Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
03 Diplomatie Si Conflict
Încărcat de
Maia LeonteTitlu original
Drepturi de autor
Formate disponibile
Partajați acest document
Partajați sau inserați document
Vi se pare util acest document?
Este necorespunzător acest conținut?
Raportați acest documentDrepturi de autor:
Formate disponibile
03 Diplomatie Si Conflict
Încărcat de
Maia LeonteDrepturi de autor:
Formate disponibile
Capitolul III
Spatiul romhnesc tntre diplomutie si conflict in Evul Mediu si kt tnceputurile
modernfiilii
Rezistenta antiotomanl a Tirilor Romine in secolele XIV-XV
Raporturile rom6no-otomane reprezintd capitolul cel mai semnificativ al politicii
externe a J[rilor Romdne, at6t prin duratd cdt gi prin complexitate gi consecin{e.
Polonia gi Ungaria au atins un stadiu de creqtere al fo4ei lor, care le-a permis gi
le-a incurajat s5 se angajeze intr-o ac{iune militard de duratd, vizdnd expansiunea lor spre
rdsdrit gi spre sud-est. Declinul Hoardei de Aur pe la jumdtatea secolului al XIV-lea a
inlesnit ascensiunea puterii Poloniei, Lituaniei, Ungariei gi a cnezatului Moscovei.
$i regatele cre;tine Ungaria ;i Polonio doreau sit-;i impund suzeranitatea asupra
spaliului romdnesc. Relaliile vasalice ale ldrii romdne;ti fald de Ungaria s-au perpetuat
pdnd la cdderea acesteia (1541) qi au cltnoscut, ca intr-o familie, relalii de concordie,
conflicte vehemente sau ignorare reciprocd. Dar, orice rezistenld este imposibild fdra
aliali iar in fala unui adversar redutabil armele diplomaliei pot fi cele mai eficiente.
Deffi;urarea rezistenlei antiotomane a apropiat, in cdteva rdnduri, cele doud state
romdne;ti de Regatul ungar, ameninlat ;i et de expansiunea otomand. in cadrul efortului
antiotoman al Ungariei un rol insemnat a revenit factorului militar romdnesc din
Transilvania qi Banat.
in acela;i timp Imperiul Bizantin suferea infrdngeri in fala turcilor.
Constantinopolul fusese cucerit de crucialii celei de-a IV-a Cruciade (1204).
Restaurarea statului bizantin (1261, Mihail al VIII-lea Paleologul) nu a insemnat;i
refacerea puterii de odinioard.
La sfArqitul secolului al XIV-lea (dupA n46 - pdtrunderea turcilor in Europa sau
dupd 1354) Imperiul Otoman ajunge prin cuceriri pdna la Dundre. Acest lucru se va
realiza tn timpul sultanului Baiazid t, tn ultlnul deceniu Ei intentionciu
sd inainteze tnspre l'{ord ;i Vest. Turcii obfinuserd victorii impotriva bizantinilor, sArbilor
qi bulgarilor, ale cdror state fuseserd desfiin\ate (laratele bulgare, laratul sArb...). Bizan{ul
mai era imperiu doar cu numele, basileii sdi fiind obligafi sd pldteascd tribut sultanilor.
Marele stat sdrb, care ajunsese in culmea puterii in timpul domniei lui $tefan Duqan
{1331-1355), a c]iazut spectaculos dupd moartea marelui conducdtor. Baiazid I a cucerit
laratele de Tirnovo in 1393 gi de Vidin in i396 (Ambele formaserd al doilea tarat
butgar). Jarile Romdne erau in mare primejdie, riscdnd a fi cucerite. La rivalitatea
ungaro-polond pentru hegemonie in teritoriile romdnegti extracarpatice se adaug[ de
acum inainte gi pericolul otoman. Jdrile RomAne deveneau, la rAndul lor, obiect al
erpansiunii otomane, care [qi propunea, de fapt, s[ ajungd, prin Belgrad qi Viena, in
rnima Europei. Turcii nu au cucerit !6rile Rom6ne, ci gi-au impus doar controlul
(suzeranitatea) in schimbul plAfli unui tribut. Jarile Romdne gi-au putut pdstra
autonomia (dreptul de a se conduce singure pe plan intern), deqi uneori doar prin lupte.
Ele erau considerate vasale ale Imperiului Otoman (Turcia, Poarta, inalta Poart[). Au fost
;i momente cdnd turcii gi-au dorit sd cucereasca J[rile Romdne gi s[ le transforme in
pagalAcuri (eylaturi), dar mai ales in baze de atacuri spre Belgrad, Viena qi apoi spre
centrul Europei. in aceste condilii, in rezisten{a antiotomand J[rile RomAne au alternat
lupta armat5 cu tratativele diplomatice. Rela{iile cu Imperiul Otoman au fost reglementate
prin capitulafii (documente care prevedeau obligaJiile qi statutul nostru fa{5 de Poartd).
Unii istorici considerd cd statutul Jdrilor Romdne a fost mai degrabd rezultatul unui
compromis intre clasa politica de la nordul Dundrii gi Imperiul Otoman. De asemenea.
Tdrile RomAne nu s-au aflat pe direcfia principald de expansiune a turcilor.
Istoricul Florin Constantiniu asem[na rela{iile romdno-otomane cu un ,,conflict
asimetric", drn cauza dispropo(iei de forfe dintre cele doud pdr{i. Inferioritatea numericd
ii obligd pe rom6ni sI duc[ un rizboi de uzuri, de hdrfuire a adversarului, al cdrui
rezultat final este silirea acestuia sd accepte o pace care le este relativ favorabil[. Romdnii
au dus faJd de turci o politici/strategie defensivi (de ap[rare), conjugatl uneori gi cu
ofensiva. Pentru a-qi pdstra fa{d de turci o pozilie cdt mai avantajoas[, romAni au aplicat
in lupte mai multe tactici:
. PImAntul pdrjolit (rom6nii se retrdgeau din calea turcilor, pdrjoleau
recoltele gi pagunile, ldsAnd totul pustiu, sldbind astfel fo(ele turcrlor); prin
aceAsta Se CreA un "gol demOgrafiCo-economic", prin CQre armata
invadatoare era tipsitd de posibilitdli de aprovizionare ;i de obtrinere de
informalii; in fala acestei tactici, boierimea a reaclionat diferit, in funclie
de context. Atunci cdnd pericolul transformdrii in pa;aldc era iminent,
boierimea a sprijinit domnia tn efortul militar. Cdnd pdreau posibile
negocieri cu turcii, sau cdnd pericolul continudrii luptei pdrea mult prea
mere, boierimea putea sd prefere o solulie diplomaticd. Romdnii puteau
implica in lupte forle importante prin mobilizarea intregii populalii
capabile sd poarte arme. Cea mai mare parte a armatei era formatd din
ldrani, in special ldrani liberi. Ace;tia aveau un moral solid ;i cuno;teau
bine locurile. Totu;i resursele romdnilor erau inferioare fatrd de cele ale
turcilor.
o Locul potrivit (deoarece erau mult mai numerogi gi aveau nevoie de spafiu,
turcii erau atragi in locuri str6mte sau mldgtinoase, unde sd nu se poat6,
desfrgura);
o Luptele de hirfuire;
. Nimicirea detaqamentelor plecate dupi hran5;
o Atacuri nocturne (ex. Vlad Tepeg);
in relaliile cu turcii romdnii au recurs qi la metode prin care sd evite luptele,
care vor deveni in acelaqi timp qi obliga{ii:
o Tributul / haraciul (sumd de bani plntitd anual turcilor, pentru
rlscump[rarea p[cii);
o Pe$chequrile (cadouri ocazionale);
o Ru$feturile (mita);
o Obligafii de aprovizionare, adicl in primul rAnd obligativitatea
vAnzirii preferenfiale citre Imperiul Otoman;
o Obligafiile in muncl gi transport;
. Obligafiilemilitare;
Haraciul gi pegchegurile au un caracter fix gi periodic. Acestea au fost, inilial,
impreund cu unele sarcini militare, singurele obliga{ii ale Jdrilor Romdne cdtre Imperiul
otoman, pdnd la mijlocul secolului al XVI-lea
Jdrile Romdne s-au orientat spre puteri vecine creqtine (Ungaria, Polonia) sau spre
colaborarea !6rilor intre ele. in cadrul efortului antiotoman al Ungariei un rol insemnat a
revenit factorului militar romdnesc din Transilvania qi Banat. De obicei boierimea a
sprijinit domnia in salvarea identitdtrii tdrii, dar au existat gi situalii c6nd boierii au trddat.
