LUCRARE DE LICENT

ELEMENTUL DE SUBSTRAT DIN

LIMBA ROMN.
TRANSFERUL CUVINTELOR DIN
SUBSTRAT N ONOMASTIC
UNIVERSITATEA ' TRGOVISTE
FACULTATEA DE CTIINEE ALE EDUCAEIEI
PEDAGOGIA NVEMNTULUI PRIMAR CI PRECCOLAR
Coordonator:
Lector univ. dr. Ancua Negrea
AbsoIvent :
Toma (GIie)Anioara Monica
Trgoviste
-2011 -
Argument
ARGUMENT
Cercetarea de fat, dup cum nsusi titlul indic, are ca obiect de studiu problema
elementelor de substrat, care prin trsturile lor semantice, prin frecventa, aria de
circulatie si forta de derivare, se identific cu lexicul transmis din latin, contribuind la
conturarea fizionomiei particulare a romnei n raport cu a celorlalte limbi romanice.
Cuvintele autohtone nu difer de cele de origine latin din punctul de vedere al
vechimii atestrii lor: aproape 50 dintre ele apar n documente de pn la 1600. Ct
priveste capacitatea de a crea prin derivare cuvinte noi, elementele de substrat ntrec
pe cele de origine latin: numrul derivatelor directe ale cuvintelor de baz (adic
fr cumul de sufixe) este de 535, revenind n medie cte sase derivate la un cuvnt
de baz (unui cuvnt latin i revin 5 derivate).
Numele proprii traco-dacice (toponime, hidronime si antroponime) sunt foarte
numeroase. Aproape ntreaga hidronimie major din romn ni s-a transmis de
la daci, n transcrieri latinesti sau grecesti: rges, Buzu, Cerna, Cris, Dunre,
Gilort, Jiu, otru, Motru, Mures, Olt, Prut, Siret, Somes, Timis, Tisa, 'edea.
Ne-am propus, de asemenea, s reanalizm o prezentare general a
sectorului lexical motenit de la traco-daci n cadrul general al vocabularului
romnesc.
STADIUL CERCETRII
Problema ementuui de substrat pentru imba romn, a suscitat atenia
cercettorilor romni i strini .
Pentru ntreaga problem a substratului limbii romne, mentionm Gr. Brncus,[1]
ntroducere n storia imbii romne, 2002, ditura Fundatiei Romnia de Mine,
Bucuresti, Vocabuaru autohton a imbii romne, Bucuresti, 1983; Cicerone Poghirc,
nfuenta autohton, n vol. colectiv ,storia imbii romne, Bucuresti.
Discuiile asupra transferului din substrat n onomastic, asupra valorii
excepionale pe care o are sectorul lexical motenit de la traco-daci n cadrul general al
vocabularului romnesc, au ca punct de plecare observarea evoluiei vocabularului
romnesc, sub diverse aspecte, a formelor reunite sub denumirea de onomastic.
MATERIALUL DE LUCRU
Fr a duce fapte inedite n dezbaterea acestei teme,
lucrarea de fa i propune realizarea unei sinteze asupra
elementelor de substrat din limba romn i transferul lor n
onomastic.Multimea de functii i mai ales interferenta acestora,
exprimate cnd simultan, cnd succesiv i controlate cnd
semantic, cnd sintactic, cnd morfologic, cnd lexical sau
lexico-gramatical, fac din categoria gramatica a determinrii
unul dintre cele mai complexe si mai specifice domenii ale limbii
romne.
METODA DE LUCRU
n lucrare mi-am propus s realizez o analiz aprofundat a elementelor de substrat
din limba romn i a transferului lor n onomastic.
Lucrarea cuprinde trei capitole n care am ncercat s demonstrez importana
vocabularului rmas de la daci, pozitia lor n ansamblul vocabularului romnesc.
1. CapitoIuI I -,Limba traco-daciIor"
2. CapitoIuI aI II-Iea ,TransferuI n onomastic aI
cuvinteIor din substrat"
3. CapitoIuI aI III-Iea ,Mic dicionar aI
principaIeIor cuvinte din substrat."
CAPITOLUL I
MB TRCO-DCOR
Limba traco-dacilor alcatuiete componenta autohton sau substratul limbii romne.
Materialul lingvistic transmis de la populaia autohton este extrem de redus :cteva
glose, nume proprii (toponime i antroponime ) i inscripii ( interpretate nesigur)
Prezenta cuvintelor dacice alturi de cele latinesti si
grecesti este explicabil prin interferentele lingvistice
proprii acestei perioade. Valoarea lingvistic a acestor
cuvinte este redus, deoarece foarte putine au fost explicate
etimologic, majoritatea cuvintelor prezentnd o form
corupt, fr terminatii, uneori fiind imposibil de reconstituit
forma autentic.
