INFLUENTA LIMBII TURCE ASUPRA LIMBII ROMNE

De-a lungul istoriei sale, poporul romn a avut diverse si ndelungate

relatii cu limba turca. Factorii sociali, politici, economici, culturali nu puteau
ramne fara urmare n plan lingvistic.

Fructificnd cercetarile anterioare n domeniul relatiilor lingvistice romno-

turce, prezentul studiu ofera o clasificare a cuvintelor de origine turca pe clase
morfologice (substantive, adjective, adverbe, interjectii), precum si distributia
semantic& 555i811f #259; a acestora; n ceea ce priveste formarea cuvintelor
prin derivare, sunt mentionate sufixele -giu, -iu, -lc, multa vreme productive n
romna, ele atasndu-se si la termeni mosteniti din latina sau chiar la nelogisme
savante. Cercetarea repartitiei dialectale a elementelor turcesti n limba romna
releva uneori diferente ntre aria nordica si cea sudica, n sensul unei mai bune
conservari a etimonului n Moldova fata de Muntenia, unde forma etimologica a
fost mai bine adaptata la sistemul fonetic si morfologic al limbii romne.

Studiile au aratat ca n limba romna se pot distingedoua straturi de

mprumuturi turcesti.

Primul cuprinde cuvinte care au fost atribuite vechilor populatii de

origine turco-tatara stabilite n aceste zone (n
special pecenegi si cumani).

In cercetarea detaliata ntreprinsa n legatura cu influenta orientala

asupra limbii si literaturii romne, Lazar Saineanu arata ca exista mai multe
grupuri de turci, care au avut contacte cu populatia romneasca n diferite
etape ale istoriei, lasnd urme la nivelul lexicului romnesc. Este vorba
despre pecenegi, care, alaturi de nogai, afirma Saineanu, "au jucat un rol
nsemnat n istoria Europei orientale din sec.IX - XIII si n special n trecutul
medieval al romnilor."(Saineanu, 1900, p XII). Urme lingvistice ale trecerii
pe aici ale pecenegilor sunt toponimele Pecenisca, Peceneagul,
Pecenevra. Cumanii au cuprins Moldova si Tara Romneasca ncepnd cu
anul 1086, unde ar fi ramas aproape un secol si jumatate (1086-1220). Din
limba acestora ar fi ramas, n opinia lui Saineanu, peste 33 de nume topice
si onomastice formate dinComan (Comana, Comanita, Comanca), precum si
numele oraselor Teleorman (din Teli orman"padure nebuna", adica "padure
deasa"), Caracal (de la cumanul Kara kala "castrum
nigrum"), Iasi(din yassi "arcas") (ibidem, pp. XIV-XV). Sunt considerate a fi
de origine cumana cuvintele: beci("subterana, pivnita boltita"), dusman,
intrat n fondul principal lexical al limbii romne, olat ("tinut", frecvent n
vechea istoriografie romneasca - Miron Costin, Neculce, Cantemir; astazi
iesit din uz), toi(cu sensul initial de "ospat", pierdut ulterior; se pastreaza
acela de "zgomot, larma", de unde verbul a toi, n Moldova "a striga"; sensul
actual al lui toi este acela de "temei, punct culminant": toiul petrecerii,
toiul veseliei) (ibidem, pp. XVI-XVII). Astazi, doar n expresia a fi n
toi [n.n.]). Au mai fost atribuite acestei influente cuvintele: aslam "camata",
nregistrat n textele romnesti vechi (pentru discutia detaliata a termenului,
vezi Saineanu, pp. XVII-XVIII), baltag, capcana, cazan (atestat n
cumana), cioban, cobuz "un fel de chitara" (nvechit), teanc (atestat n
cumana), a (se) tolani(Dimitrescu, 1978, p. 109). Densusianu considera ca
ar fi de origine cumana urmatoarele cuvinte:bardaca, catr, chindie, chior,
habar, hambar, haram, maidan, maimuta, murdar, taman. La acestea, H.
Wendt adauga: buzdugan, dulama, marama, suman, tarm etc (Wendt,
1960). In ceea ce priveste antroponimia, sunt considerate a fi de origine
cumana unele nume romnesti atestate n documentele din secolele al XIV-
lea - al XVI-lea: Aslan, Balaban, Baragan, Buciuc, Cara, Caraba, Caraiman,
Ciortan, Itu, Talaba, Ulan, Ulmes etc (Dimitrescu, 1978, p. 109).

