ARGUMENT ŞI ARGUMENTARE/ INFERENŢĂ

Argumentul ansamblul de propoziţii (premise) care justifică o altă

propoziţie (concluzia).

Argumentarea procesul prin care este posibil un argument.

Structura logică a premisă (premise), concluzie, indicatori de premisă şi

unui raţionament indicatori de concluzie.

TIPURI DE RAŢIONAMENTE/ INFERENŢE

A. După direcţia procesului de inferenţă între general şi particular (după

modul de obținere a concluziei):

inferenţe deductive (G → P) inferenţe inductive (nedeductive)

conversiunea, obversiunea, (P→G)
silogismul, polisilogismul inducția completă/ incompletă
Concluzia nu este mai generală Concluzia este mai generală decât
decât premisele; premisele;
Concluzia are un grad de Concluzia are un grad de generalitate
generalitate cel mult egal cu cel al cel puțin egal cu cel al premiselor
premiselor
B. După numărul premiselor din care se obţine concluzia

inferenţe imediate inferenţe mediate

(o singură premisă – (cel puțin două premise – silogismul,
conversiunea, obversiunea) polisilogismul)
C. În funcţie de corectitudinea logică
(validitate = corectitudine logică)
inferenţe valide inferenţe nevalide
(adevărul poate fi dedus și din (premise adevărate, concluzie falsă – din
fals, și din adevăr) adevăr nu putem deduce falsul)
1 → 1 =1 - raționament valid 1→ 0 = 0
0 → 1 =1 - raționament valid Premise adevărate și concluzie falsă, deci
0 → 0 = 1 - raționament valid raționament nevalid
D. În funcţie de tipul premiselor*
inferenţe ipotetico-categorice inferenţe disjunctivo-categorice
E. În funcţie de numărul cazurilor examinate
inducţie completă inducţie incompletă
F. În funcţie de gradul de probabilitate al concluziei*
argumente nedeductive argumente nedeductive (inductive) slabe
(inductive) tari
 • Logica tradiţională utilizează conceptul de ,,raţionament".

• Logica modernă utilizează conceptul de ,,inferenţă" (,,tehnică de argumentare").

Un raţionament este alcătuit din premisă (premise), concluzie şi indicatori de

premisa/ indicatori de concluzie.

INDICATORI LOGICI ÎNTR-UN ARGUMENT/ RAȚIONAMENT

(a) indicatori de premisă: ,,deoarece”, ,,întrucât”, ,,căci”, ,,fiindcă”, ,,pentru că”,

,,având în vedere că”, ,,ştiind că", ,,dacă".

(b) indicatori de concluzie: ,,prin urmare”, ,,aşadar”, ,,ca urmare”, ,,deci”, ,,în
concluzie” (,,concluzionând”), ,,rezultă”, ,,atunci", „înseamnă că”.
 INFERENȚE DEDUCTIVE IMEDIATE

CU PROPOZIȚII CATEGORICE

1. CONVERSIUNEA

= Inferență deductivă imediată (are o singură premisă)

= Operaţia logică prin care dintr-o propoziţie categorică se obţine o altă propoziţie categorică,
de aceeași calitate, în care subiectul premisei devine predicatul concluziei, iar predicatul
premisei devine subiectul concluziei (se schimbă rolul/ poziția celor doi termeni în cele 2
propoziții)

De la S-P trecem la P-S, adică S-P → P-S , care se citește:

„Dacă S-P, atunci P-S”

- Premisa (S-P) se numeşte convertendă, iar concluzia (P-S) se numeşte conversă.

-
- CALITATEA PROPOZIŢIILOR SE PĂSTREAZĂ NESCHIMBATĂ!

a) Afirmativă → Afirmativă
b) Negativă → Negativă

1) Sunt valide (corecte d. p. v. logic) următoarele conversiuni

SaP → PiS (conversiune „prin limitare”/ ”prin accident” - conversio per accidens; limbaj
formal)

- se păstrează calitatea, dar se schimbă cantitatea (universal → particular)

- PiS = conversa în limbaj formal
- Ex.: „Dacă toate cărțile sunt interesante, atunci unele lucruri interesante sunt cărți”
(conversiunea în limbaj natural)
- „Unele lucruri interesante sunt cărți” = conversa în limbaj natural

SeP → PeS (conversiune simplă - păstrează și calitatea, și cantitatea propoziţiei)