Numele proprii traco-dacice constituie partea cea mai bogat a materialului
lingvistic traco-dac : cca. 2050 de denumiri (nume proprii de persoane, triburi, zeitti, asezri
omenesti, ape, munti) din care 1150 antroponime, 900 toponime
CAPITOLUL aI II-Iea
TRANSFERUL CUVINTELOR DIN SUBSTRAT N ONOMASTIC
Vocabularul autohton al limbii romne ocup o pozitie aparte n
ansamblul lexical romnesc, concluzie care rezult att din
examinarea etimologic a cuvintelor respective ct si din
comportamentul acestora n evolutia general a limbii.
Astfel este de presupus c n epoca romnei comune (perioada de
dinainte de separatia dialectal sud si nord-dunrean) aproape
toate cuvintee mostenite din substrat erau rspndite pe ntreg
teritoriu de imb romn, de a nord si de a sud de Dunre. Latina
n expansiunea sa n talia si uropa a intrat n contact cu diverse
idiomuri ale populatiilor cucerite si romanizate, numite imbi de
substrat.
Astfel n talia au existat substratul osco-umbric, etrusc, mesopic,
grec (n sudul peninsulei), sicul, sican, punic (Sardinia), ligur,
paleovenet, celtic (n nord).
Substratul celtic, cel mai important cantitativ, l ntlnim, pe lng
nordul taliei, n Franta si n Peninsula beric; n aceast ultim
peninsul exist si un substrat iberic.
Alt trstur foarte important a vocabuaruui autohton, considerat din
perspectiva pozitiei pe care aceasta o ocup n ansamblul lexical, este n legtur cu
capacitatea de transfer n domeniu numeor proprii. Am examinat din acest punct de
vedere 83 de cuvinte din repertoriul care a format obiectul cercetrii etimologice mai
vechi.
Cea mai important constatare este c toate cuvintee comune din substrat
apar si ca nume proprii (de persoane si de locuri).
Se poate constata de asemenea, c unele nume proprii apar n regiuni din
care apelativul a disprut de mult sau c numele proprii au o extensiune
geografic cu mult mai mare dect aria celor comune.
Se stie c vocabuaru autohton a romnei se raporteaz, aproape n totaitate,
a reaitti pastorae, a universu de viat simp a cresctorior de vite din Dacia.
Aceast constatare este vaabi si n cazu numeor proprii. Cee mai mute denumiri
de ocuri (sate, deauri, vi, munti, pduri, ruri) amintesc pusatia vietii pastorae de
odinioar din tinuturie romnesti.
O observatie specia se impune cu privire a numele proprii de familie, anume
aceea c foarte multe dintre ee au fost mai nti porecle si supranume.
CAPITOLUL aI III-Iea
PRINCIPALELE CUVINTE DIN SUBSTRAT
PSTRATE N ONOMASTIC
Din examinarea gIobaI a materiaIuIui pe care I-am avut Ia dispozitie rezuIt c
aproape toate cuvintele din repertoriul etimologic traco-dac cu corespondente
aIbaneze au un statut foarte important n ansamblul vocabularului
romnesc ceea ce a permis expansiunea lor n onomastic proces petrecut
devreme n toate zoneIe trii (cu preponderent n aria de romanizare intens).
n continuare voi enumera principaIeIe cuvinte din substrat pstrate n
onomastic n ordine aIfabetic dup cum urmeaz:
Abur Argea Baci BaIaur(e) BaIt Barz() Basc Bar Brad CciuI Cpu
Ctun Frm Groap Jumtate Mazre Noian Pru Ra Smbure Eap
Vatr Zgard.
CONCLUZII
Cea mai important constatare care rezult din cercetarea noastr este c
toate cuvintele comune din substrat, apar si ca nume proprii (de persoane si de
locuri). Chiar si unele la care nu ne-am mai fi asteptat s se fi extins n domeniul
onomasticii, din cauza semanticii lor, figureaz n repertoriul nostru, ntemeiat pe
informatii sigure, ca nume proprii.
Capacitatea de transfer n onomastic pune ns n lumin valoarea
exceptional pe care o are sectorul lexical mostenit de la traco-daci n cadrul general al
vocabularului romnesc.
Alt trstur foarte important a acestui fond onomastic este aceea c
este atestat, aproape n totalitate, n cele mai vechi documente de limb romn.
Unele cuvinte, legate mai intim de pstorit, si-au dezvoltat n onomastic
familii foarte bogate, mult mai bogate dect ale apelativelor, cum este cazul lui :
aci, at, c, ra, rad, rnz, rusture, ucur,
ung, uz, Cioar, Cioc, Ciut, Copac,
Ma, Mgur etc.
