Au distrus aproape în întregime

o împărăţie a naturii

Oare v-aţi gândit vreodată că poate natura simte? Va-ţi gândit că poate sub
culorile divine şi parfumul îmbietor există "un suflet" şi că "el" simte ce se întâmplă în
jurul său?
Aşa am crezut şi eu! Sau nu credeţi că este timpul să vă gândiţi?
Uşor uşor tot ce este verde, tot ce este viu în jurul nostru şi ne dă viaţă, moare
şi din vina cui?
Trebuie să realizăm şi să vedem dezastrele ce nu gândeam că pot fi făcute de om:
distrugera pădurilor, a parcurilor verzi, poluarea aerului, mizeria ce înlocuieşte acum
florile dintr-o grădină, toate acestea un adevăr crunt şi din păcate prea greu
conştientizat de oameni ce încet, încet au distrus aproape în întregime o împărăţie a
naturii şi sănătatrea din noi.
Modul de viaţă puternic influenţat de mizeria din jur a transformat fiecare om
în parte în persoane ce nu mai ţin cont de ceea ce este în jurul lor; nu le mai pasă că
sursa de viaţă se distruge mai rău pe zi ce trece şi că vom ajunge într-un punct din care
nu ne mai putem întoarce.
Vedem zilnic mizeria, vedem dezastrele provocate din imprudenţă şi neatenţie,
de oameni fără scop în viaţă ce găsesc în acest mod de a trăi o plăcere mai mare decât
ne putem imagina.
Oare este normal ca tot ce este frumos să dispară? Oare este posibil ca oamenii
să nu conştientizeze măcar un pic răul pe care îl provoacă?
Toţi vor să ajungă undeva departe dar fără să ia cu ei ceea ce este frumos.
C red că egoismul poate transforma mult dar oare să fie un egoism atât de mare
încât să nu vadă chiar nimic din ceea ce se intâmplă în jurul lor.