- Ex.: „Dacă niciun copil nu este antipatic, atunci niciun antipatic nu este copil”

SeP → PoS (conversiune prin accident)

- se păstrează calitatea, dar se schimbă cantitatea (universal → particular)

- Ex.: „Dacă niciun coleg de-al meu nu este blond, atunci unii blonzi nu sunt colegi de-ai
mei”

SiP → PiS (conversiune simplă - păstrează și calitatea, și cantitatea propoziţiei)

- Ex.: „Dacă unii elevi sunt minori, atunci unii minori sunt elevi”
 2) Sunt nevalide (incorecte d. p. v. logic) următoarele conversiuni:

S+aP- → P+aS-

Dacă am admite că SaP implică PaS, termenul P este distribuit în concluzie și nedistribuit în
premisă. S-ar încălca LEGEA DISTRIBUIRII TERMENILOR ÎN RAŢIONAMENT/
INFERENȚĂ: UN TERMEN NU POATE FI DISTRIBUIT ÎN CONCLUZIE, DACĂ NU A
FOST DISTRIBUIT ÎN CEL PUŢIN UNA DIN PREMISE.

Altă formulare: DACĂ UNUL DIN TERMENI APARE CA TERMEN DISTRIBUIT (+) ÎN
CONCLUZIE, EL TREBUIE SĂ APARĂ CA TERMEN DISTRIBUIT (+) ŞI ÎN PREMISĂ.

S-oP+ → P-oS+

Dacă am admite că SoP implică PoS, termenul S este distribuit în concluzie și nedistribuit în
premisă. S-ar încălca LEGEA DISTRIBUIRII TERMENILOR ÎNTR-UN RAŢIONAMENT
VALID/ INFERENȚĂ VALIDĂ

Fireşte, un termen nu poate avea sfera mai mare în concluzie decât în premise, fiindcă astfel am
avea mai multă informaţie decât cea cuprinsă în premise.

În aplicarea legii distribuirii termenilor, pornim de la concluzie şi vedem care termen apare ca
distribuit (+) la nivelul acesteia; dacă apare unul singur, regula se aplică numai pentru acesta, iar
dacă sunt ambii distribuiţi, regula se aplică pentru amândoi.

În concluzie, regula distribuirii termenilor se aplică numai pentru termenii care apar ca
distribuiţi (+) în concluzie.
Exemple:

1. „Dacă toate temele pentru acasă sunt obositoare, atunci unele activități obositoare
sunt temele pentru acasă.”

- Formalizarea demersului logic: SaP → PiS , unde S= teme pentru acasă și P= activități
obositoare
- Corectitudinea logică/ Validitatea: S+aP- → P-iS- - raționament valid, deoarece respectă
legea distribuirii termenilor (nu avem un termen distribuit in concluzie și nedistribuit în
premisă).

2. „Dacă toate orele de filosofie sunt plictisitoare, atunci toate orele plictisitoare sunt
orele de filosofie”

- Formalizarea demersului logic: SaP → PaS , unde S= ore de filosofie și P= orele

plictisitoare
- Corectitudinea logică/ Validitatea: S+aP- → P+aS- - raționament nevalid, deoarece nu
respectă legea distribuirii termenilor (P este distribuit în concluzie și nedistribuit în
premisă).
 2. OBVERSIUNEA
= Inferență deductivă imediată (are o singură premisă)

= Operaţia logică prin care, dintr-o propoziţie categorică se obţine o altă propoziţie categorică, de aceeași
cantitate, dar de calitate diferită, în care subiectul premisei rămâne subiectul concluziei, iar predicatul
concluziei este contradictoriul / negarea predicatului subiectului (nu se schimbă rolul/ poziția celor doi
termeni în cele 2 propoziții)

- De la S - P trecem la S - ~P, adică S-P → S – non-P , care se citește:

„Dacă S-P, atunci S – non-P”

- Premisa (S-P) se numeşte obvertendă, iar concluzia (S – non-P) se numeşte obversă.