Influenta turca (osmanlie) ncepe n Peninsula Balcanica n secolul

al XIV-lea si dureaza pna n prima jumatate a secolului al XIX-lea.
Elementele turcesti au patruns n limba romna n aceasta perioada n doua
faze istorice:

A. n secolele al XV-lea - al XVII-lea au patruns o serie de cuvinte care

au, n general, caracter popular, multe facnd parte din fondul principal
lexical al limbii romne; despre acestea, spre deosebire de cea de-a doua
categorie ,B,Saineanu afirma: "ele au patruns n viata poporului, se bucura
de o mare raspndire si au prins o forma definitiva n limba" (Saineanu,
1900, p. LXXIII).

B. cuvinte turcesti intrate n epoca fanariota (secolele al XVII-lea - al

XVIII-lea), dintre care majoritatea au iesit din uz sau au capatat, pe teren
romnesc, un sens ironic sau peiorativ. In legatura cu aceasta categorie de
turcisme, Saineanu afirma ca "mai toate turcismele din ultima perioada, de
ordine politica si sociala, au intrat definitiv n domeniul istoriei o data cu
disparitiunea domnilor fanarioti si deci si a influentei imediate a turcilor; o
parte dintr-nsele au ramas, dar neavnd timp cnd sa prinda radacini n
limba, au dobndit n gura romnului o usoara nuanta de ironie si au cazut
n sfera comicului, devenind o mina bogata de exploatare pentru literatura
umoristica; aceasta soarta curioasa a mpartasit-o de altminterea elementul
turc recent cu cel contemporan neo-grec, a carui ultima faza contrasteaza n
seriozitate si persistenta cu grecismele anterioare epocii fanariote" (Ibidem,
pp. LXXII-LXXIII).
 Cuvintele de origine turceasca sunt relativ usor de recunoscut pentru
ca, asa cum arata Lazar Saineanu, "turcismele romne au n cea mai mare
parte accentul pe ultima silaba" (ibidem, p. L). Lingvistul romn enumera
totusi o serie de exceptii de la aceasta regula, printre care prezenta
dubletelor accentuale sau necesitatea diferentierii prin forma a unor cuvinte.
El arata ca, chiar daca se face abstractie de aceste situatii speciale, exista
totusi un numar important de turcisme romnesti care nu respecta oxitonia
caracteristica si cvasigenerala (ibidem, p. LI); dam doar cteva
exemple:acaret, amanet, atlas, babalc, bidiviu, borangic, buzdugan, calcan,
derbedeu, habar, hambar, huzur, taifas, talaz, taraf; tavan etc; unele sunt
foarte usor de recunoscut, datorita vocalei finale accentuate-a (sau a
diftongului -ea, cu -a accentuat): acadea, baclava, balama, basma, boccea,
catifea, cazma, cherestea, chiftea, cismea, ciulama, dambla, dandana,
dusumea, haimana, halva, lichea, lulea, macara, manea, mucava, musaca,
musama, sarma, sofa, sandrama, tarla, telemea, trufanda, zeflemea etc.

