente slave in lamba romn, aceasta era deja formata ca limba; alfabetul chirilic a mascat multa vreme caracterul latin al limbii. 2. Influenta maghiara dateaza din primele decenii ale secolului al X-lea si se datoreaza deplasarii triburilor de origine fino-ungrica. Ingluenta maghiara afecteaza numai lexicul: a) s-au mostenit cuvinte: belsug, chin, chip, dijma, chipes, gingas, fagadui, soim; b) sufixe: -ug, -ag, -lui, -u, -a; Cele mai multe imprumuturi maghiare au caracter regional: s-au semnalat mai ales graiurile ardelenesti. 3. Influenta turca dateaza din secolul al IX-lea datorita invaziei pecenegilor sau din secolul al XIV-lea datorita expansiunii otomane. Se manifesta numai in domeniul lexicului: acaret, cercevea, balama, dovleac, babalc, ageamiu, boiangiu. S-au mostenit si sufixe: -giu (boiangiu), -iu (cafeniu), -lic, -lc (caraghioslc). Influenta turca se manifesta pe intreg teritoriul tarii: multe elemente lexicale turcesti au suferit in limba romna evolutii interesante: cuvantul "balama" inseamna "legatura", iar "lichea" inseamna "defect". 4. Influenta greaca se manifesta in trei etape: a) in timpul stapanirii romane au patruns elenisme latinesti: biserica, boteza, grec, inger, margea, coarda. b) in epoca bizantina -secolul VII-XV: agonisi, cort, flamura, Constanta, Mangalia, Sulina, Giurgiu c) in epoca antefanariota si epoca fanariota in secolul XVI-XV: babalc, economisi, igrasie, lefter, sindrofie, taifas. NOTA: Cele mai multe elemente grecesti au patruns in dialectul aromn; influenta greaca nu poate fi considerata ca un factor determinant in evolutia structurala a limbii romne.

ALTE OPINII DESPRE ORIGINEA POPORULUI ROMAN Desigur, fiind una din cele mai mari probleme ale isotirei noastre nationale, etnogeneza romanilor a atras nu numai atentia istoricilor romani ci si straini. De multe ori, aceste pareri au fost influentate geopolitic asadar voi face referire succint la cele maj importante teorii ale etnogenezei romanilor. In operele autorilor medievali, incepand cu cei bizantini (Kekaumenos, sec. XI; Kinnamos, sec. XII) se constata ca romnii, numiti de ei vlahi, sunt colonisti romani adusi de Traian din Italia. Cronicarii medievali maghiari constatau, ca vlahii erau "pastorii romanilor", ca ei locuiau in Panonia pana la venirea hunirlor (sec. V).Umanistii italieni din secolul al XV-lea (Enea Silvio Picolomini, viitorul papa Pius al Illea s.a.) de asemnea erau de parere ca romanii "sunt de neam italic". De asemenea, multi istorici au sustinut si teorii cum ca romnii s-au format numai pe suportul dacic, fara o contributie substantiala a romanilor, insa aceste teorii au fost infirmate de numeroase ori de dovezi arheologice si ligvistice descoperite de-alungul timpului. La sfarsitul secolului al XVIII-lea, in conditiile expansiunii Imperiului habsburgic in Principatele Romane, unii istorici germani (Fr.Sulzer, I.Eder) scriau ca romnii s-au format ca popor la sud de Dunare si au revenit la nordul ei in secolul al XII-lea. Aceasta idee este reluata in 1871 de istoricul si filologul german Robert Rosler in lucrarea "Studii asupra romanilor". Lucrarea lui a aparut in conditiile cresterii miscarii de emancipare a romanilor din transilvania, care evocau dreptul istoric asupra spatiului locuit de ei din vremuri stravechi.

R.Rosler a incercat sa argumenteze ideea originii balcanice a romanilor, care numai in secolul al XII-lea au emigrat la nord de Dunare, adica atunci, cand pe pamanturile Transilvaniei locuiau deja ungurii, sasii si secuii. Prin aceasta se nega dreptul istoric al romanilor asupra pamanturilor unde ei locuiau. Argumentele lui Rosler erau urmatoarele: - dacii au fost nimiciti in razboaiele cu romanii; - dacii nu au putut fi romanizati in doar 165 de ani (timpul stapanirii romane in Dacia); - provincia Dacia a fost parasita in intregime de populatie la 275; - limba romna nu contine cuvinte germanice vechi, desi pe teritoriul Daciei a stationat tribul germanic al gotilor; - exista cuvinte asematoare in limba romna si albaneza, dovada a convetuirii lor la sud de Dunare; - nu exista izvoare care sa ateste prezenta romnilor la nordul Dunarii inainte de secolul al XlII-lea; - dialectul daco-roman cel de la nord de Dunare se aseamana cu dialectul macedono-roman de la sud de Dunare; - prezenta influentei sud-slave asupra Bisericii romanilor; - romanii erau pastori nomazi. Falsitatea "teoriei rosliene" a fost amplu demonstrata de istorici straini si romni, chiar in perioada cand ea a aparut (I.Iung, B.P.Hasdeu, A.Xenopol, D.Onciul, N.Iorga s.a.). Argumentele lor sunt urmatoarele: - prezenta geto-dacilor este atestata de numeroase dovezi a continuitatii lor dupa cucerirea romana; - romanizarea dacilor nu s-a facut doar in cei 165 de ani a stapanirii romane la nordul Dunarii, ci ea a fost atunci cea mai intensa, desfasurandu-se atat inainte de cucerirea romana cat si dupa evacuarea Daciei de catre administratia romana; - continuitatea daco-romanilor este dovedita de numeroase descoperiri arheologice, date lingvistice, marturii epigrafice etc.; - lipsa totala a elementelor lingvistice germane in limba romna a fost combatuta de numeroase studii ale lingvistilor romni; - cuvintele comune din limba romna si albaneza sunt provenite din mostenirea traco-ilirica comuna (cu radacini in limba indoeuropeana); - numeroase izvoare scrise atesta prezenta romanilor la nordul Dunarii inainte de secolul al XlII-lea; - cele doua dialecte (daco-roman si macedono-roman) fac parte din limba romana comuna (sau protoromana), care s-a format pe intreg spatiul Carpato-Danubiano-Balcanic; - influenta sud slava asupra Bisericii romnne nu neaga, ci confirma prezenta romnilor la nordul Dunarii, fara de care ortodoxismul nu s-ar fi raspandit aici; - pastoritul transhumant (sezonier) si nu nomad era una din ocupatiile romanilor din zonele montane. Ocupatia lor de baza era agricultura imbinata cu cresterea animalelor in asezari sedentare. Nici un izvor istoric nu atesta, insa, in decursul epocii medievale o imigrare in masa a romanilor de la sud la nord de Dunare, ci dimpotriva, treceri permanente ale romanilor transilvaneni la sud si est de Carpati, inclusiv peste Dunare. De asemenea este lipsita de temei stiintific opinia expusa de unii istorici sovietici cum ca pe baza populatiei romanizate, in urma contactelor ei cu slavii, s-au format doua popoare separate: munteni,

datorita contactelor cu slavii de sud, si moldovenii - cu slavii de rasarit. Aceasta pretinsa divizare etnica ar fi servit drept baza pentru constituirea a doua limbi separate: romana si moldoveneasca. Finnd teorii bazate foarte mult pe influente geopolitice, toate au fost impotriva adevarului istoric si toate au fost infirmate de numeroase ori de-alungul istoriei prin dovezi clare si incontestabile arheologice, lingvistice si istorice.