Prima ciocnire cu turcii a avut loc in 1369, in vremea lui Vladislav Vlaicu. in relaliile cu
turcii Jdrile Romdne erau considerate ca fbc6nd parte din ,,Casa Picii", intre ,,Casa
Islamului" (direct stdp6nite de turci) gi ,,Casa Rizboiului" (ce trebuiau cucerite).
Statutul de 'ahd al J[rilor Romdne faJd de Inalta Poart6 a fost rezultatul unui echilibru
la care s-a ajuns intre forfa expansionist[ a Imperiului Otoman qi capacitatea de rezisten{d
a f[rilor Romdne, intr-un context internaJional favorabil unui asemenea statut. El era
fixat in chip expres in iahdname-le ("ci(i de jurdmdnt", acte de pace) numite de
europeni "capitula{ii", datoritd redactirii acestor acte sub formb de articole (lat.
Capitula).
C apitula{iil e prev edeau :
o Pdstrarea unui domnitor / principe cre;tin; sultanul ii confirma alegerea qi
il investea cu tnsemnele puterii;
o Pdstrarea tuturor drepturilor ;i privilegiilor ldrii, a legilor ;i credinlei,
conform v e chil or o b ic eiur i ;
o Plata unui tribut ;i a unor daruri oficiale cdtre sultan ;i demnitarii
acestuia,'
o Principele trebuia sd fie prietenul prietenilor ;i du;manul du;manilor
padiqahului;
o Poarta se angaja sd apere ;i sd protejeze principatele in faYa oricdror
agresori,'
De asemenea, ele erau stabilite prin firmane qi porunci, care repetau principiile
islamice binecunoscute qi uneori chiar prin jurdminte verbale, care, ca gi in islam, aveau
valoare legal[. Rom6nii s-au implicat in luptele cu turcii pentru pdstrarea independenlei,
apoi a autonomiei qi a tributului in limite rezonabile. Se mai dorea apdrarea religiei,
element de identificare mult mai putemic in Evul Mediu decdt cel etnic sau lingvistic.
Luptele antiotomane la care participd romdnii se plaseazd in rdndul ,,cruciadelor
tirzii". Romdnii au participat la aceste lupte singuri sau in alianle cu alte state,
majoritatea cregtine. Cruciada este vdzutd ca o luptd cu caracter creqtin, dusd de creqtini
impotriva p[g6nilor (in cazul nostru, romdnii sunt creqtinii iar turcii pagdnii). in unele
cazuri, statele romdne au colaborat in luptele antiotomane, considerdnd cd au interese
comune. Ele s-au implicat in luptele antiotomane prin mai mul{i voievozi:
7l
"V
1) Mircea cel Bitr6n (1386-1418)
A domnit in Jara Romdneascd. Este domn qi voievod, primul care a organtzat
apf,rarea Jarii Romdneqti fala de pericolul otoman. tn 1388 a alipit Dobrogea
(podunavia) Jdrii RomAnegti,ln condi{iile in care statul lui Dobrotici risca sdfie cucerit
de otomani (Primele confrtmtdri cu otomanii @)) ). Acum lara Romdneascd a cunoscut
cea mai mare intindere teritoriald. lJrmeaza primele sale confruntS.ri cu otomanii
cdnd
(la
intervine in favoarea larului bulgar de Vidin, iar in 1389 intervine in favoarea sdrbilor
CAmpia Mierlei Kossovopolje). Prin aceste acliuni se deschidea conflictul antiotoman'
-
Tot in 1388 a ctitorit m[ndstirea Cozia, unde apare qi portretul sdu.
primeie confruntiri la nord de Dun[re sunt cu trupele turceqti de akingii in
13g2ll3g4 (cavalerie turc[, destinat[ incursiunilor in teritoriul inamic inainte de atacul
decisiv pentru a prdda Jara RomAneascd).
in vederea luptelor cu turcii, Mircea gi-a cdutat alia{i printre vecinii creqtini. Se
considera c6 orice rezisten{[ este imposibild fbrd alia{i gi cd in fa{a unui adversar redutabil
armele diplomaJiei pot fi cele mai eficiente. Timp de cAliva ani, dup[ insc[unarea sa, el a
continuat confruntarea cu regatul Ungar. Urmdnd direclia dominant[ a politicii externe a
predecesorilor sdi, in 1389/1390 a incheiat la Radom un tratat de suzeranitate-vasalitate
/ aliantl (sau de egalitate) cu regele Poloniei, Vladislav Jagello I, prin intermediul
Moldovei. Tratatul prevedea ajutor din partea Poloniei in vederea unui eventual atac
maghiar, care revendica Banatul de Severin. Tratatul a fost ratificat la Lublin in 20
ianuarie 1390. Tratatul a fost reinnoit in 1390 gi 1391. Cre;terea pericolului otoman l-a
cleterntinat pe Mircea sd-;i orienteze politica externd spre (Jngaria. in 7 martie 1395
\lircea a incheiat un tratat cu regele l-lngariei, Sigismund de Luxemburg (1381-1437).
Tratarul a tbst incheiat la Bragov, de pe pozilii de egalitate. Are un caracter antiotoman
si este considerat prima alianli antiotomani din sud-estul Europei. Astfel era
inauguratd politica de alianla cu Regatul Ungariei impotriva otomanilor. Domnului Jdrii
Romdneqti i se recunogtea stdpdnirea in Amlag gi Fdgdraq, in sudul Transilvaniei, cu titlul
de feud, qi in Banatul de Severin.
inceputul conflictului dintre lara Romdneascd ;i puterea otomand a fost urmarea
intervenliei lui Mircea cel Bdtrdn la sudul Dundrii, in teritorii pe care le revendica
Baiazid L in 1394 Mircea lanseazd atacuri impotriva bazelor akingiilor, la sud de Dundre'
Apoi intervine in favoarea lui Strafimir, Jarul de la Vidin. in replicd, sultanul Baiazid I
,,l1d6rdm/Fulgerul" (1389-1402) organizeazd o expedilie pentru eliminarea domnului
romdn. Romdnii pun in aplicare hd4uirea. Sultanul era nemulfumit Ei de politica de
alianle promovatd de Mircea.
72
in 10 octombrie 1394117 mai 1395/toamna 1395 turcii condugi de sultanul
Baiazid atacd lara RomAneascd. Mircea a retras totul din calea turcilor. Turcii au fost
atragi apoi intr-un loc potrivit, in mlagtina de la Rovine (loc neidentificat, probabil zona
muntoasd a J5rii Rom0negti) qi lovili din toate p[(ile. RomAnii au obfinut o str[lucitd
victorie. Victoria de la Rovine a semnificat pdstrarea / consolidarea independenlei Jdrii
Romdnegti fala de turci. Din pdcate, scipali de pericolul otoman, boierii trddeazd qi
sprijind un pretendent la tron, pe Vlad ,,Uzurpatorul", sprijinit gi de Poartd, (acceptase
plata tributului).in 1397 Vlad Uzurpatorul este inldturat.
in 26 septembrie 1396 cavalerii occidentali, inspecial burgunzi, germani qi
englezi, conduqi de regele Sigismund de Luxemburg, organizeaz[ Cruciada de la
Nicopole, pe Dundre (prima coalifie continentali antiotomani). Aceqtia fuseserd
incurajafi de victoria de la Rovine. in acelaqi timp erau conqtienfi de pericolul reprezentat
de inaintarea otomand spre Europa Central6. Potrivit estim[rilor turcii aveau 200 000 de
oameni iar crucialii doar 60 000. $i Mircea participd cu un corp de oaste. Cavalerii sunt
respingi de turci (tactica lor nu era adaptata la luptele cu turcii) qi se vor retrage doar cu
ajutorul lui Mircea.
in 1402 Baiazid este capturat de tdtarii lui Timur Lenk, dupd victoria tdtard"
(mongol[) de la Ankara gi dispare. in Imperiul Otoman incepe o perioadd de crrzd.