1. CANTITATEA PROPOZIŢIILOR SE PĂSTREAZĂ NESCHIMBATĂ!

a) Universală → Universală
b) Particulară → Particulară

2. CALITATEA PROPOZIŢIILOR SE SCHIMBĂ!

a) Afirmativă → Negativă
b) Negativă → Afirmativă

Obversiuni:

• SaP → Se~P

- Se~P = obversa în limbaj formal

- Ex.: „Dacă toate cărțile sunt interesante, atunci nicio carte nu este neinteresantă” (obversiunea în
limbaj natural)
- „Nicio carte nu este neinteresantă” = obversa în limbaj natural

• SeP → Sa~P

- Sa~P = obversa în limbaj formal

- Ex.: „Dacă niciun copil nu este antipatic, atunci toți copiii sunt simpatici” (obversiunea în limbaj
natural)
- „Toți copii sunt simpatici” = obversa în limbaj natural

• SiP → So~P

- So~P = obversa în limbaj formal

- Ex.: „Dacă unii elevi sunt minori, atunci unii elevi nu sunt majori” (obversiunea în limbaj natural)
- „Unii elevi nu sunt majori” = obversa în limbaj natural

• SoP → Si~P

- Si~P = obversa în limbaj formal

- Ex.: „Dacă unii colegi de-ai mei nu sunt blonzi, atunci unii colegi de-ai mei sunt non-blonzi”
(obversiunea în limbaj natural)
- „Unii colegi de-ai mei sunt non-blonzi” = obversa în limbaj natural
 3. CONVERSA OBVERSEI

De la S - P trecem la ~P -S, adică S-P → non-P – S, care se citește:

„Dacă S-P, atunci non-P –S”

(obversiune) (conversiune)

• SaP → Se~P → ~PeS (întâi obversiunea, apoi conversiunea)

sau ~PoS (dacă facem conversiunea prin acccident a lui Se~P)

- ~Pe S = conversa obversei în limbaj formal

- Ex.: Dacă avem SaP = „Toate cărțile sunt interesante”, atunci ~Pe S (conversa obversei ]n
lbj. formal) este, în limbaj natural: „Niciun lucru neinteresant nu este carte”,

sau ~Po S (conversa obversei) este, în limbaj natural: „Unele lucruri neinteresante nu
sunt cărți”
(obversiune) (conversiune prin accident)
• SeP → Sa~P → ~PiS
(întâi obversiunea, apoi conversiunea prin accident)

- ~Pi S = conversa obversei în limbaj formal

- Ex.: Dacă avem SeP = „Niciun vecin nu este tânăr”, atunci ~Pi S (conversa obversei) este,
în limbaj natural: „Unii bătrâni sunt vecini”,

• SiP → So~P , care nu se convertește (întâi obversiunea, apoi conversiunea)

Deci, SiP nu are conversa obversei validă

(obversiune) (conversiune)

• SoP → Si~P → ~PiS (întâi obversiunea, apoi conversiunea)

- ~Pi S = conversa obversei în limbaj formal

- Ex.: Dacă avem SiP = „Unii colegi nu sunt majori”, atunci ~Pi S (conversa obversei) este,
în limbaj natural: „Unii minori sunt colegi”.
 4. OBVERSA CONVERSEI

De la S - P trecem la P - ~S, adică S - P → P – non-S, care se citește:

„Dacă S - P, atunci P – non-S”

(conversiune prin accident) (obversiune)

• SaP → PiS → Po~S (întâi conversiunea prin accident, apoi

obversiunea)

- Po~S = obversa conversei în limbaj formal

- Ex.: Dacă avem SaP = „Toate cărțile sunt interesante”, atunci Po ~S (obversa conversei)
este, în limbaj natural: „Unele lucruri interesante nu sunt non-cărți”

(conversiune) (obversiune)

• SeP → PeS → Pa~S (întâi conversiunea, apoi obversiunea)

(conversiune prin accident) (obversiune)

sau SeP → PoS → Pi~S (facem conversiunea prin acccident a lui SeP
prima dată)

- Pa~S = obversa conversei în limbaj formal

- Ex.: Dacă avem SeP = „Niciun pesimist nu este curajos”, atunci Pa ~S (obversa conversei)
este, în limbaj natural: „Toți cei curajoși sunt optimiști”.

(conversiune) (obversiune)
• SiP → PiS → P o~S (întâi conversiunea, apoi obversiunea)

- Po~ S = obversa conversei în limbaj formal

- Ex.: Dacă avem SiP = „Unele persoane altruiste sunt talentate”, atunci Po~S (obversa
conversei) este, în limbaj natural: „Unele persoane talentate nu sunt egoiste”,

• SoP nu se convertește, deci SoP nu are obversa conversei validă!