n ceea ce priveste distributia pe clase morfologice a cuvintelor

mprumutate din turca, precizam ca cele mai numeroase cuvinte de aceasta
origine sunt substantive: acadea, acaret; amanet; arpagic; arsic; atlas;
baclava; babalc; bacsis; balama; baltag; berechet; boccea; buzdugan; bama;
basma; beci; belea; bidiviu; borangic; bumbac; bursuc; butuc; cafea; caimac;
calcan; caldarm; capcana; capot; catran; chef; cherem; chiabur; chindie; chiul,
ciob; cascaval; cataif; catifea; catr; cazan; cazma; ceaun; chebap; cherestea;
chibrit; chilipir; chimion (si n varianta chimen); chiosc; chirie; cioban; ciomag;
ciorap; ciorba; cismea; ciulama; cntar; condur; curmal; cusur; dambla;
dandana; derbedeu; dovleac; dud; dugheana; dulgher; dusumea; farfurie; fes;
fistic; geanta; gherghef; ghiol; ghiotura; ghiuden; ghiveci; habar; hac; halat;
haimana; hal; halal; halva; hamal; hambar; haram; harbuz; hatr; haz; hazna;
huzur; herghelie; geam; iahnie; iaurt; ibric; lalea; lichea; lighean; liliac; liman;
lulea; macara; magiun; mahon; maimuta; manea; marama; margean; moft;
moftangiu; moloz; mosafir (si musafir); mucava; musaca; musama; nufar; nur;
odaie; papara; papuc; pastrama; pilaf; rachiu; rahat; salcm; sarma; sidef; sofa;
soi ("rasa"); surghiun; susan; sal; sandrama; siretlic; sis; tabiet; taifas; talaz;
taman; taraba; taraf; tarhon; tarla; tavan; telemea; tertip; tuci; tutun; tarm;
toi; trufanda; zambila; zarzavat; zeflemea; zor; zuluf.

O clasa morfologica destul de bine reprezentata este aceea

a adjectivelor: bondoc; caraghioz; chefliu; chel; chior; coscogea; hain;
mahmur; mofluz; mucalit; murdar; nurliu; palavragiu; sadea; sasiu;
siret ("istet"); tembel; zevzec.

Amintim cteva adverbe de origine turceasca: abitir; barim/barem; basca;

ioc "nu"; tiptil; precum si o serie de interjectii: aferim, aman, avan, bre, halal,
sictir etc.
 n ceea ce priveste clasa morfologica a verbului, este de retinut ca nici un
verb turcesc nu a fost preluat de romna; explicatia este, probabil, faptul ca finala
infinitivelor turcesti (-mak si -mek) nu este susceptibila de a fi adaptata la limba
romna (ibidem, p. LXV). n schimb, exista n romna multe verbe derivate de la
substantive turcesti, si care se conjuga, cu exceptia lui amaneta (amanetez), ca
verbe de conjugarea a IV-a: a boi, a caftani, a calauzi, a cani, a cntari, a casapi,
a catrani, a chefui, a chiorai, a ciomagi, a (se) fstci, a se fuduli, a huzuri, a
mazili, a murdari, a schingiui, a sulemeni, a surghiuni, a tabaci, a zapaci, a
zori (ibidem, pp. LXV-LXVI).

Majoritatea elementelor imprumutate din turca denumesc realitati ale vietii

materiale si, pe lnga politica si arta militara, se refera la nume de plante, animale
si minerale, la casa, mbracaminte si alimente, meserii, comert si industrie; sunt
inexistenti termenii abstracti, precum si cei referitori la viata religioasa si
intelectuala :

a. politica: bas-; bei; beizadea; caimacam; divan; han ("domnul

tatarilor"); pasa; pasalc;

b. termeni militari: aga; alai; arnaut; bimbasa; buluc; calauz; cazac;

ceaus; duium; ghiulea; iama; iatagan; ienicer; iures; leafa; lefegiu; meterez;
palos; spahiu; surla; zaherea;

c. plante: abanos; anason; arpagic, bama; bostan; bumbac; chimion (si n

varianta chimen); curmal; dovleac; dud; fistic; harbuz; iasmin; lalea; liliac;
nufar; patlagea; salcm; susan; tarhon; tutun; zambila;

d. animale: bidiviu; bursuc; calcan; catr; ciortan; gugustiuc; herghelie;

liliac; maimuta;

e. minerale: chihlibar (si n varianta chihlimbar); fildes; margean; sidef;

f. casa, constructii: acaret; anteriu; beci; cercevea; chepeng; chiosc;

ciardac (si cerdac); dusumea; geam; hambar; odaie; paianta; sandrama; tavan;

g. mbracaminte: aba; basma; binis; cabanita; caftan; capot; ciorap;

condur; fes; fota; giubea; halat; ilic; iminei; marama; papuc; sal; salvari;
testemel; tichie;