tnternd,lanarhie. Mircea s-a implicat in lupta pentru putere intre fiii lui Baiazid, devenind
astfel arbitru al situa{iei din Balcani. ii sprijin[ cAnd pe Musa, cdnd pe Mustafa, findndu-i
departe de Jara RomAneasc[. in 1409 perspectiva consoliddrii Imperiului de c[tre
Soliman il determind pe Mircea sd-l sprijine pe Musa (l409ll4ll-1413). in l4ll-1413
Musa preia conducerea p5(ii europene a Imperiului Otoman cu ajutorul lui Mircea gi a
despotului s6rb, $tefan Lazarevici. in paralel este spriiinitd rdscoala condusd de un
agitator social, Beddredin, trimis de Mircea tn posesiunile otomane din Bolcani. Acest
lucru marcheazd apogeul politic ;i diplomatic al lui Mircea. Tot ln aceastd perioadd
apare titlul sdu domnesc complet. in final, sultan devine un alt fiu, Mohamed I.
intre 1413-1421 Mahomed I st[pdnegte intregul Imperiu Otoman Qtartea
europeand;i partea asiaticd). in 1416 Mircea intervine pentru a doua oard in spriiinul
unui pretendent la succesiunea lui Baiazid, ;i anume Mustafa. $i acesta este infrdnt de
Mahomed I, la fet ;i Beddredin. Reaclia lui Mahomed nu tntdrzie. El anexeazd cetd\lle
romAneqti Turnu qi Giurgiu in 1417, de unde se puteau lansa mai ugor in atacuri (sunt
organizate ca raiale). in 1417 Mahomed I atacd fara Rom6neascd qi anexeazd Dobrogea.
in 1416 au loc Ai atacuri ale Angevinilor. in l4ll, Mircea a incheiat pace cu sultanul,
acceptdnd plata primului tribut. Se garanteazd autonomia Jdrii Romdneqti, institu{iile,
p[m6nturile, clasa dominantd, limba gi legile qi libertatea religioasd a romdnrlor. Turcii
73
nu aveau voie sd construiascd moschei sau sd stdpdneascd pdmdnt tn spaliul romdnesc.
Din acest moment, Jara RomAneascd intrd sub suzeranitate otomani. Aceasta teprezintd
prima modificare a statutului politico-juridic a Jarii Romdnegti. Tributul in acel moment
insd are semnificalia unei riscumpdrdri a pdcii gi nu de recunoaqtere a dependenlei
politice fald de otomani.
*statut politico-juridic (statut internalional) :
situalia unui stat tn raport cu alt/
alte state. Poate fi d" independenld, suzeranitate-vasalitate, protectorat, etc. in cazul
nostrlt, fdrile Romdne au intrat sub suzeranitate otomand din momentul pldtrii primului
tribut (1417 - fara Romdneascd, 1456 - Moldova). Gradul de dependenldfald de turci a
crescut tn perioadafanariotd. De-a lungul timpului, spaliul romdnesc a suferit modificdri
ale statutului politico-i uridic.
Diplomalia domnului romdn a fdcut din f,ara Romdneascd un factor politic
important in sud-estul Europei, vecinii cdutdndu-i alianla tmpotriva Imperiului Otoman.
Mircea a promovat politica "Blocului romdnesc", ce viza o colaborare cu domnii
moldoveni Petru I Muqat ;i Alexandru cel Bun'
Despre campaniile militare ale lui Mircea cel Bdtrdn o scris si Laonic
Chalcocondil, in " Expuneri istorice".
Despre lupta de la Nicopole a scris Johann Schlitberger.
in 1418 Mircea moare, lIsdnd Jara Romdneascd fiului sdu, Mihail I. in timpul lui
Mircea Jara Romdneascd a cunoscut intinderea teritoriali maximd. in 1420 turcii au
atacat din nou Jara Romdneascd. Mihail I cade pe cdmpul de lupt[, iar Dobrogea Ya
pierduti qi inctusl in Imperiul Otoman. (pflnI in 1878).
Consolidarea puterii otomane, in secolul al XV-lea, a determinat inl[turarea unor
dispute mai vechi in rela{iile {drilor noastre cu Polonia sau Ungaria. Au fost incheiate noi
tratate antiotomane precum cu aceste state.
Alexandru cel Bun (1400-1432)
A fost domn al Moldovei, cu ajutorul lui Mircea cel Bitrdn. Lui i se atribuie
infiinlarea dregdtoriilor, structura administrativ[ a ldrii qi organizarea instituliei
'bisericeqti, deci o mare oper[ de organizare a Moldovei. in timpul domniei sale a fost
recunoscutl Mitropolia de la Suceava (1402). Lunga sa domnie a corespuns unei
perioade de pace qi stabilitate, rezultat al politicii extrem de abile a domnului, care a
74
menlinut echilibrul intre Polonia qi Ungaria. Se recunoaqte vasal al Poloniei (12
septembrie 1402), pentru a contracara preten{iile Ungariei, care dorea sd controleze
imporlantul orag comercial Chilia. punctul final al vestitului ..drum moldovenesc" ce
unea Europa centrald si apuseanb de marea Neagri .Primejdia reprezentatd de cei doi
puternici vecini reiese din incheierea, intre regele Ungariei qi al Polonrer, atratatului de la
Lublau (15 martie l4l2), prin care cei doi ?gi impi(eau Moldovain cazul neparticipdrii
lui Alexandru la o expedilie antiotoman6 ce se pl[nuia in acel moment" Tratatul de la
Lublau reprezintl primul acord de impir{ire a unui teritoriu romf,nesc in sfere de
influen{I. Tratatul nu este pus ?n aplicare, deoarece domnul moldovean igi respectd
angajamentele fa{d de suzeranul sdu. in virtutea acestor relalii participd la confruntdrile
polonilor cu teutonii la Grunwald (1410) qi Marienburg (1422). in 1419-1420 a avut
loc prima ciocnire intre Moldova qi Imperiul Otoman, cAnd turcii au incercat frrd succes
sd ocupe Chilia gi Cetatea Alb6. Atacatd pe mare la 1420, Cetatea Albd a fost apirat[ cu
forle proprii de Alexandru cel Bun. Spre sf6rqitul domniei s-a apropiat de Ungaria gi a
sprijinit incercarea de a constitui un stat lituanian care s[ sldbeasid puterea Poloniei.
Dupi moartea lui Mircea cel BdtrAn gi Alexandru cel Bun cele dou[ state
romAneqti au suportat o lungd perioadd de conflicte pentru tron care le-au sl[bit qi le-au
diminuat influenla in sud-estul european qi in Balcani.
3. Iancu de Hunedoara (1441-1456)
Primul conflict al Transilvaniei cu turcii a avut loc in 1420-1421.
A fost voievod al Transilvaniei gi colaborator al regelui Ungariei (Peonia)
Vladislav Jagelo I (1440-1444) (allll-lea al Poloniei) (de care qi depinde). inainte, din
1438 a fost ban de Severin gi comite al secuilor, in perioada regelui Ungariei Albert de
Habsburg (1438-1440). Este de origine romdneascd, dar integrat nobilimii maghiare, prin
educafie, religie, orientare politicS. Provine dintr-o familie de mici nobili romAni originari
din Jara RomAneascd. Stdpdnea o imensd avere pe care a utilizat-o pentru creqterea
capacitd{ii militare a Transilvaniei qi Ungariei, angrenate intr-un rdzbot aproape
permanent cu Imperiul Otoman.
1e
in 1442 turcii atacd Transilvania, sub conducerea beiului Vidinului. Deqi expedilia
otomanilor incepe sub auspicii favorabile acestora, (ei oblin victoria de la Sdntimbru),
ei
Iancu reugegte sI intoarcd situajia in favoarea sa, zdrobind armata turceasc[ ldnga Sibiu
)st
(22 martie 1442). Apoi ii urm[regte pdnd in lara Romdneascb gi ii invinge pe turcii
rei
conduqi de Sehabbedin, beilerbeiul Rumeliei, pe rAul Ialomila (septembrie 1442). il
a
75
;4
impune apoi domn pe Vlad Dracul (tatal lui Vlad
Tepes. l-+36- l44l cuintreruperi), care
tot din ordinul sdu a fost omordt (pentru cd a recunoscut suzeranitatea otomana).
