Structura cuvântului

Familia lexicală - toate cuvintele formate de la acelaşi cuvânt de bază.

Radical/rădăcină: partea comună tuturor cuvintelor dintr-o familie lexicală
Temă: partea stabilă, (teoretic) neschimbată a fiecărui cuvânt.

Ex. (rom.): floare (cuv. de bază); florar; florăreasă; a înflori; înflorit (adj.); floarea-soarelui; floare-de-colţ...
floare/flori; florar/florari; florăreasă/florărese; înfloresc/înflorim/înflorise...; înflorit/înflorită...

Observaţii

Tema cuvântului de bază, care se regăseşte în toate cuvintele derivate de la acesta (sau compuse), devine
radicalul familiei lexicale (floar-/flor-).
Tema unui cuvânt poate avea mai multe variante, datorită unor diferenţe numite alternanţe fonetice
(vocalice şi/sau consonantice). E. g.: floare/flori; brad/brazi; băiat/băieţi.
Şi radicalul familiei lexicale poate avea mai multe variante: băiat; băieţel; băietan; masă; măsuţă; mesean.

În cuvintele limbii latine identificăm aceleaşi elemente.

Familia lexicală: amare (a iubi); amor (iubire); amicus (prieten); amicitia (prietenie); amice (prieteneşte).
Radicalul, prezent în toate cuvintele familiei lexicale, este am.

Tema unui cuvânt latin se obţine diferit, în funcţie de valoarea morfologică, şi exemplele vor fi prezentate
pe parcurs.

Substantivul latin. Declinările

În limba latină, substantivele se împart în cinci grupe, numite declinări, deosebite prin terminaţiile
specifice ale cazurilor.

Sunetele sau grupurile de sunete care, adăugate la temă, indică un anumit caz se numesc desinenţe. Pe de altă
parte, substantivele latineşti au o vocală tematică. Aceasta se combină adesea cu desinenţa, nemaiputând fi
recunoscută. De accea, pentru simplificare, identificarea cazurilor se va face cu ajutorul terminaţiei, aceasta
însemnând vocala tematică împreună cu desinenţa.

În dicţionare, substantivele latineşti sunt prezente cu două forme cazuale: 1) N. sg.; 2) G. sg. (Dacă un
substantiv se foloseşte doar la numărul plural, dicţionarul va indica N. şi G. pl.)

Cele cinci declinări se deosebesc prin terminaţia cazului G. sg. (sau pl.).
Tema substantivului se obţine de la cazul G., înlăturând terminaţia specifică declinării.

Declinarea I: silva, -ae (s. f. - pădure); N. sg. - silva, G. sg. - silvae; tema - silv
Decl. a II-a: lupus, -i (s. m. - lup); N. sg. - lupus, G. sg. - lupi; tema - lup
Decl. a III-a: homo, -inis (s. m. - om); N. sg. - homo, G. sg. - hominis; tema - homin

Ultimele două declinări nu se studiază în gimnaziu.

Decl. a IV-a: fructus, -us (s. m. - fruct); N. sg. - fructus, G. sg. - fructus; tema - fruct
Decl. a V-a: dies, -ei (s. m. şi f., la pl. numai m. - zi); N. sg. - dies, G. sg. - diei; tema - di

Observaţie

În dicţionar, a doua formă nu este scrisă în întregime, pentru economie. Partea comună este înlocuită de o
cratimă şi se indică eventualele modificări din structura cuvântului, pentru a-l citi corect. Excepţie fac cuvintele
scurte: lex, legis (s. f. - lege).
1
Cazurile în limba latină

În latină sunt şase cazuri: nominativ (N,); vocativ (V.); genitiv (G.); dativ (D.); acuzativ (Ac.); ablativ
(Abl.). Ablativul, dispărut în limbile romanice, este, de obicei, cazul complementelor circumstanţiale şi
este cerut de unele prepoziţii.

Dativul şi ablativul plural au întotdeauna aceeaşi terminaţie.

De regulă, vocativul are aceeaşi formă cu nominativul, cu o singură excepţie (la decl. a II-a).

Declinarea I

Declinarea I cuprinde substantive care, la cazul G. sg., au terminaţia -ae.

Tema acestor substantive se obţine înlăturând terminaţia -ae a G. sg.

