CAPITOL-ŢĂRILE ROMÂNE ŞI STATELE VECINE ÎNTRE DIPLOMAŢIE ŞI

CONFRUNTARE

Lecția 1-Voievozii români în lupta antiotomană (secolele XIV-XVI-lea)

1) Caracterul luptelor antiotomane

 Din secolul al XIV-lea, o nouă putere politică şi militară se afirma în Europa: statul

otoman, de religie islamică.

 Turcii, aveau o politică de expansiune, teritoriile pe care le cucereau erau transformate, în

provincii otomane, numite pașalâcuri.
 Ţările Române au devenit adevărate porţi ale creştinătăţii, prin eforturile depuse pentru

oprirea expansiunii în Europa a Imperiului Otoman.

 Luptele purtate de statele române , între secolele XIV-XVI-lea, se numesc cruciade

târzii.

2) Tactica de luptă antiotomană

 Luptele antiotomane, fac parte din categoria luptelor asimetrice, deoarece turcii erau
mai numeroși decât românii.
 Pentru a face față atacurilor otomane, domnitorii români au evitat luptele în câmp
deschis, adoptând tactica de luptă, numită gol demoeconomic, care implica---arderea
recoltelor, otrăvirea fântânilor, retragerea populației în zonele muntoase, atragerea tucilor
în locuri mlăștinoase, hărțuirea adversarului.
3) Alianțele antiotomane

 Pentru a face face față, turcilor, domnitorii români au încheiat alianțe

antiotomane, cu statele creștine vecine---Ungaria, Polonia
 Aceste alianțe aveau rol defensiv.
 Uneori aceste alianțe nu au fost încheiate pe picior de egalitate, domnitorii români
deveneau vasalii regilor maghiari sau poloni.

4) Obligațiile față de Imperiul Otoman

 Relațiile dintre Principatele Române și Poarta Otomană erau reglementate prin acorduri și
capitulații prin care domnitorii români recunoșteau suzeranitatea sultanului, acceptau
plata tributului și promiteau să urmeze politica externă otomană.
 Otomanii se obligau să nu atace țările românești și să le ofere protecție împotriva
tătarilor.
 Mucarerul, a fost un obicei introdus în a doua jumătate a secolului al XVI-lea în Țara
Românească și Moldova, conform căruia un domn trebuia să fie confirmat de sultanul
Imperiului Otoman după trei ani de domnie, conducătorul principatului românesc fiind
nevoit în acest scop să plătească o sumă de bani.
 Peșcheșurile erau daruri anuale, în bani sau în natură, pe care domnii țărilor române îl
ofereau Porții Otomane împreună cu haraciul.

5) Domnitorii români implicați în luptele antiotomane

 Țara Românească---- Mircea cel Bătrân ( anii domniei---1386-1418)

Vlad Ţepeş ( 3 domnii--1448; 1456-1462; 1476)
Mihai Viteazul (anii domniei ---1593-1601)
 Moldova---- Ștefan cel Mare (anii domniei---1457-1504)
 Transilvania----Iancu de Hunedoara (anii domniei 1441-1456)