Propoziţii categorice

A. Caracterizare generală (definiţie şi structură)

Definiţie: Propoziţia categorică reprezintă acea propoziţie în care un termen (predicat logic) se
enunţă
(se afirmă sau se neagă) despre un alt termen (subiect logic).
Forma generală a unei propoziţii categorice este: S este P (S nu este P), unde literele S, respectiv
P,
desemnează Subiectul logic, respectiv Predicatul logic al propoziţiei.
Structura propoziţiei categorice
O propoziţie categorică este formată din următoarele elemente:
▪ subiect logic (notat, în mod obişnuit cu litera „S”) – reprezintă „obiectul gândirii”, adică acel
termen despre care se afirmă sau se neagă ceva.
▪ predicat logic (notat, în mod obişnuit cu litera „P”) – reprezintă ceea ce se afirmă sau se neagă
despre subiectul logic.
Observaţie: Subiectul şi predicatul logic al unei propoziţii categorice pot fi notate şi cu alte
simboluri
(litere), în afara celor utilizate în mod obişnuit, de exemplu: A, B, C … etc.
▪ cópulă (sau calificator) – reprezentată la nivelul limbajului prin verbul „a fi” (de regulă la
indicativ prezent: „este”, „nu este”). Copula are, la nivelul unei propoziţii categorice, rolul de a
lega subiectul logic de predicatul logic.
▪ cuantor (cuantificator) – reprezintă cuvântul sau expresia care vizează exclusiv extensiunea
subiectului logic, şi arată la cât din extensiunea subiectului logic se referă predicatul logic (la toată
sau numai la o parte din extensiunea subiectului logic). Există trei tipuri de cuantori:
o cuantori universali: „toţi”; „nici unul”;etc. – care arată că predicatul logic vizează toată
extensiunea subiectului logic.
o cuantori particulari (existenţiali): „unii”, „există cel puţin un/o”;etc. – care arată că
predicatul logic vizează numai o parte din extensiunea subiectului logic.
o cuantori singulari (individuali) sunt: numele proprii (Bucureşti, Vasile etc.); pronumele
personale la singular (el, tu, el, ea); pronumele sau adjectivele demonstrative (acesta,
aceasta etc.)
Observaţii:
∙ De regulă, subiectul şi predicatul logic al unei propoziţii categorice, nu coincid cu subiectul,
respectiv predicatul gramatical al aceleiaşi propoziţii.
De exemplu: Propoziţia „Studenţii inteligenţi sunt persoane apreciate” are:
- ca subiect logic termenul „studenţi inteligenţi”, dar ca subiect gramatical, substantivul „studenţii”;
- ca predicat logic termenul „persoane apreciate”, dar ca predicat gramatical, „sunt persoane”.
În concluzie: putem spune că analiza logică a unei propoziţii diferă de analiza gramaticală.
∙ O propoziţie categorică poate avea subiect logic compus sau/şi predicat logic compus.
De exemplu: Preoţii şi profesorii (subiect logic compus) sunt persoane respectabile.
Unii studenţi sunt căminişti şi bursieri (predicat logic compus).
∙ O propoziţie categorică poate avea drept subiect sau/şi predicat logic, un termen negat:
De exemplu: Toţi non-oamenii (subiect logic negat) sunt non-raţionali (predicat logic negat)