Cele mai multe sunt de genul feminin. Ex.: silva, -ae (silvae) - pădure; stella, -ae (stellae) - stea; amicitia, -ae
(amicitiae) - prietenie; alea, -ae (aleae) - zar; aqua, -ae (aquae) - apă; Silvia, -ae (Silviae) - nume fem.

Există şi un număr mic de substantive masculine, printre ele şi nume de ocupaţii considerate bărbăteşti. Ex.:
incola, -ae (incolae) - locuitor; poëta, -ae (poëtae) - poet; agricola, -ae (agricolae) - agricultor; scriba, -ae
(scribae) - scrib; athleta, -ae (athletae) - atlet; auriga, -ae (aurigae) - vizitiu; collega, -ae (collegae) - coleg.
Tot masculine sunt câteva nume proprii bărbăteşti precum: Numa, -ae (Numae); Catilina, -ae (Catilinae). La
fel, câteva nume de popoare sau de fluvii.

Genul unui substantiv latin trebuie verificat în dicţionar.

Declinarea I - terminaţiile cazurilor

Cazul Singular Plural

N., V. silva (f.) collega (m.) silvae collegae
G. silvae collegae silvarum collegarum
D. silvae collegae silvis collegis
Ac. silvam collegam silvas collegas
Abl. silva collega silvis collegis
Ca silva se declină şi forma de feminin a adjectivelor cu trei terminaţii: longus, longa, longum (vezi Adjectivul).

Declinarea a II-a

Declinarea a II-a cuprinde substantive care, la cazul G. sg., au terminaţia -i.

Tema acestor substantive se obţine înlăturând terminaţia -i a G. sg.

Cele mai multe sunt de genul masculin şi neutru.

Substantivele masculine se pot termina la N. sg. în -us, -er şi -ir. Ex.: lupus, -i (lupi) - lup; filius, -ii (filii) -
fiu; puer, -i (pueri) - copil; magister, -tri (magistri) - profesor; vir, -i (viri) - bărbat; Titus, -i (Titi); Tiberius,
-ii (Tiberii); Macer, -cri (Macri) - nume masc.
Substantivele neutre se termină la N. sg. în -um. Ex.: donum, -i (doni) - dar.

Există şi un număr mic de substantive feminine, cu N. sg. în -us, printre ele şi nume de arbori. Ex.: cerasus,
-i (cerasi) - cireş; ulmus, -i (ulmi) - ulm. Tot feminine sunt şi câteva nume proprii de ţări, oraşe şi insule:
Aegyptus, -i (Aegypti); Corinthus, -i (Corinthi); Cyprus, -i (Cypri).

2
Observaţie
Unele substantive masculine, cu N. sg. în -er, păstrează vocala e în temă (puer, pueri), altele nu (magister,
magistri). Tema substantivului trebuie luată, întotdeauna, de la G.

V.= N., la toate declinările, cu o singură excepţie: la decl. a II-a, substantivele masculine şi feminine,
cu N. sg. în -us, au vocativul diferit de nominativ, numai la numărul singular. Ex.: N. sg. - lupus; cerasus;
V. sg. - lupe!; cerase! Terminaţia e s-a păstrat în limba română, în forma de V. sg a substantivelor masculine.
Ex.: lupe! (formă nearticulată); lupule! (formă articulată); Ioane! Doamne! (din dominus -stăpân).

Declinarea a II-a, subst. masc. şi fem. cu N.sg. în -us - terminaţiile cazurilor

Cazul Singular Cazul Plural

N. lupus (m) cerasus (f.) N., V. lupi cerasi
G. lupi cerasi G. luporum cerasorum
D. lupo ceraso D. lupis cerasis
Ac. lupum cerasum Ac. lupos cerasos
Abl. lupo ceraso Abl. lupis cerasis
V. lupe! cerase! < V. diferit de N. (excepţia)
Subst. cu N.sg. în -ius, -aius, -eius (filius, Vergilius, Caius, Pompeius)
au V. sg. în -i; fili, Vergili, Cai, Pompei.
Ca lupus se declină şi forma de masculin în -us a adjectivelor cu trei terminaţii: longus, longa, longum (vezi
Adjectivul).
Declinarea a II-a, subst. masc. cu N.sg. în -er şi -ir - terminaţiile cazurilor

Cazul Singular Plural

N., V. puer (m.) magister (m.) vir (m.) pueri magistri viri
G. pueri magistri viri puerorum magistrorum virorum
D. puero magistro viro pueris magistris viris
Ac. puerum magistrum virum pueros magistros viros
Abl. puero magistro viro pueris magistris viris
Ca puer sau magister se declină şi forma de masculin în -er a adjectivelor cu trei terminaţii: tener, tenera, tenerum;
niger, nigra, nigrum (vezi Adjectivul).