1) Brcus Grigore - ntroducere n storia limbii romne, 2002,apud Editura
Fundatiei Romnia de Mine Bucuresti
- 'ocabularul autohton al limbii romne Bucuresti 1983
Editura Ctiinific i EncicIopedic Bucureti;
- Metoda comparatiei romno-albaneze n SCL XXII 1971;
Editura Academiei Romne Bucureti.
2) abej E.- &nele probleme ale istoriei limbii albaneze n SCL 4 XX 1959
Editura ,Cartea Universitar " Bucureti.
- SGJ III; pentru evoIutia grupuIui consonantic ,nt" n aIbanez.
3) Candrea A. - Dictionarul enciclopedic ilustrat ,Cartea Romneac"
Bucuresti 1931.
- imba albanez n raporturile ei cu limba romn Bucuresti
1930-1931.
4) Capidan Th. - Raporturile albano-romne n DR II 1922 ,EncicIopedia
Romniei".
5) Caragiu - Marioteanu M. Compedium de dialectologie romn
Bucuresti 1975 Editura Ctiinific i EncicIopedic Bucureti.
) Caragiani I. - Studii istorice asupra romnilor din Peninsula Balcanic n
,Revista pentru istorie, arheologie si filologie. Bucuresti. 1981
7) Conea I. - Vrancea Geografie istoric, toponimie si terminologie
geografic EA Bucuresti 1993
BBLOGRAF
8) Coteanu I. - Premise pentru stabilirea vocabularului n str-romn I n
SCL XVI 195
- Originile limbii romne Bucuresti. 1981 Editura Ctiinific
i EncicIopedic Bucureti.
- Structura si evolutia limbii romne EA Bucuresti 1981
9) Fischer Ion atina dunrean. ntroducere n istoria limbii romne
Bucuresti 1985 Editura Ctiinific i EncicIopedic
Bucureti.
10) FrtiI VasiIe - exicologie si toponimie romneasc Ed. FacIa Timisoara
1987
11) GiugIea George - Cuvinte romnesti si romanice Bucuresti. 1983
Editura Ctiinific i EncicIopedic Bucureti.
12) Graur AIexandru - Nume de persoane EA Bucuresti 1975
13) Hasdeu B.P. - tymologicum Magnum Romaniae I-III Ed. Gr Brncus
Minerva Bucuresti 1972-197; - O pagin de sintax romno-
albanez. Reduplicarea si triplicarea articolului definit n CB II 1979 ,Editura
Minerva" Bucureti .
- ,Cine sunt albanezii n AR SIL t XX III 1901; reeditat
de B.P. Hasdeu ,Studii de Iingvistic.
14) Iordan Iorgu - Toponimia romneasc EA Bucuresti 193.
15) Ivnescu Gh. storia limbii romne. Junimea Iasi 1980.
1) Mihescu HaraIambie - imba latin n provinciile dunrene ale mperiului
Roman EA 190
17) MihiI G - Dictionar al limbii romne vechi EER. Bucuresti. 1974;
- ocul elementelor lexicale latine din albanez n
cadrul romanittii sud-est europene n Semantic si Semiotic sub
redactia I. Coteanu si Lucia WaId.
-Omagiu lui l. Graur, cu ocazia mplinirii a 80 de
ani Bucuresti. 1981;
18) Moise Ion- Toponimie si istorie argesean Ed. CaIende Pitesti 1992
19) NicuIescu AI. - ndividualitatea limbii romne ntre limbile romanice I-II
Bucuresti 195-1970 Editura Stiintifica si
EncicIopedica Bucuresti .
20) Ptrut Ion Onomastica romneasc ESE Bucuresti 1980;
21) Petrovici EmiI - Studii de dialectologie si toponimie EA Bucuresti. 1970; 22)
PhiIippide AI. - Originea romnilor I Ce spun izvoarele istorice;
II. Ce spun limbile romn si albanez Viata Romneasc
Iasi 1923-1927;
23) Popescu Radu - Graiul gorjenilor de lng munte -
Ed. ScrisuI romnesc Craiova 1980.
24) Rosetti AI. - storia limbii romne I de la origini pn n
secolul al X'- lea Ed. a II-a revzut si adugit ESE
Bucuresti 1978
25) Russu I. I. - tnogeneza romnilor ESE Bucuresti. 1981
2) Stati Sorin - n R II 199 Bucuresti Editura Academiei
Romne.
27) Suceveanu AIexandru - n legtur cu unele discutii recente
privind procesul de romanizare n ,Traco-dacica" VI. 1985;
apud Revista "Academia Romn,
28) Suciu CorioIan - Dictionarul istoric al localittilor din
Transilvania I: A-N II: M-Z EA 19 Editura Academic
Bucureti.
29) Tudose CIaudia - 'ocabularul fundamental al limbii romne vechi,
n sistemele limbii Bucuresti 1970 Editura Academic
Bucureti.