Verbul - Modurile nepersonale

1. Precizează funcția sintactică a verbelor la infinitiv şi explică ce părţi de vorbire sunt intercalate, în
unele cazuri, între prepoziţia infinitivului şi verb. Precizează funcția sintactică a infinitivelor.
a) Cătră amiază au prins a pogorî pe un drumeag ce se strecura în cârjoaie pe sub muncele... Soarele de primăvară
pârjolise cu putere, iar sub streşina codrului căldura prindea a se potoli. (M. Sadoveanu)
b) - Atunci, în acele cărţi ai arătat leşilor că eşti gata a-i sluji, punându-le în cunoştinţă şi unele lucruri tainice ale
Agarenilor. (M. Sadoveanu)
c) Celălalt canal al râului era foarte larg, încât trebuiau cel puţin cinci sute de vase spre a face podul. Era lângă cetăţuie
locul cam ridicat, şi nişte sangiaci-bei fură orânduiţi spre a-l tăia, ca să prindă capul podului. (N. Bălcescu)
d) Şi satul, văzând că acest om nu se dă la muncă nici în ruptul capului, hotărî să-l spânzure pentru a nu mai da pildă de
lenevire şi altora. (Ion Creangă)
e) Decebal... a luat conducerea dacilor în vremuri negre... îl ardea de viu dorinţa de a-şi ridica ţara la bunăstare şi
civilizaţie. (E. Camilar)
f) - Eşti domn şi părinte şi copila Măriei Tale nu poate a-ţi ascunde nimic. (M. Sadoveanu)
2. Subliniază verbele la infinitiv împreună cu prepoziţiile dinaintea lor. Notează deasupra fiecărui verb cărei conjugări
aparţine. Precizează funcția sintactică a infinitivelor.
a) E lesne bogatului a porunci, dar e greu săracului a împlini.
b) Că, vezi, mintea e însetată de priceperea lucrurilor, de pătrunderea tainelor, şi osânda de a înfrânge această sete, de a
trăi fără potolirea ei, înseamnă osânda de a te întoarce la una din formele trecute, de care natura n-a fost mulţumită,
înseamnă osânda de a ucide în tine tocmai însuşirea cu adevărat şi cu deosebire omenească. (I. Al. Brătescu-Voineşti)
c) La malul apelor am aflat că, pentru a prinde peşte, este nevoie mai mult de peşte decât de undiţă. (M. Sadoveanu)
d) Mihai cugetă... că împrejurarea cere neapărat vreo faptă eroică spre a descuraja pe turci şi a îmbărbăta pe ai săi. El
hotărăşte atunci a se jertfi ca altădată şi a cumpăra biruinţa cu primejdia vieţii sale. (N. Bălcescu)
e) Mă rătăcisem, ascultând la miile de păsărele ce cântau pe rămurele şi fără a se sfii de nimeni. (P. Ispirescu)
f) Înainte de a lua o hotărâre, gândeşte-te bine.
3. Subliniază în mod diferit verbele la infinitivul prezent şi la infinitivul perfect. Analizează-le arătând: conjugarea, modul şi
timpul, funcția sintactică.
a) ...şi am închis ochii să mă obişnuiesc cu întunericul. Şi chiar înainte de a-i fi deschis, am constatat două lucruri:
primul, că în încăpere e foarte cald, şi al doilea, că am paie sub picioare. (Fr. Munteanu)
b) Când a izbucnit focul, s-au bucurat grozav toţi, dar pe urmă le-a părut rău că l-a pus cine l-a pus, înainte de a fi adunat
ce era folositor. (L. Rebreanu)
c) Busuioc era om trecut de patruzeci de ani şi cu vreo zece ani mai bătrân decât cumnatu-său..., şi de aceea neamurile
nu făceau nimic fără de a-l fi întrebat mai înainte pe dânsul. (I. Slavici)
d) Nu-şi va ierta niciodată mai ales greşeala de a nu fi refuzat barem în ultimul moment să plece. (L. Rebreanu)

4. Subliniază cu o linie participiile cu valoare adverbială, cu două linii pe cele cu valoare adjectivală şi cu o linie
întreruptă pe cele cu valoare substantivală. Indică prin săgeată verbele sau substantivele determinate de participiile cu
valoare adverbială sau adjectivală. Fă analiza morfologică şi sintactică a participiilor cu valoare adjectivală/substantivală şi
analiza sintactică a participiilor cu valoare adverbială.
a) Răsunete dulci încă vibrau, când un câne răspunse, bătând ascuţit de trei ori. (M. Sadoveanu)