Regula neutrelor

1. Părţile de vorbire de genul neutru (substantive, adjective, pronume) au trei cazuri cu

terminaţii identice: nominativ, vocativ şi acuzativ, atât la nr. singular cât şi la plural
(N.=V.=Ac.).
2. La numărul plural, cele trei cazuri identice (N., V., Ac.) se termină întotdeauna în -a
(terminaţie specifică a neutrelor).

Declinarea a II-a, subst. neutre (cu N. sg. în -um) - terminaţiile cazurilor

Cazul Singular Plural

N., V., Ac. donum (n.) dona
G. doni donorum
D. dono donis
Abl. dono donis
Ca donum se declină şi forma de neutru a adjectivelor cu trei terminaţii: longus, longa, longum (vezi Adjectivul).

3
Declinarea a III-a

Declinarea a III-a cuprinde substantive care, la cazul G. sg., au terminaţia -is.

Tema acestor substantive se obţine înlăturând terminaţia -is a G. sg.

Sunt substantive de genul masculin, feminin şi neutru.

Ele sunt de două tipuri: imparisilabice şi parisilabice, cu câteva diferenţe în declinare.

Imparisilabice - subst. cu număr inegal - în latină impar - de silabe la N. şi G. sg.; (G. are o
silabă în plus). Ex.: dimensio, -onis (dimensionis - f.) - dimensiune; rex, regis (m.) - rege ; virtus, -utis
(virtutis - f.) - virtute; homo, -inis (hominis - m.) - om; corpus, -oris (corporis - n.) - corp; Nero, -onis
(Neronis) - nume masc.; Venus, -eris (Veneris) - nume fem.

N.sg. rex vir-tus ho-mo cor-pus di-men-si-o

G.sg. re-gis vir-tu-tis ho-mi-nis cor-po-ris di-men-si-o-nis

Există o dificultate în găsirea cuvintelor în dicţionar, deoarece uneori formele cazurilor derivate de la temă
se deosebesc de forma de N.sg. care este prima. De aceea trebuie căutat cuvântul, urmărind concomitent a
doua formă, cea de G., în care îi vom recunoaşte tema. De ex. subst. rex, regis în text poate avea forma regem.
Va fi găsit în dicţionar la rex, dar se recunoaşte după tema reg a formei de G. - regis.

Declinarea a III-a imparisilabică, subst. masculine şi feminine - terminaţiile cazurilor

Subst. masc. şi fem. se declină la fel.

Cazul Singular Plural

N., V. homo (m.) virtus (f.) homines virtutes
G. hominis virtutis hominum virtutum
D. homini virtuti hominibus virtutibus
Ac. hominem virtutem homines virtutes
Abl. homine virtute hominibus virtutibus

Observaţii

Subst. masc. şi fem. de decl. a III-a au, la plural, Ac. identic cu N. şi V. (caz particular).
Vocala i din terminaţia -ibus (D. şi Abl. pl.) este scurtă. Accentul cuvântului va fi pe vocala anterioară
(din antepenultima silabă).

Subst. neutre respectă regula (N.=V.=Ac., la sg. şi la pl.

La plural, cele trei cazuri identice se termină în -a).

Declinarea a III-a imparisilabică, subst. neutre - terminaţiile cazurilor

Cazul Singular Plural

N., V., Ac. corpus (n.) corpora
G. corporis corporum
D. corpori corporibus
Abl. corpore corporibus
4
Parisilabice, cu număr egal - în latină par - de silabe la N. şi G. sg. Ex.: civis, -is (civis - m.) -
cetăţean; vulpes, -is (vulpis - f.) - vulpe; mare, -is (maris - n.) - mare.

N.sg. ci-vis vul-pes ma-re

G.sg. ci-vis vul-pis ma-ris

Declinarea a III-a parisilabică, subst. masculine şi feminine - terminaţiile cazurilor

Subst. masc. şi fem. se declină la fel.