Exemplu: Niciun student nu este prezent.

Conversa obversei:
SeP→Sa~P→~PiS
(obversiune) (conversiune)
Niciun student nu este prezent → Toți studenții sunt absenți → Unii absenți sunt studenți
~PiS: Unii absenți sunt studenți

Obversa conversei:
SeP→PeS→ Pa~S
(conversiune) (obversiune)
Niciun student nu este prezent → Nicio persoană prezentă nu este student → Toți cei prezenți sunt
non-studenți
Pa~S: Toți cei prezenți sunt non-studenți.
 INFERENȚE DEDUCTIVE MEDIATE

CU PROPOZIȚII CATEGORICE

SILOGISMUL

= tipul fundamental de inferență deductivă mediată care justifică o concluzie pe baza a două
premise.

- este un raţionament care îndeplineşte următoarele condiţii:

a) Este deductiv

b) Are 3 (şi numai 3) judecăţi/ propoziții: Premisa majoră, Premisa minoră, Concluzia

c) Are 3 (şi numai 3) termeni: S (termenul minor – subiectul concluziei), P (termenul major –
predicatul concluziei) şi M (termenul mediu)

d) Fiecare termen este folosit în două propoziții o singură dată în fiecare, astfel:

d.1) Termenul mediu apare numai în premise

d.2) Subiectul concluziei apare şi în premisa minoră
d.3) Predicatul concluziei apare şi în premisa majoră

Exemplu:

Toate felinele sunt vertebrate. – premisa majoră

Toate panterele sunt feline. – premisa minoră
Toate panterele sunt vertebrate. - concluzie

S = pantere (termen minor)

P = vertebrate (termen major)
M = feline (termen mediu)

Numim formă standard a silogismului categoric acea expresie a lui care se supune următoarelor trei
condiţii:

a) toate cele trei propoziţii sunt categorice;

b) cele două apariţii ale fiecărui termen sunt identice;
c) premisa majoră e formulată prima, premisa minoră a doua, iar concluzia a treia.

Atunci când nu sunt respectate aceste condiții, diversele moduri alternative de silogism pot fi aduse
la forma standard.

FIGURI ŞI MODURI SILOGISTICE

Silogismele cunosc o mare varietate de tipuri şi pot fi clasificate în conformitate cu două criterii
diferite, dar interdependente:
1) poziţia termenului mediu în cadrul premiselor. Vom distinge atunci patru scheme de raţionament
fundamentale numite figuri silogistice:
 a) figura I (numită, în logica clasică, "figură perfectă"): termenul mediu este subiect în
premisa majoră şi predicat în premisa minoră;
b) figura a II-a: mediul este predicat în ambele premise;
c) figura a III-a: mediul este subiect în ambele premise;
d) figura a IV-a: mediul este subiect în minoră şi predicat în majoră.

I II III IV

M-P P-M M-P P-M

S-M S-M M-S M-S

S-P S-P S-P S-P

2) calitatea şi cantitatea propoziţiilor categorice ce compun silogismul, ceea ce permite să se

diferenţieze câte 64 de variante posibile pentru fiecare figură. Ele au fost denumite moduri şi
rezultă dintr-o combinaţie specifică a cantităţii şi calităţii atât a premiselor cât şi a concluziei.

Spre exemplu, dacă spunem că un silogism este de modul AAA, înţelegem că toate cele trei
propoziţii alcătuitoare sunt universal-afirmative, dacă spunem AEI, avem în vedere un silogism în
care premisa majoră este de forma A, premisa minoră de forma E, iar concluzia de forma I.

Combinând cele două criterii enumerate, vom putea determina cu uşurinţă un anumit tip de
silogism din cele multe existente, precizând simbolic modul (printr-un triplet de vocale) şi figura
(printr-o cifră).

FORME SILOGISTICE NON-STANDARD

S-a încetăţenit obiceiul ca silogismul categoric să fie prezentat scriind (rostind) mai întâi premisa
majoră, sub ea, premisa minoră şi, în fine, concluzia despărţită de celelalte două enunţuri sau printr-
o linie, sau precedată de cuvintele "deci", "aşadar" etc., care indică efectuarea unei deducţii.
În contextul vorbirii curente, această ordine a enunţării celor trei propoziţii poate să nu se respecte,
ceea ce nu înseamnă că nu ar fi vorba de un silogism sau că ar fi afectată validitatea lui.
Referitor la exemplul de mai sus, el se poate prezenta şi în forma:
Toate panterele sunt feline.
Toate felinele sunt vertebrate.
Deci, toate panterele sunt vertebrate.

