Scrierea cu „â” şi „î”

Aplicaţii

1. Subliniază forma scrisă corect:

întâmplare / întîmplare neâncetat / neîncetat
întîlnire / întâlnire coborâ / coborî
gîndire / gândire învăţământ / învăţămînt
hotărî / hotărâ cîntec / cântec
întârziere / întîrziere doborâ / doborî

2. Ordonează cuvintele de mai jos după numărul de silabe:

vârtej, înfrumuseţare, vânzătoare, cuvânt, îmbrăcăminte, pământesc, coborâre,
înainte, cânt, cocostârc, popândău, întrecere, cârd, sârguinţă, între, cârlige.

o silabă două silabe trei silabe patru silabe cinci silabe şase silabe

3. Subliniază cuvintele ce conţin literele „â” sau „î”, apoi ordonează-le după poziţia
acestor litere:
a) De o parte şi de alta a râului se întinde mândra aşezare a satului Broşteni. De
aici încolo, Bistriţa se îmblânzeşte. De trei ori şi-au ridicat Carpaţii falangele de
stânci împotriva ei, de trei ori puternicele-i valuri au trecut biruitoare…
(Al. Vlahuţă – România pitorească)

b) Văzând Făt-Frumos că Strâmbă-Lemne n-a făcut nici o ispravă, a

hotărât să rămâie de pândă Sfarmă-Piatră, iar el şi cu Strâmbă-
Lemne au pornit la vânat.

c) Pe o stâncă neagră, într-un vechi castel,

Unde curge-n poale un râu mititel,
Plânge şi suspină tânăra domniţă…
(D. Bolintineanu – Muma lui Ştefan cel Mare)

„î” la început „î” / „â” în interior „î” la sfârşit

4. Transformă cuvintele după model:
târî – târât coborî –
amărî – doborî –
vârî – omorî –

5. Scrie după dictare:

a) Greierele ţinuturilor noastre e un gândăcel negru-lucios, cu cap mare şi cu

mustăţi lungi. În livezile liniştite, cu fâneţurile pline de soare, el îşi începe
cântecul. Iarba e fragedă, florile pomilor au căzut, înfloresc salcâmii şi teii; sfios
şi dulce îşi tremură greierul cântecul în dulceaţa primăverii.
(M. Sadoveanu – Greierele şi furnica)

b) Apoi zbură pe ferestruica podului, iar Buratino fugi către colţul magaziei,
împleticindu-se în păienjeniş. În urma lui, păianjenii sâsâiră cu răutate.
Prin gaura de şobolan, Buratino se târî în pivniţă. Trecerea se făcea din ce
în ce mai îngustă şi băieţelul abia izbutea să se strecoare pe sub pământ, când,
deodată, se trezi zburând cu capul în jos, în pivniţă. Acolo era cât pe ce să cadă
în cursa pentru guzgani.
(A. Tolstoi – Buratino)

c) Numaidecât se ivi din târlă un om voinic şi mustăcios, cu o nuia în mână.

- Ce e neorânduiala asta, copii? strigă el.
- Un câine turbat! zbierară ei iar.
- Unde?
- Uite-l acolo, domnule… şi copiii arătau cu mâinile întinse spre el.
„Ăsta e baciul lor”, îşi zise Samson. Se ridică şi se smeri, vârând puţin coada între
picioare.
(V. Voiculescu – Ciobănilă)