CLASELE FLEXIONARE

Declinarea I – cele mai multe se termină în a și sunt majoritar feminie, excepții cele care indică ocupații bărbătești: nauta –
corăbier, scriba – scrib, Agricola – agricultor
Declinarea a II-a – preponderant masculine, deși și aici apar substantive feminine care se termină în –us (puține). Față de
declionarea I terminațiile la nominativ variază, de aceea nu se poate spune în funcție de nominative de ce clasă aparține, decît daca se
verifică terminația de la genitive, care este peste tot la fel indifferent de nominativ. Cazul domninant la declinarea a II-a este cel de tip
domini, pe care la nominativ îl găsim sub forma de u sau um dacă este un neutru – asta spune că tema lui este in –o, pentru că iar o-ul,
nominativ s-a închis la u și ar fi fost dominos, însă prezenta o-ului se vede la celelalte cazuri, cum este pluralul genitivului, unde o-ul
nu s-a mai închis la u, ci a rămas acel o originar și care se regăsește și la dativ domino.
Puer – altă formă de nominativ de declinarea a II-a, căreia îi lipsește total desinența aici (are desinență 0), pe când dominus
are desineța s și vocala tematică u care provine din o. De ceea putem spune despre declinarea a II-a că este o declinare tematică în –o,
-e, unde vocala tematică se interpune între rădăcina cuvântului și desinneță. Lipsa desinenței este ea însăși grăitoare, făcând opoziție
cu celelalte cazuri unde exită desinență. În cazul lui puer vedem că la genitiv plural apare acest o, ceea ce este o marcă a includerii în
declinarea a II-a, un o care dispeare la N sg. La G pl desineța o se adaugă temei (h 1.39)
Liber = copil în sens de fiu; termen care are o anumită morfologie la N.sg., care în schimb la G.sg se schimbă extrem de mult.
În primul rând apare desinența de G|, care îl opune pe acesta celui de N. O altă modificare o reprezintă dispariția e-ului, datorită unor
modificpri interne, așa-zisa flexiune internă, [așa cu e în română om, iar la plural oaremeni – alături de desinență care îți arată că e
vorba de un plural apare și o modificare internă de la o la oa, acceași situație o găsim și în engleză man / men]. De reținue că limba
opereză cu opoziții - Aici avem o dubl[ opoziție față de puer; 1. Atât desiența care opune G.sg față de Nsg, cât și flexiunea internă.
Bellum = război, care se comportă ca dominum, numai că se termină în m, care este marca neutrului
rosa
Declinarea I N. sg. Teme in –a: rosa G. sg. -ae rosae G. pl. -rum rosarum
Declinarea a II-a N. sg. Teme in –e, -o G. sg. –i G. pl. – rum
E – singurul loc în care este folosit Domini Domino-rum
atât în latină, cât și în greacă – e-ul Pueri Puero-rum
de vocativ: Claude, Brute și pe care Libri Libro-rum
 îl întâlnim doar la vocativ Belli Bello-rum
Dominus
Puer
Liber
Bellum
Declinarea a III-a Teme consonantice – declimarea G. sg. – is G. pl. - um
a III-a imparisilabică
virtus Virtut-is Virtut-um

Declinarea a III-a parisilabică

Mare Mar-is Mari-um

Teme mixte
mons Mont-is Monti-um
Declinarea a IV-a Teme in – u G. sg. G. pl.
Exercitus, cornu Exercit-us, corn-us Exercitu-um, cornu-um
Declinarea a V-a Teme in –e G. sg. – ei G. pl. – rum
res r-ei Re-rum

Declinarea a III-a – avem o pluralitate de teme consonantice (nu se pot aminti toate, însă ideea e că multe consoane pot fi luate în
calcul, așa încât vom analiza situația generic – vorbind în general despre teme consonantice). Are tema consonantică, adică înainte de
desinență cuvântul se termină în consoană, nu xde ex in vocală temanitcă ca in delcinarea a II-a; și chiar daca se termină în a acesta nu
este vocală tematică chiar dacă pare să fie astfel. În cursul timpului s-au aplicat niște clasificări pentru ca s-a observant că se comport
diferit. Pe de o parte s-a clasivicat în categoria așa-zisa decl a III-a imparisilabică – adică cuvantul trebuie să aibă un nr impar de
silabe diretic la N.sg fata de la G.sg. Acea parisilabică inseamna că are același număr de silabe.
Virtus – iar la G.sg avem virtutis, ceea ce înseamnă că tema i-o stabilești abia la G, ca și în cazul decl. a II-a, cu alte cuvinte tema este
virtut. De ce la N sg. Avem totuși virtus? Pentru că există o lege fonetică care spune că atât în greacă cât și în latină că dentala fie
t, fie d (t este o dental surdă / d nu) acestea vor cădea înaintea lui s, din rațiuni de ușurință a pronunției și iată că și în acest caz la N
nu apare tema, de aceea trebuie verificată, în dicționar, forma de G pentru a determina tema cuvântului, iar la G apare acest t, de aceea
cuvântul va fi numit un substantiv de declinarea a III-a, imparisilabic, cu tema in t. La G.pl. – avem virtutum, ceea ce indică că și de
aici a dispărut s-ul, asta pentru că în latină cu s-ul intervocalic e o problema, cade sau se rotacizeaza - în alte cazuri – aici era și greu
de pronunțat virtustum – o variană dificila
Mare – Gpl – marium – acest I reprezintă închiderea lui e din mare, ptr că mare este tema cuvântului, aici apare doar mar- și de mar
se leagă –I,tema este de fapt in I , la dativ si la alblatim apare din nou I, numai că la Gsg devine netransparentă pentru că desineța în
sine incepe cu i.
N, Ac, V – regula netutrelor – aceeași formă sg. si pl
Avis / avis / avium

Teme mixte
Mons, dispare dental, în română o se inchide la u, așa se întâmplă și în latină – dominus
Tema este transparentă la Gsg mont-is - mont aici e ca virtut de mai sus se termină în t

DECLINAREA A IV-A
Are teme in –u, aceasta este o evoluție ulterioară pentru că și ea provine tot oâ
Exercitu-um, cornu-um – aici datorită faptului teme e in u exercitu + desinența apare geminate u

DECLINAREA A V-A – foarte putine cuvinte

Teme in –e
Res – desinenta de animate / r-ei / re-rum
Lat. lucrum – ro. profit