Sau: "Toate panterele sunt vertebrate, fiindcă toate felinele sunt vertebrate, iar toate panterele
sunt feline".

Model de exercițiu:

Dacă se dă un silogism în limbaj natural (dar nu în ordinea standard majoră-minoră-concluzie), pentru a preciza unul
dintre termenii silogismului (major, minor, mediu), una dintre premisele silogismului (majora sau minora), tipul de
propoziție (a, e, i, o) sau modul și figura silogistică, vom proceda astfel:
 - Identificăm concluzia, tipul de propoziție și formula ei (S-P), ori după indicatorii de concluzie (deci, așadar,
atunci, rezultă că...), ori în urma identificării premiselor după indicatorii de premisă (pentru că, deoarece,
fiindca, având în vedere că, dacă....)
- Identificăm termenii minor (S) și major (P)
- Identificăm termenul mediu (M)
- Identificăm premisa majoră (care are formula P-M sau M-P), specificăm tipul ei (a, e, i, o) și îi scriem formula
- Identificăm premisa minoră (care are formula S-M sau M-S), specificăm tipul ei (a, e, i, o) și îi scriem formula
- Rearanjăm silogismul în ordinea standard (majoră – minoră - concluzie)
- Scriem schema de inferență
- Stabilim distribuirea termenilor în cele 3 propoziții din structura silogismului
- Identificăm modul și figura silogistică

Exemplu:

Se dă silogismul: „Dacă toate sursele de inspirație sunt interzise la examen, atunci niciun lucru interzis la examen nu
este în posesia candidatului, deoarece niciun lucru aflat în posesia candidatului nu este sursă de inspirație. Se cere:
a) Termenul minor
b) Premisa majoră
c) Distribuirea termenilor în propozițiile silogismului
d) Modul și figura silogistică

1. Identificăm CONCLUZIA: „ Niciun lucru interzis la examen nu este în posesia candidatului” (SeP)

2. Stabilim termenii concluziei: S = lucru interzis la examen (TERMEN MINOR)

P = lucru aflat în posesia candidatului (TERMEN MAJOR)

3. Precizăm TERMENUL MEDIU: M = sursă de inspirație

4. Precizăm PREMISA MAJORĂ (P-M sau M-P): Niciun lucru aflat în posesia candidatului nu este sursă de
inspirație (PeM)

5. Precizăm PREMISA MINORĂ (S-M sau M-S): Toate sursele de inspirație sunt interzise la examen (MaS)

6. Rescriem silogismul în forma standard, conform schemei de inferență:

Niciun lucru aflat în posesia candidatului nu este sursă de inspirație

Toate sursele de inspirație sunt interzise la examen
Niciun lucru interzis la examen nu este în posesia candidatului

Sau, ”Dacă niciun lucru aflat în posesia candidatului nu este sursă de inspirație si deoarece niciun lucru aflat în
posesia candidatului nu este sursă de inspirație, atunci niciun lucru interzis la examen nu este în posesia
candidatului”

7. Scriem schema de inferență

PeM
MaS
SeP

8. Distribuirea termenilor
P+ e M+
M+ a S-
S+ e P+

9. Modul și figura: eae-4

Dacă trebuie să construim un silogism în limbaj natural (adică folosind limbajul comun, nu cel simbolic),
pornind de la modul și figura sa, date în limbaj formal (simbolic), putem proceda în mai multe moduri.

De exemplu, inferenţa de tipul aii-3 corespunde unui silogism de figura a III-a, alcătuit dintr-o premisă
majoră universal-afirmativă, o premisă minoră particular-afirmativă şi o concluzie de asemenea particular-
afirmativă. Aşadar:

MaP - schemă de inferență

MiS
SiP

I. Dacă ar trebui să construim în limbaj natural un silogism care să corespundă acestei scheme de
inferență, vom porni de la premisa majoră (nu este obligatoriu sa pornim de la majora!),

MaP: Toți melancolicii sunt pasivi, deci M=melancolici și P=pasivi

Apoi, rescriem schema de inferență în limbaj standard:

MaP Toți melancolicii sunt pasivi

MiS Unii melancolici sunt .................
SiP Unii ......................sunt pasivi

Căutăm un termen S care să se potrivească. Fie acest S=simpatici.