Astfel
va urmdri sd,reahzeze un front comun antiotoman. Tot pentru
lara RomAneascl il
susfine pe Vladislav al Il-lea (1447) iar pentru tronul \Ioldor-ei pe petru al
ll-lea /
Bogdan al Il-lea (care a ceaat Uneari
). in luptele cu turcii a aplicat cele mai
moderne tactici de lupta ale timpului siu (de la husili a preluat utilizarea
taberelor intdrite
cu care). A avut fatrd de turci o politicd ofensivd. @ @ @
in 1443-1444, impreuni cu regele Ungariei qi la incur ajareapapei Eugeniu al IV-
lea, Iancu otganizeazd,,Campania cea lungi". Turcii sunt urmdrili timp
de qase luni gi
respingi pdnd spre Balcani (300 km de la Dunire). Au fost eliberate
oragele Nig qi Sofia.
in final se ?ncheie pacea de la Seghedin, in iulie l444prin care sultanul Murad al Il-lea
(1421-1451) se oblig[ s[ nu mai atace teritoriile creqtine timp de zece
ani. in noiembrie
1444 pacea este ruptd . Profitdnd de faptul cd armata otomana se afla
in Asia pentru
indbugirea unei rdscoale, Regele Ungariei, Vladislav I impreuni cu Iancu
au organizat
Cruciada de la Varna, la insisten{ele lui Iancu qi a Papei Eugeniu al IV-Iea. Li
se
promite sprijin 9i din partea papei, a veneJienilor, genovezilor qi bizantinilor,
care
solicitau continuarea rdzboiului impotriva turcilor. A participat qi Vlad Dracul,
domnul
Jdrii Rom6neqti. Cregtinii sunt infrdn{i iar regele a cdzut pe c6mpul de luptd (10
noiembrie 1444). in aceste condilii Iancu este numit guvernator al Ungariei (1446),
apogeul carierei sale politice. in 1445Iancu, in colaborare cu domnul
farii Rom6negti,
Vlad Dracul, 9i cu o flotd burgundi, a condus o expedilie pe Dundre, care s-a
soldat cu
reluarea cetdtrii Giurgiu.
in 1448 Iancu a otganizat lupta de la Kossovopolje (,,Cdmpia Mierlei',, Serbia).
Turcii au fost invingdtori. in 1453 Iancu primeqte qi titlul de cipitan general al
Ungariei, de Ia regele Ladislau (1446-1457).
in 1453 turcii condugi de sultanul Mahomed al Il-tea
,,Cuceritorul,, (f451-
1481) au cucerit cetatea Constantinopol (capitala Imperiului Bizantin,
azilstanbul), apoi
qi-au propus cucerirea Belgradului. in 4-21 iulie 1456 turcii
atac6, cetatea Belgrad,
consideratd ,,Cheia Europei". La apdrarea cetSlii vin mai multe armate
cregtine, printre
care gi cea condusd de Iancu. Acesta igi apara foarte bine partea
lui de front, iar turcii sunt
respingi' Astfel se amdnd domina{ia otomand in zond,. Papa Calixt al
III-lea a
considerat aceasti victorie ,revenimentul cel mai fericit al vie{ii sale,,. Din pdcate,
Iancu se imbolnivegte de ciumd in tabdra de la Zemun qi moare. @ A fost
numit
,,apdrdtor al creqtindtdtii" , ,,atletul lui Hristos", ,,lumina lumii". A fost adus in
fari gi
inmorm6ntatin catedrala catolici de la Alba Iulia.
76
Despre el a scris cronicarul grec Laonic Chalcocondil. Lupta de la Belgrad
(1456) a amdnat cu circa 70 de ani transformarea Ungariei in pa;aldc.
4. Vlad Tepes (1448. 1456-1462" 1476)
Prima domnie o obtine cu snriiinul turcilor.
A domnit in Jara Rom6neasci. Este fiu al lui Vlad Dracul (membru al ordinului
cavaleresc al Dragonului) qi nepot al lui Mircea cel Batrin. Ajunge pe tron in 1456 cu
I
ajutorul lui Iancu de Hunedoara, care dorea un sprijin pentru apdrarea Belgradului. A
''
fost renumit pentru spiritul sdu de dreptate. Pe plan intern a int[rit autoritatea domneascd
I
in raport cu marea boierime. Va anula privilegiile comerciale acordate negustorilor
t
bragoveni, deoarece pretinsese ca qi cei munteni s5 aib[ statut privilegiat in Transilvania
;i nu i se accept5. Apoi negustorii sa;i nu au respectat poruncile domnului in legdturd cu
locurile in care aveau permisiunea sd facd nego! in Jara Rom6neascS. Dat metodele dure
rl
tolosite de Jepeq nu erau mai crude decAt ale altor monarhi ai vremii (Ludovic al Xl-lea
0
al Franfei, Mahomed al I[-lea, larul Rusiei Ivan cel Groaznic)
),
i, in 1459 arefuzat sd mai pl[teascd tribut turcilor. Tributul ajunsese la 10 000 de
)u galbeni aur. Era clar cd turcii vor riposta. in cottsecin{f,, Hamza-Paqa de Giurgiu /
\icopole (?) primeqte ordin s5-1 capturezepeTepe$ cu orice mijloace. in aceste condilii
a incheiat o in{elegere cu regele Ungariei, Matei Corvin (1458-1490) (v5rul sdu, fiul lui
, Iancu de Hunedoara), probabil ?n 1460. Aceastd in{elegere s-arealizat printr-o scrisoare
al
in care se propunea o colaborare antiotoman5. Matei Corvin era vdzut un suslindtor al
politicii de cruciadd. Ideea colabor[rii antiotomane era sus{inutb gi de papa Pius al Il-lea
1- din 1459.
)oi
in iarna 146l-1462 Ylad are primele conflicte cu turcii, la Dundre, reuqind sd
Id,
ocupe cdteva cet6{i. El urmdrea sd dezorganizeze forlele otomane.
tre
1nt in vara 1462 turcli condugi de sultanul Mahomed al Il-lea (145i-1481) atac6!ata
a Romdneascd. Doreau pedepsirea lui Vlad gi recuperarea tributului restant. in calea
rte, turcilor Vlad aplicd tactica ,,pdmdntului pdrjolit", pustiind totul in calea acestora.
mit Populalia a fost retrasd in locuri sigure rar armata romAnd hd(uia permanent atmata
iqi otoman6, dar evitdnd o confruntare decisivd. Va folosi impotriva turcilor qi arme
psihologice, de exemplu ,,pddurea de {epe". in noaptea de 16117 iunie 1462 Ylad a
organrzat celebrul ,,atac nocturn" in tabdra turcd aqezatd ldngd TArgovigte. Vlad
7l
?mpreund cu cAliva apropia{i, deghiza{i in turci, au pdtruns in tab[ra adversi. S-a incercat
asasinarea sultanului, dar frrd, rezultat. S-a produs insd panicd in r6ndul armatei otomane.
Turcii vor lupta intre ei pdni spre dimineaf[. Apoi, strdng tabdra gi se retrag spre Dundre.
Aceastd victorie confirma statutul de independen!5 pentru Jara RomAneascd.
intre timp, sc[pa{i de pericolul otoman, boierii ?l pdrdsesc pe Vlad gi il acceptd pe
Radu cel Frumos ca domn, omul sultanului (fratele lui Vlad). Acesta acceptd imediat
plata tributului. Vlad se refugiazd,in Transilvania, cerAnd ajutorul lui Matei Corvin. Spera
astfel sI reia lupta antiotomanS, gi cu sprijinul papalitdJii. Cade insd victima unui complot
gi este arestat de Matei Corvin (Matei Corvin primise de la Papa nigte bani in vederea
luptelor cu turcii, dar ii folosise in alte scopuri qi acum trebuia sd ii justifice. Astfel,
inventeazd o trddare in numele lui Vlad). Este inchis la Vigegrad (l6ng5 Buda/Pesta). Tot
acum apar qi povegtile despre Dracula inventate de sagi, care avuseserd conflicte cu
Tepe$
("Povestiri germane"; din acestea s-a inspirat scriitorul irlandez Bram Stoker).
Este eliberat in toamna 1416, reocupd tronul Jirii Romdneqti cu sprijin de la
$tefan cel Mare qi Matei Corvin (Ungaria tindea sd reia lupta antiotomand) dar dupd o
lund este asasinat (sau intr-o confruntare cu turcii). @ O imagine a sa care se pdstreazd,
provine din castelul Ambras din Tirol.
Despre "Atacul nocturn" a scris cronicarul bizantin Mihail Ducas (,,Istoria
turco-bizantind") ;i Laonic Chalcocondil.
Despre domnia sa scriu "Cronicile romdno-slave',.
