Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
În logică operăm, în principal cu propoziţii cognitive, adică cu acele propoziţii care au valoare de adevăr
(pot fi adevărate sau false). (De exemplu, propoziţiile: Ce frumos este afară! (exclamativă), Ţi-ai făcut
tema? (interogativă), Deschide uşa! (imperativă) nu pot fi propoziţii cognitive din simplul motiv că nu au
valoare de adevăr (valoare logică).
Forma generală a unei propoziţii categorice este: S este P (S nu este P), unde literele S, respectiv P,
desemnează Subiectul logic, respectiv Predicatul logic al propoziţiei.
– subiect logic (notat, în mod obişnuit cu litera „S”) – reprezintă „obiectul gândirii”, adică acel termen
despre care se afirmă sau se neagă ceva;
– predicat logic (notat, în mod obişnuit, cu litera „P”) – reprezintă ceea ce se afirmă sau se neagă despre
subiectul logic.
– copulă (sau calificator) – reprezentată la nivelul limbajului prin verbul „a fi” (de regulă la indicativ
prezent: „este”, „nu este”). Copula are, la nivelul unei propoziţii categorice, rolul de a lega subiectul logic
de predicatul logic.
– cuantor (cuantificator) – reprezintă cuvântul sau expresia care vizează exclusiv extensiunea subiectului
logic, şi arată la cât din extensiunea subiectului logic se referă predicatul logic (la toată sau numai la o
parte din extensiunea subiectului logic).
- cuantori universali: „toţi”, „nici unul”, orice, fiecare, nimeni, etc. – care arată că predicatul logic
vizează toată extensiunea subiectului logic;
- cuantori particulari (existenţiali): „unii”, „există cel puţin un/o”, mulți, etc. – care arată că
predicatul logic vizează numai o parte din extensiunea subiectului logic.
- cuantori singulari (individuali): numele proprii (Bucureşti, Vasile etc.); pronumele personale la
singular (eu, tu, el, ea); pronumele sau adjectivele demonstrative (acesta, aceasta etc)
Clasificarea propoziţiilor categorice se realizează după două criterii diferite: calitatea şi cantitatea.
(1). DUPĂ CALITATE (dacă predicatul logic afirmă sau neagă ceva despre subiectul logic):
– propoziţii categorice afirmative atunci când propoziţia redă un raport de concordanţă între S şi P:
Toţi S sunt P şi Unii S sunt P
– propoziţii categorice negative atunci când propoziţia redă un raport de opoziţie între S şi P: Nici
un S nu este P şi Unii S nu sunt P..
(2). DUPĂ CANTITATE (la cât din extensiunea subiectului logic se referă predicatul logic):
– propoziţii categorice universale atunci când P se enunţă despre întreaga extensiune a lui S: Toţi S
sunt P şi Nici un S nu este P ,
– propoziţii categorice particulare şi propoziţii categorice singulare atunci când P se enunţă doar
despre o parte din extensiunea lui S: Unii S sunt P şi Unii S nu sunt P.
Observaţie: deoarece în cazul propoziţiilor singulare unicul element din extensiunea subiectului
logic este considerat ca reprezentând întreaga extensiune a subiectului logic, rezultă că propoziţiile
singulare sunt considerate ca fiind universale.
Prin combinarea celor două criterii (calitatea şi cantitatea), rezultă patru tipuri fundamentale de
propoziţii categorice:
(1). Universal afirmative (sau de tipul A). Formula corespunzătoare: SaP (se citeşte: „Toţi S sunt
P”) – Toți premianţii sunt felicitați.
(2). Universal negative (sau de tipul E) Formula corespunzătoare: SeP (se citeşte: „Nici un S nu
este P”) - Nimeni nu este absent
(3). Particular afirmative (sau de tipul I) Formula corespunzătoare: SiP (se citeşte: „Unii S sunt P”)
Multe păsări sunt migratoare
(4). Particular negative (sau de tipul O) Formula corespunzătoare: SoP (se citeşte: „Unii S nu sunt
P”) - Unele ape nu sunt poluate.