B. Clasificarea propoziţiilor categorice

Clasificarea propoziţiilor categorice se realizează după două criterii diferite: calitatea şi
cantitatea.
▪După calitate (dacă predicatul logic afirmă sau neagă ceva despre subiectul logic): propoziţii
categorice afirmative şi propoziţii categorice negative.
▪După cantitate (la cât din extensiunea subiectului logic se referă predicatul logic): propoziţii
categorice universale, propoziţii categorice particulare şi propoziţii categorice singulare.
Observaţie: Deoarece în cazul propoziţiilor singulare unicul element din extensiunea subiectului
logic
este considerat ca reprezentând întreaga extensiune a subiectului logic, rezultă că propoziţiile
singulare
sunt considerate ca fiind universale.
Exemplu: „William Shakespeare este cel mai mare dramaturg englez”. Vom considera această
propoziţie
categorică singulară ca fiind universală, deoarece extensiunea termenului „William Shakespeare”
conţine
un singur element.
Prin combinarea celor două criterii (calitatea şi cantitatea), rezultă patru tipuri fundamentale de
propoziţii categorice:
o universal afirmative (sau de tipul A). Formula corespunzătoare: SaP (se citeşte: „Toţi S sunt
P”).
o universal negative (sau de tipul E).Formula corespunzătoare: SeP (se citeşte: „Nici un S nu este
P”).
o particular afirmative (sau de tipul I). Formula corespunzătoare: SiP (se citeşte: „Unii S sunt
P”).
o particular negative (sau de tipul O). Formula corespunzătoare: SoP (se citeşte: „Unii S nu sunt
P”).
Observaţie: Originea simbolurilor A, E, I, O se află în verbele din latină „affirmo (afirm)” şi
„nego (neg)”.
C. Aducerea la forma standard a propoziţiilor din limbaj natural
În limbajul natural (obişnuit) propoziţiile categorice nu apar întotdeauna în formă standard
întrucât limbajul natural nu este la fel de riguros ca cel formal. Pentru a putea fi analizate din punct
de
vedere logic, propoziţiile din limbajul natural trebuie aduse la o formă cât mai apropiată de cea
standard.
Vom analiza în continuare câteva situaţii în care propoziţiile trebuie aduse la o formă standard
pentru a
putea fi utilizate în cadrul logicii propoziţiilor categorice.
1) Aducerea la forma standard a propoziţiilor categorice singulare – se face prin introducerea
expresiei: „(persoane) identice cu” în structura propoziţiei categorice standard (în formă standard).
De exemplu: a) propoziţia „Andrei Mureşanu este autorul imnului de stat al României” se
transformă în „Toate persoanele identice cu Andrei Mureşanu sunt autori ai imnului de stat al
României”. b) propoziţia „Albert Einstein nu este logician” se transformă în „Nici o persoană
identică
cu Albert Einstein nu este logician”. În concluzie, propoziţiile categorice singulare se transformă în
propoziţii categorice universale (afirmative sau negative, după caz).
2) Aducerea la forma standard a propoziţiilor din care lipsesc cuantorii. De exemplu: a)
propoziţia
„Există oameni neserioşi” se transformă în particular afirmativa „Unii oameni sunt (oameni)
neserioşi”. b) „Există elevi care nu sunt sportivi” se transformă în particular negativa „Unii elevi
nu sunt sportivi”.
3) Aducerea la forma standard a propoziţiilor care au cuantori non-standard. Cuantorii standard
sunt: „toţi”, „nici unul”, „unii”; însă în limbaj natural în locul acestor cuantori pot să apară şi alţii
(non-standard); de exemplu: cuantorii non-standard „majoritatea”, „mulţi”, „puţini”, „câţiva”, „o
parte”, „cel puţin unul”, „relativ putini”, „relativ mulţi”, etc. se vor transforma în cuantorul „unii”,
cuantorii „orice”, „fiecare”, „în unanimitate”, etc., se vor transforma în „toţi”, iar cuantorii:
„nimeni”, „nu există (nici unul)” se transformă în „nici un”. Exemple: a) propoziţia „Orice
(fiecare) om este raţional.” se transformă în universal afirmativa „Toţi oamenii sunt raţionali.” b)
propoziţia „Nimeni nu iubeşte minciuna” se transformă în universal negativa „Nici un om nu
iubeşte minciuna.” c) propoziţia „Majoritatea elevilor nu sunt preocupaţi de logică” se transformă