5. Stefan cel Mare (1457-1504)
A fost domn al Moldovei, fiu al lui Bogdan al ll-lea (ucis de Petru Aron, fratele
sdu). Ocupd tronul cu ajutorul lui Vlad Tepe$, care dorea sd aibd un aliat in
fara vecind,
in perspectiva redeschiderii conflictului cu Imperiul Otoman. Pe plan intern a fost
preocupat de intdrirea autoritd{ii domnegti, in raport cu marea boierime. S-a inconjurat
de
boieri fideli, pe care se putea sprijini. S-a bazat pe mica boierime pe
;i ldranii liberi
(rdze;i). De asemenea a sprijinit biserica cu dona{ii in bani qi pdmanturi. Este
consideratd cea mai glorioasi perioadi din istoria Moldovei. El a reugit s6 transforme
Moldova din obiect al disputei dintre marile puteri in subiect al relafiilor internafionale.
Moldova gi-a modelat politica externd ?n funcfie de pozilia Ungariei, poloniei qi
Imperiului Otoman.
78
Pe plan extern s-a apropiat de Polonia gi Ungaria, doud ![ri creqtine care puteau
oferi ajutor in luptele cu turcii. Cu aceste doud liri au fost semnate tratate de suzeranitate-
vasalitate, Moldova devenind vasala lor. in 4 aprilie 1459 regele Cazimir al IVJea al
Poloniei a fost recunoscut suzeran unic (superior, ligiu) la Overcheliu{i (printr-o
convenfie/tratat). Tratatul a fost reinnoit in 1462. O consecin\d, a acestei in{elegeri a fost
indepdrtarea de la hotarul Moldovei a rivalului sdu, Petru Aron. Orientarea spre Polonia,
care asigura Moldovei protec{ie impotriva tendinJelor de domina{ie ale regatului
Ungariei, au rdmas direc{ia principali a politicii externe a \drii. Ea t-a ing[duit sd-gi
asigure impotriva Ungariei stdpAnirea asupra Chiliei qi a drumului comercial pe care il
controla. Restabilirea leg[turilor cu Polonia a insemnat indepdrtarea de Ungaria gi Jara
Romdneasc[. $tefan iqi va c[uta aliaJi gi mai indepdrta\t, precum Regatul Mangop
rbizantino-genovez), Kaffa (colonie genovez[ la Marea Neagrd), Republica Vene{ia (prin
loan Jamblac ?), Papa, hanul turcoman al Persiei, etc. Prin toate acestea cduta crearea
unui front antiotoman mai larg. Armata lui $tefan cel Mare dispunea de piese de artilerie
r.,pugci"). De asemenea, cet6{ile moldovene au avut un rol foarte important in apdrare.
Din 1448 Ungaria qi-a asigurat controlul direct asupra cetS{ii Chilia. Aici a
stationat o garnizoand, maghiard instalati de lancu de Hunedoara. in 1462, in
:onjunctura favorabild creatd de atacul lui Mahomed al ll-lea tmpotriva lui Vlad Tupe;,
ltefan a incercat fEr6 succes s[ cucereasc[ Chilia. in 1465 $tefan a reugit sd cucereascd
Chilia, subminAnd interesele comerciale ale Ungariei gi Jdrii Romdnegti. in 1467 Matei
Corvin, regele Ungariei, a plbnuit reluarea Chiliei gi pedepsirea lui $tefan, dar este infrdnt
la Baia ("un uriaq dezastru", dupd Jan Dlugosz). Aceastl confruntare a insemnat qi
iegirea Moldovei de sub suzeranitatea Ungariei. in anii urmdtori rela{iile cu Ungaria s-
au imbunf,t6{it. intre cele doud state a fost semnat un tratat prin care domnului Moldovei i
se ofereau doui cet[li in Transilvania (Ciceul qi Cetatea de Balti) in care sd se refugieze
,,n caz de primejdie.
e
i, in1470 are un conflict qi cu Radu cel Frumos, ceea ce-l determind pe $tefan s[
It iinpun[ pe tronul Jirii Rom6negti un domn favorabil luptei antiotomane. Radu cel
le Frumos este alungat, dar incerc[rile de a atrage lara Romdneascd in frontul antiotoman
ri sunt zadarnice, deoarece Laiotd Basarab, Basarab fepelug gi Vlad Cdlugdrul au trecut de
te partea turcilor iar Vlad Tepe$ a fost ucis in confruntarea cu Laiotd Basarab.
te
Politica antiotomand a lui $tefan s-a integrat in rizboiul venefiano-otoman (1463-
e.
1419), domnul Moldovei aldturdndu-se unei coalilii care reunea fo(ele Vene{iei gi ale
si
hanului turcoman Uzun Hassan.
l9
Din punct de vedere al conflictelor, $tefan a urmdrit sd nu aibd doi duqmani in
acelagi timp. in 1473 refuzat plata tributului, declanqfind astfel conflictele
^
antiotomane (tributul a fost pldtit din 1456, de c[tre predecesorul siu, Petru Aron,
Moldova devenind astfel vasalS turcilor - ,,inchinarea de la Vaslui",2000 de galbeni).
Intervine qi in lara Romdneascd, unde pune un domn fidel politicii antiotomane. Era clar
c[ turcii vor pregdti o ac{iune impotriva sa.
intre 1474-1475 turcii atacd, sporadic Moldova. Sunt primi{i cu ,,pimdntul
p6rjolit". lJrmeazd o noul campanie oreanizatd / initiatd de Mahomed al Il-lea qi
comandat[ direct de Soliman, beglerbegul Rumeliei (guvernator al unei provincii
turcegti). Lupta decisivd s-a dat la i 0 ianu arie 147 5 la Vaslui/Podul inalt. Turcii aveau
120 000 de oameni, plus un corp de oaste trimis de Radu cel Frumos, in timp ce $tefan a
strflns abia 40 000 de solda{i, la care se adaugd 5000 de secui, 2 000 de polonezi qi 2 000
de transilvdneni. $tefan a practicat hdr[uiala gi retragerea. A fost ales un loc potrivit
pentru luptf,, un loc strdmt intre doul dealuri impSdurite, pe valea ingustd a Vasluiului
(sau Bdrladului, la sud de Vaslui). Aici turcii, mai numeroqi, nu se vor putea desfr9ura.
Romdnii vor obline o strdlucitl victorie, care pentru moment va semnifica independen{a
Moldovei. (perioadele de neplatd a tributului sunt considerate perioade de relativd
independenld).
Dupd lupta de la Vaslui, $tefan a trimis o scrisoare circularl in Europa (25
ianuarie 1475), prin care igi prezint[ victoria dar gi cere ajutor in vederea luptelor
antiotomane. Prin aceasta se afirma apartenenla Moldovei la civilizalia europeand. Doar
Matei Corvin promite ajutor (12 iulie 1475). $tefan qi Matei Corvin au incheiat un tratat
de alianli antiotomand care punea pe baze noi raporturile dintre cele doud {[ri qi prevede
qi refuzul de a acorda azil politic duqmanilor domnitorului. La rAndul sdu, Moldova
promitea libertatea comer{dlui pentru negustorii unguri. tntre timp (1475), turcii
cuceriserd Kaffa qi Mangopul (principate I cetdli genoveze in zona M[rii Negre) gi zone
titdregti. Hanatul tdtar al Crimeii devenise vasal al sultanului.
in 1478 este trimisd o solie la Venelia prin Grigore lamblac.
in 1476 turcii atacd din nou Moldova (100 000), ?mpreund cu titarii din Crimeea.
Atacul a fost precedat de pustiitoare raiduri tAtdreEti. Locul luptei este la Rizboieni /
Valea Albn. Moldovenii, cu efective reduse, sunt surpringi in cAmp deschis gi ?nfr6n{i, la
25126 iulie. Majoritatea armatei de fdrani rImdsese acasi pentru a-;i ap[ra gospoddriile
de tdtari. Cetdlile moldovene (Neam{, Soroca, Suceava, Hotin, etc.) nu pot fi cucerite. $i
turcii se vor retrage rapid, in august, din cauza lipsei de aprovizionare. Aceastd campanie
80
otomand este consideratd un egec. Campania afost condusd de tnsu;i sultanul Mahomed
al ll-lea.
Luptele cu turcii au afectat potenlialul economic al 1drii.
