Povestea inorogului

A fost odata un copil cuminte și fericit, care se purta frumos cu toată lumea. El ïi asculta pe
părinții lui, își ajuta bunicii, era respectuos cu toți cei pe care îi cunoștea. La școală, era un elev
silitor și avea foarte mulți prieteni.

Într-o zi, părinții i-au dăruit o carte cu inorogi si toata ziua visa sa ii intalneasca. Odată, s-a
întâmplat să meargă cu părinții lui, la picnic, in padure. In timp ce parintii pregateau picnicul,
copilul din povestea noastră a inceput sa adune floricele pentru parinti. Cu cat se afunda mai
mult in padure ,cu atat i se parea ca florile devin din ce in ce mai frumoase. Dar, tot adunand el
floricelele, nu și-a dat seama că s-a îndepărtat de familia lui. Atunci cand și-a dat seama de acest
lucru s-a speriat și deodată, pădurea cea frumoasă s-a transformat intr-un loc primejdios, unde
traiesc tot felul de animale periculoase.

A început să plângă si sa tremure de frica. Dar, printre lacrimi a observat o lumina in intunericul
dimprejur. Era o lumina ca de curcubeu. Acea lumina venea dintr-un corn de inorog. Cornul
magic al inorogului avea la varf toate culorile curcubeului si de acolo venea lumina magica..
Inorogul era alb, un alb pur, așa cum nu mai văzuse copilul vreodată! Ii observa apoi ochii blanzi
si calzi care ii spuneau sa nu se teama, pentru că este în siguranță în padure, nimeni nu ii va face
vreun rau.
Copilul intinse fara sa vrea manutele ca sa imbratiseze inorogul, iar acesta isi lasa capul in jos si
îl lasa sa il imbratiseze. Îl întrebă cum il cheama, iar inorogul i-a spus că îl cheama Curcubeu și
că, de obicei, nu se arată oamenilor, doar copiilor care au sufletul bun și curat și care cred în
minuni….așa cum era și copilul. Printre lacrimi, copilul i-a spus că este foarte fericit că l-a
întâlnit și si-a dorit dintotdeauna sa intalneasca un inorog.
Dupa aceea, Curcubeu i-a spus copilului sa urce in spatele lui. Și-a întins aripile minunate și si-a
luat zborul spre locul in care se aflau parintii, care incepusera sa îl caute si erau nelinistiti.

Când au ajuns aproape de parinti, l-a lăsat jos pe copil intr-o poiana cu flori minunate. Și-au
luat rămas bun și i-a promis că se vor întâlni din nou, în fiecare seară, în visele lui, atâta timp cât
copilul va continua să creadă în minuni și în bunătate. Apoi, a făcut ca toate florile din jurul
copilului sa straluceasca precum curcubeul, fiind sigur ca astfel le va atrage atentia parintilor
asupra acelui loc. I-a zâmbit încă o data și apoi a dispărut în pădure.
Parintii au observat o lumină puternica venind dintr-o parte a padurii si s-au indreptat spre acel
loc. Când și-au găsit copilul, înconjurat de acele minunate flori, au fost oarecum mirați, dar
bucuroși că s-au reîntâlnit. Copilul le-a povestit părinților ce s-a întâmplat, iar aceștia l-au crezut,
știind că el nu minte niciodată. Când au plecat, au adunat cateva flori magice si, minune, acestea
nu s-au ofilit niciodata.
Se spune ca acelea erau florile fericirii pentru ca acea familie a fost mereu fericita. Iar Curcubeu
a aparut in visul copilului in fiecare noapte si apoi, cand el a crescut, a aparut in visele copiilor
lui, apoi ale nepotilor...