1
 b) Ochi repede şi veveriţa căzu..., izbindu-se îndesat de-o rădăcină ieşită a stejarului. Când ajunse la făgădău, călăreţul
era jos şi cerca să lege frâul rupt. (I. Agârbiceanu)
c) Cine să-i fi venit în ajutor? Şi din toate chipurile (pe) care şi le amintea niciunul nu-i răsărea lămurit; la urmă se
amestecaseră companiile...; ...şi într-un târziu îi adunase un maior... care le striga întretăiat, ca şi cum se îneca:
„După mi-ne, băieţi, după mi-ne, băieţi". Aşa i-a adus prin rovinele semănate de morţi, înapoi. (Emil Gârleanu)
d) Şi atunci odată pornesc şi turturica, şi calul, fugind pe întrecute, când pe sus, când pe jos. (I. Creangă)
e) Turcii s-au oprit lângă cei căzuţi. Au ridicat doi răniţi în şa, alături de alţi călăreţi. Radu Şapcă, ochind liniştit, a
izbutit să mai doboare unul din neferi. (Camil Petrescu)
f) Tăcută e valea-nflorită/ Şi-un nor ca o pânz-aurită/ Se duce spre-apus. (G. Coşbuc)
g) Ninge liniştit. Satul e îmbrăcat în puf alb. (Z. Stancu)
h) Începu să se zărească nedesluşit prin bură, când bărbatul de căpetenie... şi-a făcut loc cu iuţime printre slujitorii săi.
(M. Sadoveanu)
i) Înaintea ochilor nu-mi rămaseră decât crengile tremurânde... Şi înnoptarea fu atât de posomorâtă!

5. Subliniază verbele la supin din textele următoare şi analizează funcţia lor sintactică. Pentru cele cu funcţia de atribut sau
complement indică prin săgeată cuvintele determinate.
a) Pentru nişte sărăcuţi ca noi e greu de făcut trebi de aceste. (Ion Creangă)
b) Mă supun..., deşi este foarte cu anevoie de mers până acolo. (Ion Creangă)
c) De s-ar face dealul şes/ Şi pădurea drum de mers,/ Să văd pe unde-am purces. (Folclor)
d) Nimic nu-i mai de râs ca plânsul/ În ochii unui luptător. (G. Coşbuc)
e) Şi mănâncă la un loc tustrei, până ce gătesc de mâncat toate cele cinci pâni... (Ion Creangă)
f) De ce să-ntrebi viaţa ce-i? Aşa se-ntreabă cei mişei./Cei buni n-au vreme de gândit/La moarte şi la tânguit.(G. Coşbuc)
g) Costea o ducea bine... Ajuta la ţesălat, la curăţat, scotea vitele din grajd şi le mâna la fântână, la adăpat.
h) - Hai, copilă, la jucat!/ - Stai, mamă, c-acuş mă gat! - (Folclor.)
i) D-apoi vara, în zilele de sărbătoare, cu fetele... prin luncile şi dumbrăvile cele pline de mândreţe, după cules răchiţică
de făcut gălbenele, sovârv de umplut flori, dumbravnic şi sulcină de pus între straie, cine umbla? (Ion Creangă)

6. Analizează morfosintactic verbele la gerunziu şi adjectivele provenite din gerunziu. Indică prin săgeată cuvintele
determinate.
a) Cu tâmplele vâjâind răzbi în ruptura de mal, în lătratul ascuţit şi întărâtat al cânelui. (M. Sadoveanu)
b) ...iată, daci adevăraţi, daci noi de peste două mii de ani, daci purtând ca un trofeu graiul Romei spulberat. (N. Iorga)
c) Vântul jalnic bate-n geamuri. Cu o mână tremurândă. (M. Eminescu)
d) Străjeri li-s brazii uriaşi/ Cu fumegândele lor scuturi. (E. Jebeleanu)
e) Un munte se-nalţă stog în faţa noastră. Bistriţa se-ndoaie frumos..., încolăcindu-se în jurul lui ca un şarpe. (Al.
Vlahuţă)
f) - Apoi mai rămâneţi sănătoşi, zisei încălecând şi cârmind calul spre drum. (C. Hogaş)
g) Vara doina mi-o ascult/Pe cărarea spre izvor/Ce le-am dat-o tuturor,/Împlându-şi cofeile/Mi-o cântă femeile.
(M.Eminescu)
h) În adevăr, ostaşii nemaiîmpotrivindu-se, norodul începuse a se căţăra pe ziduri, de unde striga în gura mare: „Să ne deie
pre Moțoc! Capul lui Moțoc vrem!" (C. Negruzzi)
i) Şi nimic nu mai rămase din acel păr, decât praf şi cenuşă; iară frate-său încremeni de mirare, neştiind ce sunt toate aceste.

2
 (P. Ispirescu)