Dar coalifia antiotomand se destram5. in 1479 Vene{ia a incheiat pace cu turcii. in
1480 gi gtefan a incheiat o pace cu turcii. in 1483 qi Ungaria a incheiat pace cu turcii.
in 1484 turcii conduqi de sultanul Baiazid al Il-lea (1481-15L2) cuceresc
cetlfile de la gurile Dundrii, Chilia (14 iulie) qi Cetatea AIbn (5 august), o mare
pierdere pentru Moldova. Cu aceasta turcii frnabzau cucerirea Dobrogei. Prejudiciatd era
gi Polonia care astfel putea fi mai uqor atacat6. in consecinld, regele Cazimr al IV-lea s-a
aldturat puterilor antiotomane, dar lipsa mijloacelor l-a determinat pe el qi pe urmaqii lui
sd abandoneze proiectul recuceririi cet[lilor pierdute. Prin cucerirea acestora turcii
controlau comer{ul pe MareaNeagrd, devenitd astfel lac turcesc. in 15 septembrie 1485
$tefan a depus omagiul de vasalitate fa!6 de regele polonez Cazimir al IV-lea (Vladislav
Jagello ?) la Colomeea. El incerca s6-gi recupereze cetilile cu sprijin polonez. in 16
noiembrie 1485 moldovenii ii infrdng pe turci la lacul CdtlSbuga gi in 6 martie 1486 la
$cheia. Dar qi Polonia va incheia pace cu turcii. in 1486 (148111489), din cauza cregterii
puterii turcilor, $tefan este silit sd incheie pace cu acegtia qi sd reia plata tributului (3 000
de florini venelieni). A ficut acest lucru qi pentru ci o parte din vechii lui aliali
incheiaserd pace cu turcii. Moldovei i se recunoaqte insd o largd autonomie. Otomanii
considerau clauzele pdcii din 1486 unilaterale, revocabile gi provizorii. Nu era vorba de
un act bilateral, negociat de pe pozilii de egalitate de cdtre cei doi parteneri, ci doar de un
privilegiu pe care sultanul il acorda temporar, unui suveran creqtin.
Treptat relaliile dintre Moldova gi Polonia s-au r[cit. in 1490 $tefan a ocupat un
teritoriu aflat in litigiu intre cele doud state, Pocufia gi a stabilit contacte cu adversarii
Poloniei (cneazul Moscovei, Ivan al III-lea). in 1491 $tefan a avut o luptd cu polonezii
condugi de regele Ioan Albert (1492- ). Polonezii declarau cd doresc recuperarea Chiliei
gi Cetdlii Albe, dar de fapt urm[reau instalarea unui prin! polonezpe tronul Moldovei qi
inl[turarea lui $tefan (care din 1489 revenise la alian\a cu Ungaria). La Codrii
Cosminului polonezii sunt infr6nJi (26 octombrie 1497). Acum $tefan a beneficiat de
ajutorul Ungariei qi a Imperiului Otoman. Tratatul de la Hdrl5u semnat in 12 fulie 1499
intre Moldova gi Polonia stabilea pacea vegnicd intre cele doul state dar 9i emanciparea
Moldovei de sub suzeranitatea Poloniei.
Moldova a fost cuprinsd, aldturi de lara Romdneasc[, in tratatul ungaro-turc din
1503, cu obliga{ia de a plSti tributul gi alte servicii.
81
in 1504 $tefan cel Mare moare, ldsdnd o fard consolidatd qi autonomd.
in l48B $t"ftn ctitore;te mdndstirea Vorone! (Suceava). Domnia sa este descrisd
;i in "Letopiselul ldrii Moldovei" ;i de cronicarul polonez Jan Dlugosz. O imagine a sa
apare tn Evangheliarul de la Humor.
in secolul ol XV-t"o Moldova ;i Romdneascd au Jbst sitite sd accepte plata
lara
tributului ;i sd se resemneze cu pierderea cetdlilor dundrene ;i pontice (Turnu, Giurgiu,
Chitia qi Cetatea Albd). in schimbul acestor renunldri, Imperiul Otoman a recunoscut
autonomia celor doud ldri, statut tnscris tn convenlii numite capitulalii.
in secolele XII/-XW au avut loc tn spaliul romdnesc 7 campanii conduse de
sultani: 3 asupra Valahiei (?)(a se inlelege Moldova), j asupra ldrii Romdne;ti ;i una
imp ot r iv a Tr ans ilv ani e i.
Secolul WI prezintd tn cele trei principate romdne o complexitate de structuri de
civilizalie care lasd sd se intrevadd zorii lumii moderne pe un fond incd puternic feudal.
in acest timp istoria europeand a inregistrat efectele marilor descoperiri geografice ;i
ale expansiunii pe alte continente. A fost un secol al Rena;terii ;i Umanismului, al
apariliei tiparului, al Reformei, Contrareformei ;i Reformei Catolice, cu efecte pozitive
asupro societdlii. Noua dinamicd continentald a cuprins in tf"ro ei ;i ldrile Romdne,
care inregistreazd influenle determinate de civiliza{ia modernd. Ele sunt antrenate in
vartejul confruntdrilor politice dintre puterile competitoare: Imperiul Habsburgic,
Imperiul Otoman ;i Polonia, tn care se reflectd ;i rivalitdtri general europene. Izolarea
fald de Europa Occidentald se accentueazd odatd cu mutarea cdilor comerciale din
Mediterand tn Atlantic, urmare a marilor descoperiri geografice.
in secolul XVI regimul dominaliei otomane s-a accentuat, regimul tributar
devenind unul vasalic.
Istoricii moderni considerd cd statutul Tdrilor Romdne in raport cu Poarta a fost
mai degrabd rezultatul unui compromis intre clasa politicd de la Nord de Dundre si
Imperiul Otoman.
Obligaliile Principatului Transilvoniei au fost mult mai u$oare decdt ale celorlalte
ldri romdne, din cauza poziliei lui mai pulin expuse ;i a vecindtdlii Imperiului
Habsburgic.
intre 1527-1538 qi 1541-1546 pe tronul Moldovei se aflI Petru Rareg, fiul lui
$tefan. El a incercat sd. realizeze vn,,bloc romdnesc" antiotoman, prin colaborarea tuturor
tdrilor Romdne impotriva turcilor, adevdrat predecesor al lui Mihai Viteazul. Astfel a
82
iniliat o politica foarte activd in Transiivania, profitdnd de luptele pentru tronul Ungariei,
dup[ moartea regelui Ludovic al ll-lea la Mohacs. Prin victoria de la Feldioara (1529)
impotriva unuia dintre pretendenlii la tronul Ungariei, a ajuns practic stapdnul ![rii
romfinegti a Transilvaniei, unde stdpdnea numeroase cetSli gi oraqe: Bistri{a, Rodna,
Unguragul, Ciceul gi Cetatea de Baltd. Impulsiv, a deschis un nou conflict cu Polonia,
pentru Pocu{ia, gi a suferit o grea infrdngere la Oberfyn (1531). A dejucat ac{iunea prin
care turcii incearcS si-gi impuni influen{a in Jdrile Romdne prin aventurierul vene{ian
Aloisio Gritti gi a fiilor sdi. Tot impotriva turcilor aderi la alian{a/coalifia cu
Ferdinand de Habsburg (1535) (se declard vasalul lui Ferdinand) din care mai fac parte
Ungaria gi Vene{ia. Ac{iunile sale de politici externd au produs ingrijorarea lui Soliman
Magnificul, care chemat de boierii nemulfumifi de politica sa autoritard, a invadat
Moldova in 1538. Suceava a fost ocupatS, iar Petru Rareg s-a refugiat in Transilvania.
in acel moment dramatic, probabil cd Moldova putea fi transformatd in pagal0c, dar
sultanul s-a mullumit sd mai smulgd un teritoriu din sudul Basarabiei (Tighina' care
devine raiaua Bender) gi sd mireasc[ obliga{iile materiale ale !6rii. Revine la tron in
1541, acceptdnd mdrirea tributului, dar nu a avut posibilitatea s5 participe la o nou5
coaliJie antiotomani. Domnia lui Petru Rareq s-a caracterizat printr-o mare inflorire
culturald, precum realizarea picturilor exterioare de la Humor, Moldovila, Arbore,
capodopere ale artei medievale romdneqti.
Ion Vodi cel Yiteaz (1572-1574\, domn al Moldovei, a reluat rezistenfa
antiotomana. A fost numit de boieri ,,cel Cumplit", deoarece i-a eliminat pe membrii
clasei boiereqti care i-au contestat autoritatea. Motivul ridicdrii impotriva otomanilor l-a
constituit cererea acestora de a dubla tributul. Inifial campania sa antiotomand a
?nregistrat un succes (victoria de la Jiligtea, arderea Benderului, Brlilei qi CetI{ii
Albe). A incercat ftrd succes si impunf, un domn aliat pe tronul Jarii Romdnegti. in
bdt[lia decisiv[ de la RoEcani (10 iunie 1574) Ion Vodd a fost invins, datoritd trddirii
boierimii condusd de pdrcdlabul Ieremia Movild. Prins de turci, a fost omorAt in chinuri
groaznice (legat de dou[ c[rnile).