h. alimente: acadea, baclava; cafea; caimac; cascaval; cataif; chebap;

chiftea; ciorba; ciulama; cuscus; farfurie; felegean; ghiuden; ghiveci; halva;
iahnie; iaurt; ibric; ienibahar; magiun; musaca; papara; pastrama; peltea; pilaf;
rachiu; rahat; sarailie (si serailie); sarma; serbet; telemea; zarzavat;

i.
meserii: bacal (Muntenia: bacan); badana (Muntenia: bidinea); boiangiu;
cafegiu; caicciu; calfa; cazangiu; cazma; cioban; cismegiu; dughengiu; dulgher;
gelat; gherghef; hamal; hamalc; herghelegiu; iaurgiu; macara; moloz; papugiu;
pastramagiu; tutungiu; zarzavagiu;

j. comert si industrie: amanet; atlas, beslic; boia; borangic; calp; calpuzan;

calpuzanlc; cntar; catifea; cazan; cherestea; chibrit; chilipir; chilipirgiu; chirie;
dugheana; ghiotura; hac; magaza (si magazie); mofluz; musteriu; oca; para;
samsar; samsarlc; taraba;

k. diverse: abitir; ageamiu; arcan; babalc; bacsis; balama; baltag;

berechet; boccea; bondoc; bre; buzdugan; calabalc; caldarm; calup; catran;
chef; cerga; chefliu; chel; chior; chiul, chiulhan (si chiolhan); ciomag; cismea;
coscogea; cusur; dambla; dandana; ghiol; geanta; habar; haimana; hain; hal;
halal; hap; hatr; haz, huzur; iatac; lichea; lighean; liman; lulea; mahmur;
mahon; manea; marafet; moft; mosafir (si musafir); mucalit; mucava; murdar;
musama; nai; palavra; palavragiu; sadea; sictir; sofa; soi ("rasa"); surghiun;
siret ("snur sau panglica"); siret ("istet"); siretlic; sis; taifas; talaz; taman; taraf;
tarm; tarla; tembel; temenea; tertip; tiptil; toi; trufanda; zeflemea; zevzec,
ziafet (si zaiafet); zor;

Sufixele pastrate din turca sunt destul de bine reprezentate din punctul de
vedere al productivitatii, ele atasndu-se si la cuvinte de alte origini: "Numarul
sufixelor si al particulelor turcesti care au intrat n limba noastra, arata Saineanu,
dovedesc asemenea o circulatiune intensiva." (ibidem).

a. -giu, -ciu < tc. i, i: formeaza substantive sau adjective, indicnd

meseria, ndeletnicirea, deprinderea, ocupatia (abagiu, boiangiu, cafegiu,
cherestegiu, ciubucciu, conacciu, dughengiu, giuvaergiu, harabagiu, herghelegiu,
iaurgiu, papugiu, pastramagiu, simigiu, tinichigiu, tutungiu, zarzavagiu etc.) sau
o trasatura negativa a personalitatii, un narav (haramgiu, mascaragiu, tertipgiu,
zorbagiu etc.). Exemplele apar la Saineanu, 1900, pp. LII-LIII. La acestea am
putea adauga cuvntul geamgiu, pentru care DEX indica etimologie turceasca.
Dupa acest model (al cuvintelor preluate ca atare din turca) s-au format derivate
de la alte cuvinte turcesti (sacagiu, damblagiu, lefegiu, mahalagiu, moftangiu,
palavragiu, zamparagiu) sau chiar de la elemente romanice (barcagiu, laptagiu,
lampagiu, duelgiu, reclamagiu, scandalagiu), neogrecesti (marfagiu, pomanagiu,
zavergiu). (ibidem, p. LIII). Derivatele cu sufixul -ciu/-giu alterneaza cu
sinonimele romnesti n -ar sau -as: capugiu - portar; caicciu - luntras; papugiu
- cizmar etc. (ibidem, p. LIII). Afirmatia lui Saineanu era valabila pentru o epoca
mai ndepartata din istoria limbii romne (sfrsitul secolului al XIX-lea - nceputul
secolului al XX-lea); ntre timp, multi termeni derivati cu sufixul -ciu, -giu si-au
restrns utilizarea.