Silogismul în limbaj standard natural, conform schemei de inferență, devine:

Toți melancolicii sunt pasivi

Unii melancolici sunt simpatici
Unii simpatici sunt pasivi

Transcrierea acestuia în limbaj natural mai poate apărea și astfel:

„Deoarece toți melancolicii sunt pasivi și pentru că unii melancolici sunt simpatici, rezultă că unii
simpatici sunt pasivi” .

II. Putem porni de la Concluzie (S-P),

SiP: Unii studenți sunt pasionați de șah, deci S= studenți și P= pasionați de sah

Apoi, rescriem schema de inferență în limbaj standard:

MaP Toți ................. sunt pasionați de șah

MiS Unii ................. sunt studenți
SiP Unii studenți sunt pasionați de șah

Căutăm un termen M care să se potrivească. Fie acest M=matematicieni.

Silogismul în limbaj standard natural, conform schemei de inferență, devine:

Toți matematicienii sunt pasionați de șah

Unii matematicieni sunt studenți
Unii studenți sunt pasionați de șah

Transcrierea acestuia mai poate apărea și astfel:

„Deoarece toți matematicienii sunt pasionați de șah și pentru că unii matematicieni sunt studenți,
rezultă că unii studenți sunt pasionati de șah” .
METODE DE TESTARE A VALIDITĂȚII SILOGISMULUI

1. LEGILE GENERALE

Regulile termenilor:
(1) silogismul are trei şi numai trei termeni, cerinţă ce decurge din însăşi
definiţia acestui tip de inferenţă mediată. În caz contrar, nu s-ar putea formula
vreo concluzie care să decurgă cu necesitate din premise;
(2) termenul mediu nu apare în concluzie;
(3) termenul mediu este distribuit în cel puţin una dintre premise.
(4) nici unul dintre termenii extremi nu poate fi distribuit în concluzie dacă
nu este distribuit în premisa în care apare. (L.D.T.)
Regulile propoziţiei:
(5) cel puţin o premisă trebuie să fie afirmativă; altfel spus, din două premise
negative nu decurge nici o concluzie.
(6) dacă ambele premise sunt afirmative, atunci concluzia (dacă se poate
desprinde vreuna) va fi afirmativă.
(7) dacă o premisă este afirmativă şi una negativă, atunci concluzia (în cazul
în care e legitimă vreuna) nu poate fi decât negativă.
(8) cel puţin o premisă trebuie să fie universală; altfel spus, premisele nu pot
fi ambele particulare;
(9) dacă una din premise este particulară, atunci concluzia va fi de asemenea
particulară (nicidecum universală).
Adesea, regulile (7) şi (9) sunt contopite într-o formulare unică, anume:
concluzia urmează partea cea mai slabă din premise. Se consideră că
propoziţiile negative ar fi "mai slabe" decât cele afirmative, iar propoziţiile
particulare "mai slabe" decât cele universale.

Dacă un silogism nu respectă concomitent aceste reguli/ legi, atunci acesta

nu poate fi VALID!
2. LEGILE SPECIALE (deduse din cele generale) sunt următoarele:
1) pentru figura I:
a) premisa majoră este obligatoriu universală;
b) premisa minoră este obligatoriu afirmativă;
Moduri valide ale figurii I: AAA, EAE, AII, EIO, AAI, EAO (adică Barbara,
Celarent, Darii, Ferio, Barbari, Celaront, ultimele două fiind moduri subalterne ale
primelor două);
2) pentru figura a II-a:
a) premisa majoră este obligatoriu universală;
b) una din premise este obligatoriu negativă;
Moduri valide: AEE, EAE, EIO, AOO, AEO, EAO:
3) pentru figura a III-a:
a) premisa minoră este obligatoriu afirmativă;
b) concluzia nu poate fi universală;
Moduri valide: AAI, IAI, AII, EAO, EIO, OAO;
4) pentru figura a IV-a:
a) dacă majora este afirmativă, atunci minora este universală;
b) dacă o premisă este negativă, atunci majora este obligatoriu universală;
c) dacă minora este afirmativă, concluzia nu poate fi universală.
Moduri valide: AAI, AEE, EAO, EIO, IAI, AEO,
 Model de exercițiu:

Construirea unui silogism valid, atât în limbaj formal, cât și în limbaj natural,
prin care să se justifice o propoziție categorică.