în particular negativa „Unii elevi nu sunt preocupaţi de logică”.
4) Aducerea la forma standard a formei propoziţionale „Toţi … nu sunt …”. Propoziţia „Toţi cei
prezenţi nu cunosc răspunsul corect” se transformă în universal negativa „Nici unul dintre cei
prezenţi nu cunoaşte răspunsul corect”.
5) Aducerea la forma standard a propoziţiilor condiţionale (de forma „dacă … atunci…”).
Propoziţiile condiţionale se transformă în propoziţii universale (afirmative sau negative, după
caz). Exemple: a) propoziţia „Dacă este om, atunci este mamifer” se transformă în universal
afirmativa „Toţi oamenii sunt mamifere” iar propoziţia „Dacă este pasăre, atunci nu este mamifer”
se transformă în universal negativa „Nici o pasăre nu este mamifer”.
6) Aducerea la forma standard a propoziţiilor categorice universale negate.
Formule de transformare:
- propoziţia „Nu toţi S sunt P ” devine „Unii S nu sunt P”
- propoziţia „Nu este adevărat că (este fals că) nici un S nu este P” devine „Unii S sunt P”.
Exemple: a) „Nu toţi elevii sunt olimpici” devine „Unii elevi nu sunt olimpici”
b) „Este fals că nici un elev nu este olimpic” devine „Unii elevi sunt olimpici”.
7) Aducerea la forma standard a propoziţiilor care conţin cuantori non-standard negaţi. De
exemplu: „nu mulţi” = „puţini” = „unii”; „nu puţini”= „mulţi” =„unii”. Exemple: a) „Nu mulţi
elevi sunt premianţi” devine „Unii elevi sunt premianţi” b) „Nu puţini oameni suferă de sărăcie ”
devine „Unii oameni suferă de sărăcie”.
8) Aducerea la forma standard a propoziţiilor care au copulă non-standard şi predicat logic
incomplet. Uneori copula poate fi exprimată prin alt verb decât verbul „a fi”; de exemplu verbul „a
avea”, „a putea” etc. În acest caz predicatul logic este incomplet precizat. De exemplu: propoziţia
„Unii studenţi au (copulă non-standard) noroc la examene (predicat logic incomplet)” devine, în
formă standard „Unii studenţi sunt persoane care au noroc la examene”.
9) Aducerea la forma standard a propoziţiilor exclusive (propoziţii care au în faţă unul din
adverbele: „numai”, „doar”, „exclusiv”).
Formule de transformare a propoziţiilor exclusive în propoziţii categorice standard:
o Propoziţia „Numai S sunt P” devine „Toţi P sunt S”. Exemplu: „Numai elevii buni la
învăţătură primesc bursă” devine „Toţi elevii care primesc bursă sunt elevi buni la
învăţătură”.
o Propoziţia „Numai S nu sunt P” devine „Nici un P nu este S”. Exemplu: „Numai (doar)
repetenţii nu promovează clasa” devine „Nici un elev care promovează clasa nu este
repetent”.
o Propoziţia „Numai unii S sunt P” devine „Unii S nu sunt P”. Exemplu: „Numai unele
exerciţii sunt dificile” devine „Unele exerciţii nu sunt exerciţii dificile”.
o Propoziţia „Numai unii S nu sunt P” devine „Unii S sunt P”. Exemplu: „Doar unele
lucruri nu sunt utile” devine „Unele lucruri sunt (lucruri) utile”.
o Negarea unei propoziţii exclusive: propoziţia „Nu numai S sunt P” devine „Unii P nu
sunt S”. Exemplu: „Nu numai persoanele corecte sunt răsplătite” devine „Unele persoane
răsplătite nu sunt (persoane) corecte”.

10) Aducerea la forma standard a propoziţiilor exceptive (propoziţii care conţin una din expresiile:
„cu excepţia”/”exceptând”; „în afară de” etc.).
Formule de transformare a propoziţiilor exceptive:
o „Toţi A, cu excepţia S, sunt P” se transformă, mai întâi într-o propoziţie exclusivă de
forma „Numai S nu sunt P”, apoi în formă standard „Nici un P nu este S”. Exemplu:
„Toţi elevii de liceu, exceptând elevii de clasa a XII-a, au timp liber” – devine – „ Numai
elevii de clasa a XII-a nu au timp liber” – devine – „Nici un elev care are timp liber nu este
elev de clasa a XII-a”.
o „Nici un A, cu excepţia S, nu este P” se transformă, mai întâi într-o propoziţie exclusivă
de forma „Numai S sunt P”, apoi în formă standard „Toţi P sunt S”. De exemplu: „Nici
un sportiv, în afara celor valoroşi, nu este premiat” – devine – „Numai sportivii valoroşi
sunt premiaţi” – devine – „Toţi sportivii premiaţi sunt (sportivi) valoroşi”