Neagoe Basarab (1512-1521) a dus o politica externd prin care a cdutat sd
mf,reascd prestigiul internalional al ldrii Romdnegti in lumea est-europeand. in cadrul
acestei politici se inscrie ceremonia de sf,rnfire a bisericii de la Argeg, in 1 5I7 , la care au
fost prezente personalitafl ale lumii ortodoxe, in frunte cu patriarhul de la Constantinopol.
A intre{inut bune relalii cu Ungaria, Vene{ia, Polonia, Imperiul Romano-German dar 9i
cu celelalte {ari romdneqti. A urmdrit sa participe la o cruciadS antiotomand. A fost gi un
teoretician al qtiin{ei politice gi diplomaliei in vestita lucrare ,,inv5{dturile lui Neagoe
83
U
Basarab cltre fiul sdu, Teodosie" (1520). Apare intr-un tablou votiv la biserica
episcopald de la Curtea de Arge;.
Radu de la Afumafi (1522-1529) a pdstrat independen{a J[rii RomAneqti,
amenintatd cu ocuparea militard $i transformarea in pa$aldc. in doar patru ani (1522-
1525) a purtat circa 20 de lupte impotriva turcilor, conduqi de paEa de la Vidin,
Mehmed, cu sorfi schimbdtori. in cele din urmd a acceptat plata unui tribut ridicat, in
schimbul respectSrii autonomiei. A cdutat sd aib[ relalii bune cu Ungaria. Dupd ce armata
ungard a suferit infr6ngerea de la Mohacs, s-a amestecat in luptele pentru tronul Ungariei,
sprijinind diverqi pretenden{i. Moare in urma unui complot boieresc in i529 gi este
inmormdntat la ctitoria lui Neagoe Basarab, Curtea de Argeg.
in concluzie, luptele purtate cu turcii in secolele XIV-XV de cdtre rom0ni au
permis pistrarea autonomiei fdrilor lor. Pe plan extern ei au contribuit la uzarca fo4elor
otomane qi apdrarea altor direc{ii de atac ale turcilor. in secolul al XVI-lea luptele cu
turcii vor fi reluate de al{i domni rom6ni, printre care se remarci Mihai Viteazul.
Apogeul puterii turceqti a fost atins in perioada domniei sultanului Soliman
Magnificul (1520/1-1566). in29 august 1526IJngaria fusese infrdntd de turci la Mohacs,
dupd ce gi Belgradul cizuse sub aceqtia (1521). Regele Ungariei, Ludovic al Il-lea a
murit pe c6mpul de luptd. in 1529 turcii au primul asediu asupra Vienei gi igi
instaureazi supremalia in Mediteranu. in 1541 Ungaria central5 qi sudici va fi
transformati in paEalAcul de Buda (provincie organizatd, dupd model turcesc Ai
depinzAnd de acegtia, avdnd in frunte un paga). Nordul qi vestul Ungariei au intrat sub
administralie habsburgicd. in acest context qi Transilvania va trece de la unguri la
turci. in 1541 ea va deveni Principat Autonom sub suzeranitate otomani. in aceste
condilii, statutul !6rilor Romdne tinde sd se agraveze. Autonomia Jdrilor Romdne este
tot mai mult restrdnsd, turcii putAnd mazili (inlocui) domnii romdni. Domnii romdni
trebuiau acum sd se ahnieze la politica turcd (,,prieten prieteniloro dugman
duqmanilor"). Obliga\iile fald de turci (tribut, peqcheguri, mucarer, ruqfeturi) vor cregte,
atingAnd sume record spre sfdrgitul secolului al XVI-lea. ,Se adaugd monopolul comercial
otoman. Drepturile Jdrilor RomAne erau inscrise in acte numite ,,capitulafii" (acte
unilaterale date de sultan ?n care se stabileau drepturile romdnilor). Poarta va institui un
control tot mai sever asupra domniei, ea fiind tot mai des cumpdratd. De aceea se poate
considera cd otomanii au avut mai multe avantaje din exploatarea indir ectd, a spa{iului
romdnesc decdt dacd l-ar fi cucerit direct.
84
in perioada de maxim, Imperiul Otoman se intindea din Ungaria p6ni in
Iran qi p6ni la Oceanul Atlantic peste Africa de Nord, care era in intregime ocupatl
de otomani.
in 1533 s-a incheiat pacea otomano-polond.
in 1538 sultanul Soliman Magnificul a organizat o campanie in Moldova.
Dupd aceasta otomanii au transformat cetatea Tighina (Bender, sud-estul teritoriului
dintre Prut gi Nistru) intr-un complex militar aflat sub dominalie otomand' intre 1538-
I54I]I540 a fost ocupatd gi cetatea Briilei (1542) iar Giurgiul in 1546. Din punct de
r edere administrativ, teritoriile ocupate au fost incadrate in sistemul administrativ-
reritorial otoman. Abia acum se poate vorbi de o hegemonie otomand efectivd Ei pe
rermen lung in larile RomAne. O situalie speciald avea pentru principatul Transilvania
prezen\a pagalAcurilor de Timigoara, de Buda gi ulterior de Oradea in vecin[tatea
hotarelor sale.
Succesele otomane au ldcut ca acesta sd fie acceptat ca partener in concertul
politic european, incetdnd a mai fi considerat ca dugman pe considerentul deosebirii de
religie. Franfa a ficut primul pas incheind cu sultanul un tratat in martie 1536' la
baza cdruiast[tea intenlia cooperdrii impotriva Imperiului Habsburgic. in a doua jumdtate
a secolului al XVI-lea rela{iile interna{ionale s-au caracterrzat prin constituirea 9i
dezvoltarea unui sistem politic european qi, intr-o m[surd oarecum mondiald, in cadrul
ciruia deciziile qi acliunile tuturor statelor sunt intr-o interdependen{d permanentS.
P. P. Panaitescu considera ci Imperiul Otoman nu a fost interesat in mod
direct si transforme t[rile RomAne in paqalf,curi. Valahia gi Moldova nu s-au aflat pe
calea regald a inaintdrii trupelor sultanului spre Europa Centrald, un drum ce pleca de la
Adrianopole spre Sofia, Nig, Belgrad qi Viena, teritoriile din preajmd fiind de reguld
integrate. Ratiunile economice au reprezentat un alt factor care a contribuit la men{inerea
autonomiei Jarilor Romdne in raport cu Imperiul Otoman. Un regim indirect de
dominalie prin intennediul administraliei rom0neqti, era mai rentabil, mai profitabil
pentru statul otoman, interesat de proviziile pentru atmatd 9i stat. Aqadar, rafiunile
economice au prevalat asupra celor politico-militare. Apoi {drile romAne erau v[zute
ca niqte state-tampon intre puterile din zon6. Pentru turci s-a dovedit a fi mai rentabil sd
conserve autonomia spaliului romdnesc din punct de vedere economic. politic $i militar.
Situafia interna{ionall a tirilor Romine in a doua jumltate a secolului al
XVI-lea a fost influenfati in mod direct de lupta dintre Imperiul Otoman Ei cel
Habsburgic pentru domina{ie in Europa Centrall qi de atitudinea aparte a Poloniei,
85
in general ostill imperialilor, prudenti fa{i de turci qi interesati in asigurarea unei
influen{e proprii in f,Irile Romdneo in primul rAnd in Moldova. tn contextul
conflictului prelungit cu Imperiul Habsburgic, Poarta a asigurat legdtura intre Crimeea 9i
Ungaria superioar[ printr-un lan{ de kazale (raiale), toate smulse J[rilor Rom0ne sau cu o
populalie majoritar romAneascs: Bugeacul (Moldova sud-estici), Brlilao Turnu,
Giurgiu, dar qi Timiqoara, Lipova qi cenadul qi teritoriile din jur.
Intervenlia imperialfl habsburgicd in Transilvania a provocat o reaclie nega'tivd in
polonia gi cu at6t mai mult la PoartS. Aceasta a intensificat operaJiunile militare
impotriva imperialilor, a ocupat gi transformat Banatul in paqalAc in 1552 (PaEalacul de
Timiqoara). Ulterior gi Oradea va deveni paqal6c.
