FISA DE LUCRU
1. Identificați tipul de registre folosite în următoarele texte literare și exemplificați:
a. „O fi găinar, d-ăia de ciordește… Mucles…” (Groapa, Eugen Barbu)
b. „Bonsoar-bonsoar; zic: Pardon, domnule… Merg așa de un capriț (capriciu), de un pamplezir
(plăcere)… Ce poftești, mă musiu?” (O noapte furtunoasă de I. L. Caragiale)
c. „Iacov Eraclid, poreclit Despotul, perise ucis de buzduganul lui Ștefan Tomșa, care acum
cîrmuia țara, dar Alexandru Lăpușneanu, după înfrîngerea sa în două rînduri, de oștile
Despotului, fugind la Constantinopol, izbutise a lua oști turcești și se înturna acum să izgonească
pe răpitorul Tomșa și să-și ia scaunul, pe care nu l-ar fi perdut, de n-ar fi fost vîndut de boieri.
Intrase în Moldova, întovărășit de șepte mii spahii și de vreo trei mii oaste de strînsură. Însă pe
lîngă aceste, avea porunci împărătești cătră hanul tătărilor Nogai, ca să-i deie oricît ajutor de
oaste va cere. Lăpușneanul mergea alăturea cu vornicul Bogdan, amîndoi călări pe armasari
turcești și înarmați din cap până în picioare.” (Alexandru Lăpușneanul, C. Negruzzi)
d. „– Ia poftim de încalecă pe Bălan, jupâneasă – zise părintele de tot posomorât – să facem
pocinog Sfântului Nicolai cel din cui. Şi cu toată stăruinţa lui moş Fotea şi a lui bădiţa Vasile,
Smărăndiţa a mâncat papara, şi pe urmă şedea cu mâinile la ochi şi plângea ca o mireasă, de
sărea cămeşa de pe dânsa. Noi, când am văzut asta, am rămas înlemniţi. Iar părintele, ba azi, ba
mâine, aducând pitaci şi colaci din biserică, a împărţit la fiecare, de ne-a îmblânzit, şi treaba
mergea strună: băieţii schimbau tabla în toate zilele, şi sâmbăta procitanie. ” (Creangă, Amintiri
din copilărie)
e. Dă-mi ceasul să ţi-l repar
Sunt specialist în decese
De secundar!
Vino la mine cu ora
vino la mine cu ora să respirăm
împreună
beton şi mortar!
Însă pe mâna cea stângă
“din ceas dedus”
Crescuse un ierbar.
(F. Iaru, Marcaje noi fundaţii ceasuri)
f. Fratele cel sărac-sărac să fie de păcate!-tot avea şi el o pereche de boi, dar cole: porumbi la păr,
tineri, nalţi de trup, ţepoşi la coarne, amândoi cudalbi, ţintaţi în frunte, cum sunt mai buni de
înjugat la car, de ieşit cu dânşii în lume şi de făcut treabă. (I. Creangă, Povestea lui Harap-Alb)
g. Ştefan: (lui Rareş) Ia cartea asta. Bag-o în sân. Ia sama la pecetie. Pune caii la un olac, alege
unul bine ferecat. Şi la drum. Schimbă caii din popas în popas. Şi să nu te opreşti decât în
Ţarigrad. Acolo s-o dai în mâna marelui vizir. (B. Şt. Delavrancea, Apus de soare).
2. Folosind un dicţionar al limbii române, stabiliţi sensurile cuvintelor subliniate în textele
următoare şi arătaţi care dintre ele sunt arhaice (învechite) şi care sunt neologisme:
a). „În cellalt unghi era aşezat un dulap prin ale cărui sticle se vedeau o mulţime de
ciubuce de antep şi de iasomie, cu imamele de chihlimbar limoniu, iar mai sus, pe o despărţire
făcută într-adins, se vedeau o mulţime de feligene pentru cafea, cu zarfurile lor de argint, şi
câteva chisele de dulceaţă”.
(Nicolae Filimon - Ciocoii vechi şi noi)
b). „Galbânul - [...]. Când am ajuns la marginea acelui sac, am găsit o poporaţie foarte
amestecată de galbini olandezi şi nemţeşti, de irmilici vechi şi noi, de carboave, până şi de
sfanţigi, până şi firfirici, care cu toţii trăiau într-o armonie ce m-au adus în mare mirare,
cunoscând dihoniile care despart astăzi naţiile”.
(Vasile Alecsandri - Istoria unui galbân )
c). „Toate cuvintele polisemantice – şi în limba română sunt multe - au un conţinut pe
care-l putem compara cu o reţea de sinonime, pentru că multe sensuri pot fi echivalente în
situaţiile descrise la sinonimie cu un cuvânt deosebit.”
( I. Coteanu şi A. Bidu-Vrânceanu – Limba română contemporană, vol al II-lea)