Rezolvare:

Propoziția categorică S-P (a, e, i, o) este concluzia unui silogism valid.

Avem S și P, introducem un termen M nou și scriem schema de inferență a

modului silogistic valid corespunzător și apoi scriem silogismul în limbaj natural.

a. SaP: alegem modul aaa-1

b. SeP: alegem modul eae-1
c. SiP: alegem modul aii-1
d. SoP: alegem modul eio-1

Exemplu:

Construiţi, în limbaj natural, un argument valid cu două premise, prin care să

justificaţi propoziţia “Niciun conflict nu este dezirabil”.

Propozitia data este universal negativă, având formula SeP, unde S=conflicte și
P=dezirabile
Aceasta poate fi concluzia unui mod silogistic valid. Fie acest mod eae-1.
Scriem schema de inferenta (silogismul in limbaj formal):

MeP Nicio …………………… nu este dezirabilă

SaM Toate conflictele sunt …………………….
SeP Niciun conflict nu este dezirabil

introducem M = situații neplăcute

Nicio situație neplăcută nu este dezirabilă

Toate conflictele sunt situații neplăcute
Niciun conflict nu este dezirabil

In limbaj natural, silogismul va fi:

Dacă nicio situație neplăcută nu este dezirabilă și toate conflictele sunt situații
neplăcute, atunci niciun conflict nu este dezirabil.
 2. METODA DIAGRAMELOR VENN

- un procedeu intuitiv simplu de testare a validităţii silogismelor, reprezentând

raporturile dintre cei trei termeni prin intermediul a trei cercuri intersectate,
Folosim convenţia că haşura indică o clasă vidă, iar asteriscul exprimă o clasă
nevidă.
- potrivit interpretării moderne, categoricele universale sunt înţelese ca propoziţii de
inexistenţă, astfel că le vom reprezenta grafic prin haşurare, iar particularele, ca
propoziţii de existenţă, le vom reprezenta grafic prin inserarea unui asterisc în
regiunea cerută.

- avem trei cercuri intersectate corespunzătoare sferelor/extensiunilor celor trei

termeni ale unui silogism;
- reprezentăm grafic numai premisele;
- dacă una dintre premise e particulară, vom începe reprezentarea cu universala (cu
hașura);
- dacă, din desenarea premiselor, a reieşit reprezentarea grafică a concluziei, fără să o
desenez anterior, înseamnă că silogismul este valid. În caz contrar, nu este valid.

Exemplul 1:
„Nici un om nu este animal.” MeP adică eio – 3
„Unii oameni sunt virtuoşi.” MiS
„Unii din cei virtuoşi nu sunt animale.” SoP
Schema de inferență

P
X

S
Deoarece concluzia se regăseşte pe diagramă, silogismul este valid.

Exemplul 2 :
Verificarea cu ajutorul metodei diagramelor Venn a validității modului aai-4.

aai-4 Introducem condiția de existență P≠Ø (avem 3 zone din 4 hașurate)

PaM Din reprezentarea premiselor rezultă reprezentarea concluziei. Deci,
MaS silogismul este valid.
SiP
Exemplul 3 :
Argumentului silogistic conform căruia „Niciun număr prim nu este divizibil cu 9
pentru că nici un număr prim nu este divizibil cu 18, iar toate numerele divizibile cu
18 sunt divizibile și cu 9”, îi corespund schema de inferență și următoarea exprimare
standard:

PaM Toate numerele divizibile cu 18 sunt divizibile cu 9

MeS Nici un numar divizibil cu 9 nu este prim aee-4
SeP Nici un numar prim nu este divizibil cu 18

Din reprezentarea premiselor rezultă

reprezentarea concluziei. Deci,
silogismul este valid.

Exemplul 4: aii-2
PaM
SiM
SiP

Nevalid
Exemplul 5: aii-3

MaP Valid
MiS
SiP

Am obținut un „x” în zona dintre S și

P.

eai-2 Din reprezentarea premiselor nu rezultă reprezentarea concluziei (zona

PeM comună dintre S și P este vidă). Deci, silogismul este nevalid
SaM
SiP