Imperiul Habsburgic, dupl ce incercase frrI succes sd-i alunge pe otomani din
Ungaria cu forfe proprii, cautd noi aliafi. Pe plan european impotriva turcilor in
ascensiune se va forma ,,Liga Sfflnti", in anii 1590-1592. Aceasta era o alianfi cu
caracter antiotomano ini{iati de Austria Ei Statul papal qi la care aderi flri
europene precum Spania, Austria, ducate italiene precum Mantua, Toscana qi
Ferrara. Alian{a era coordonat[ de impdratul german (al Austriei) Rudolf al lllea. Pe
rdnd vor adera qi conducbtorii spaliilor romdnegti: Principele Transilvaniei Sigismund
Bathory, domnul Jdrii Romdneqti Mihai Viteazul qi domnul Moldovei, $tefan
Rdzvan/Aron Vod6. Adeziunea JIrii Romdneqti s-a datorat iniliativei domnului care avea
acordul Sfatului Domnesc, in care boierii Buzegti au de{inut un loc central. Aderarea la
,,Liga Sfdnt6" reprezintd, un model de colaborare a tuturor Jdrilor Romdne impotriva
turciior. Liga Sfinti se va afla in rizboi cu Imperiul Otoman intre 1593-1606
("Rizboiul cel lung'o).
Polonia se afld intr-o perioad[ de crizd politicd, datoritd stingerii dinastiei
Jagielonilor (1512). Ea se apropie de Imperiul Otoman gi revine la politica pontic6,
redeschizdnd rivalitatea medievald din aceastd zclr16, numai cd locul Ungariei este asumat,
in noile imprejurdri de Habsburgi. in politica polonez5 un rol important il are cancelarul
Ian Zamoisky.
6. Mihai Viteazul (1593-1601)
Este consideratd de unii istorici o perioadd de trecere de la medieval la modern,
tn istoria romfrnilor. Politica ;i aclianile voievodului evidenliazd ilfu elemente speciJice
Evului Mediu (tipologia conflictului cu otomanii, politica sociald) cdt;i de modernitute
86
(alianla cu puterile cre;tine, tratatele incheiate cu diferili principi)" A folosit urmute de
mercenari. Cea mui mare parte u armatei sale eru formutii din mercenari cazaci'
qi
A domnit in Jara Rom0neasc6. inainte a fost ban al Olteniei (de MehedinJi de
Acest lucru s-a
Craiova). Domnia lui a coincis cu perioada de maximd putere a turcilor.
materializat in Jdrile RomAne prin creqterea tributului gi implicarea turcilor
in problemele
la
lor interne. perioada sa este considerat[ de unii istorici ca fiind trecerea de la medieval
modern, prin alian{a cu puterile creqtine sau alli principi. in acelaqi timp
acum Papa
Clement al VIII-lea relanseazhLiga Sfffntl.
in 1593 Mihai ocupd tronulJdrii Romdneqti, cu ajutorul unor mari sume de bani
date turcilor. Banii fuseserd imprumutali ;i de la bancherii ;i cdmdtarii din
Constantinopol. Adeziunea ldrii Romdne;ti ta Liga Sfantd s-a datorat iniliativei
un loc
clomnului, care avea acordul Sfatului Domnesc, in care fra{ii Buze;ti au delinut
central. in 1594 astfel incepe colaborarea cu Liga SfAnti 9i a declanqat deja lupta
incepe o
antiotoman6, printr-o rdscoald in Bucuregti (13 noiembrie 159$; concomitent
rdscoald la Sunt omordli 2000 de creditori (finanligti) turci (levantini) care aqteptau
la;i.
Dornnul
recuperarea banilor pe care i-au imprumutat lui Mihai ;i o garnizoand otomand.
larii Rom6neqti, cel al Moldovei qi Principele Transilvaniei au incheiat o inlelegere
de
ac{iune impotriva turcilor (1594). Apoi atac[ cetalile de pe linia Dunarii
in decembrie
cu Imperiul
1594 (Giurgiu, Hirqova, Silistra, Tffrgu de Floci), declanqAnd ostilitifile
Otoman. in 1594-1595 luptl cu tdtarii qi declanqeazd o campanie in sudul Dunlrii'
Titarii sunt infrinfi la Putineiu, Stineqti, $erpiteqti (ianuarie 1595)' Trupele
romAneqti au ajuns pAn6 in Balcani unde bulgarii qi s0rbii li s-au aldturat.
in acest timp
Aron Vod d asediazd Tighina. Ac{iuni similare intreprind Aron VodS in Moldova
qi
Sigismund Bathory inTransilvania. in martie 1595, cu sprijinul ardelenilor este
cuceriti Briila in timp ce moldovenii cuceresc Ismailul'
La Liga Sfantd au aderat Transilvania, Moldova;i lara Romdneascd'
Rdscoala rom6nilor punea in primejdie principalul front otoman din Ungaria Ei
aprovizion area caprtalei constantinopol. in consecin{d, se agtepta
la represiuni din partea
principele Transilvaniei'
turcilor, drept pentru care iqi cauti aliali. incearcd o apropiere de
printr-o delega{ie de
Sigismund Bathory. Este trimis spre semnare un tratat de colaborare,
boieri, in frunte cu Mitropolitul Eftimie. Acegtia insd il ttddeazd
pe Mihai, schimband
(locliitor al
textul tratatului. prin noul text, Mihai devenea subordonat al principelui
urma sd fie
principelui Ardealului) 9i accepta qi autoritatea boierilot. lata Romdneascf
era cd ortodoc$ii din
guvernatd de un sfat format din 12 boieri. Singurul rezultat pozitiv
(,,exarhi ai
Transilvania intrau sub proteciia mitropolililor munteni/de Tffrgoviqte
87
r
r
I
i
l
t
plaiurilorl'). Tratatul a fost semnat la 20 mai 1595 la Alba lulia. Principele
Transilvaniei fusese recunoscut ca suzeran gi de domnul moldovean $tefan Rdzvan. Un
tratat asemdndtor a fost incheiat qi de citre Aron Vodd al Moldovei (1591-1595) la20
mai 1595 (?), apoi $tefan Rdzvan, astfel cd Sigismund devine suzeranul l6rilor Romdne
extracarpatice. in sprijinul unei tradifii medievale, se infrptuiegte astfel unificarea in
forma raporturilor suzerano-vasalice, in vederea confruntdrii cu Imperiul Otoman.
Tratatul era dezavantajos pentru Mihai ins[ se oblinea sprijinul principelui Transilvaniei
in confruntarea cu otomanii.
in vara i595 turciratacd Jara Romdneascd. Marele vizir turc Sinan-Paqa trece
Dundrea cu 100 000 de solda{i. Scopul era trans-formarea Principatelor in pasaldcuri.
Mihai avea 16 000, plus 7 000 de transilv[neni conduqi de Albert Kiraly. Lupta decisivd
se dd la Cllug5reni, la 23 august 1595, tntr-o zond mldqtinoasd. Mihai obline o victorie
temporard / insuficientS/de prestigiu impotriva turcilor condugi de Sinan Paga, dar nu le
poate opri inaintarea. Mihai se va retrage in zona subcarpaticd pentru a se reface. Aici
primegte ajutorul trimis de principele Transilvaniei. intre timp turcii inainteazd gi ocupd
Bucureqtiul gi T6rgoviqtea. Planul era de a transformalara Romdneascd in paqalAcul de
la Bucuregti gi Tdrgovigte. Sunt introduse gamizoane qi transformate bisericile in
moschei. Polonezii intervin in Moldova gi-l inldturd pe $tefan R[zvan, inlocuindu-l cu
Ieremia Movild. Turcii sunt ataca{i din nou la Giurgiu (15-20 octombrie 1595). Sunt
atragi intr-o zond mligtinoasd gi zdrobi{i. Romdnii vor obline o victorie decisivd. Sunt
eliberate qi Oraqele Bucuregti qi T6rgoviqte. La aceasti luptd participi forfe din toate
cele trei tirile Romine. Sinan Paqa este silit sd se retragd la Dundre. Este recucerit
oragul Tdrgoviqte qi cetatea Giurgiu. in primivara15g6 Mihai declanqeazi o campanie
peste Dunire, ajungind pini la Plevna qi Sofia.
Distrugerile provocate de lupte insd au adus Jara Romdneascd in pragul prdbugirii
economice. Vistieria {drii era golit6. in consecin{d, pentru evitarea unei crrze de
propo(ii, domnul pune in aplicare ,,aqezdmintul sau legitura lui Mihai" (1596), prin
care rumAnii (1[ranii) rdmAn pe mogia pe care se aflau, nemaiavdnd dreptul de a se
strdmuta (legarea 