Cazul Singular Plural

N., V. civis (m.) vulpes (f.) cives vulpes
G. civis vulpis civium vulpium
D. civi vulpi civibus vulpibus
Ac. civem vulpem cives vulpes
Abl. cive vulpe civibus vulpibus

Observaţie
Declinarea substantivelor parisilabice (masculine, feminine şi neutre) se deosebeşte de a imparisilabicelor
prin terminaţia cazului G. pl.: -ium în loc de -um.

Printre parisilabice există şi un subst. neutru (poate singurul): mare, -is.

Ca şi subst. parisilabice masc. şi fem., acesta are G. pl. în -ium: marium.
În plus, are Abl. sg. în -i: mari (pe mare).
Iar la plural, cazurile N., V. şi Ac. au terminaţia - ia: maria (mări).

Declinarea a III-a parisilabică, subst. neutru mare, -is - terminaţiile cazurilor

Cazul Singular Plural

N., V., Ac. mare (n.) maria
G. maris marium
D. mari maribus
Abl. mari maribus

Observaţie

Există câteva subst. imparisilabice, cu o singură silabă la N.sg,, care au G.pl. în -ium, ca parisilabicele.
Exemple menţionate şi în manuale:

mons, montis (m.) - munte G.pl. montium;

urbs, urbis (f.) - oraş urbium;
ars, artis (f.) - artă, meşteşug artium;
gens, gentis (f.) - neam, gintă gentium;
nox, noctis (f) - noapte noctium

Există şi câteva subst. parisilabice, cu nr. egal de silabe la N. şi G. sg., dar cu G. pl. în -um, ca
imparisilabicele. Ex.: mater, -tris (f.) - mamă; pater, -tris (m.) - tată; frater, -tris (m.) - frate; canis, -is (m.) -
câine. Pentru acestea, G. pl. este: matrum; patrum; fratrum; canum.

5
 Substantivul - Primele trei declinări

Declinarea I
Subst. feminine şi masculine (excepţii)
Cazul Singular Plural
N., V. silva (f.) collega (m.) silvae collegae
G. silvae collegae silvarum collegarum
D. silvae collegae silvis collegis
Ac. silvam collegam silvas collegas
Abl. silva collega silvis collegis

Declinarea a II-a
Subst. masculine şi feminine (excepţii) cu N. sg. în -us Subst. neutre cu N. sg. în -um
Cazul Singular Cazul Plural Cazul Singular Plural
N. lupus (m) cerasus (f.) N., V. lupi cerasi N., V., Ac. donum (n.) dona
G. lupi cerasi G. luporum cerasorum G. doni donorum
D. lupo ceraso D. lupis cerasis D. dono donis
Ac. lupum cerasum Ac. lupos cerasos Abl. dono donis
Abl. lupo ceraso Abl. lupis cerasis
V. lupe! cerase! < singurul V. diferit de N. (excepţia)

Subst. masculine cu N. sg. în -er şi -ir

Cazul Singular Plural
N., V. puer (m.) magister (m.) vir (m.) pueri magistri viri
G. pueri magistri viri puerorum magistrorum virorum
D. puero magistro viro pueris magistris viris
Ac. puerum magistrum virum pueros magistros viros
Abl. puero magistro viro pueris magistris viris

Declinarea a III-a imparisilabică

Subst. masculine şi feminine Subst. neutre
Cazul Singular Plural Cazul Singular Plural
N., V. homo (m.) virtus (f.) homines virtutes N., V., Ac. corpus (n.) corpora
G. hominis virtutis hominum virtutum G. corporis corporum
D. homini virtuti hominibus virtutibus D. corpori corporibus
Ac. hominem virtutem homines virtutes Abl. corpore corporibus
Abl. homine virtute hominibus virtutibus

Declinarea a III-a parisilabică

Subst. masculine şi feminine Subst. neutre
Cazul Singular Plural Cazul Singular Plural
N., V. civis (m.) vulpes (f.) cives vulpes N., V., Ac. mare (n.) maria
G. civis vulpis civium vulpium G. maris marium
D. civi vulpi civibus vulpibus D. mari maribus
Ac. civem vulpem cives vulpes Abl. mari maribus
Abl. cive vulpe civibus vulpibus