b. sufixul -u < tc. -i formeaza adjective, indicnd nuante: conabiu,

fistichiu, havaiu, limoniu, naramgiu; de la acestea, s-au format si altele
precum: caisiu, chihlibariu, nautiu.

c. sufixul -lc, -lic < tc. -lyk, productiv, formeaza mai ales nume
abstracte exprimnd: o stare generala (hagialc, surghiunlc), o calitate
(caraghiozlc, hainlc, mucalitlc, siretlic), o ocupatie si folosul / rezultatul
acesteia (hamalc, samsarlc), un anumit teritoriu (pasalc), o colectivitate
(boccealc, calabalc, mezelic) si care a dat si derivate analogice (avocatlc,
berbantlc, crailc, senatorlc). Sufixul alterneaza cu sinonimul sau -ie: hainie -
hainlc, murdarie - murdarlc, surghiunie - surghiunlc (ibidem, pp. LIV-LV). La
acestea, Saineanu adauga sufixul -man, precum si numeroase sufixe diminutivale
(pp. LV-LVII).

Productivitatea cuvintelor de origine turca este dovedita de multiplele derivate

pe care termenii turcesti le-au format n romneste: de la chirie (alaturi de chirigiu)
s-au format chirias, a nchiria; de la cioban, ciobanesc, a
ciobani, ciobanie, ciobanas, ciobanita; de la dusman, a
dusmani, dusmanesc, dusmanie, dusmanos etc., Pentru mai multe derivate, unele
iesite deja din uz n ultimul secol, vezi Saineanu, pp. LXXIV-LXXV, iar pe de alta
parte, de frecventa unor sufixe, n special -giu si -lc.

O serie de cuvinte turcesti si-au schimbat, n limba romna, sensul,

dobndind un sens figurat, metaforic sau unul ironic. Astfel: bucluc a primit
sensul de "belea"; catran, la origine termen de marina, a devenit verb: a se
catrani; lichea, cu sensul initial de "pata", a ajuns sa nsemne "om patat,
secatura"; mucalit, la origine "actor"; pehlivan, la origine, "voinic,
atlet"; caraghioz era numele arlechinului ntr-o farsa foarte raspndita; marafet,
"stiinta, talent", astazi, cu sensul de "viclenie, afacere necurata,
ncurcatura"; tertip, "proiect, plan", astazi "intriga, smecherie".

Alte cuvinte au suferit o generalizare de sens (mai ales termeni care

initial faceau parte din vocabularul militar): alai "regiment" > "parada
domneasca" > "multime de oameni" (uneori, folosit chiar cu sens
depreciativ); besleaga "capitan de beslii" > "batrn, batrn
nevoias"; buluc "companie de soldati" > "gloata, droaie,
gramada"; bulubasa "capetenia unui buluc" > "mai-marele unei satre de
tigani"; chilipir"prada soldatilor n razboi"> "lucru usor / ieftin
dobndit"; dandana "pompa militara" (sinonim cu alai) > "galagie" >
"ncurcatura"; leafa "solda" (n special solda lunara a ienicerilor"), de
unde lefegiu (soldat); salahor nsemna, initial, "sateanul care, scutit de dari,
lucra la repararea unor fortarete".

BIBLIOGRAFIE:

Ovid Densusianu, Aspecte lingvistice ale pastoritului, Bucuresti, 1930.

Vladimir Drimba, Paralele sintactice si frazeologice turco-romne, n DR, XI

(1948), pp. 202-212.

C.C. Giurescu, mprumuturi cumane n limba romna: odaie si cioban, n SCL,

XVII (1961), pp. 205-213.

Enver Mamut, Influenta limbii romne asupra graiurilor tataresti din Dobrogea, n
AUBLCO, 21, 1972, pp. 165-181.

Lazar Saineanu, Influenta orientala asupra limbii si culturii romne, I-III,

Bucuresti, 1900.

H. Wendt, Die trkhischen Elemente im Rumnischen, Berlin, 1960.