Uneori,te strang prelung intre pleoape,pana cand somnul imi aduna lacrimile intr-un suspin tarziu...

Mi-e dor sa adorm spunand"te iubesc",s-ascult

ploaia ...si sa tac...Mi-e dor...si dorul tau ma doare...si-as vrea sa-ti spun toate cate simt...dar,strig in mine si tac...Mi-e dor sa numar clipele cu tine...sa
le numar si sa le adun ca si cum ar fi cele mai pretioase lucruri din lume...mi-e dor sa-mi atingi cu un sarut gandurile...mi-e atat de dor...ca as evada
din mine!Mi-e atat de dor...incat simt buzele cum plang dupa priviri neintalnite...dupa soapte nerostite...in linistea noptii...as vrea sa ating cerul...si
lumea sufletului s-o ating...In timp ce lacrimi curg ...peste amintiri ...m-am ghemuit intr-un colt din suflet...dorul de tine striga in mine...si tac...

Strainule ramai in lumea ta

De mâine sunt doar eu ... şi-mi este bine...

Voi învãţa iubirea fãrã tine.
Nu ştiu la cine ea se va opri
Sau dacã am noroc s-o pot gãsi

În sufletu-mi rãnit mai e furtunã

Dar numai azi . De mâine-i vreme bunã ...
Închid acum o uşã peste tot
Şi mi te smulg din suflet . Sper sã pot .

Rãmâi acolo-n lumea ta , strãine ‚

Trãieşte-ţi viaţa singur , fãrã mine ...!
Şi nu-ncerca-napoi sã mai priveşti
Cãci sunt doar lacrimi şi-ai sã te cãieşti ...

De mâine, voi fi eu . Aşa cum ştiu,

Nu cum am fost. Cum mi-am dorit sã fiu .
Eşti fericit c-ai luat iubirea mea,
Strãinule ... Rãmâi în lumea ta !

Despre mine?!

Ceilalţi ar putea spune numai lucruri bune despre mine, dar eu nu aş face-o niciodată.
Nu aş face-o pentru că nu sunt bună, nu sunt un exemplu, dar sunt o excepţie. Da, o excepţie. Pentru că ştiu să
fac dintr-un exemplu de urmat întotdeauna, o excepţie de evitat în unele momente.
Sunt o fire prea complicată pentru simplitatea prin care mă văd ceilalţi.
O fire prea tristă pentru ochii celor care zâmbesc mereu şi o fire prea veselă pentru cei care plâng.
Pot fi zâmbăreaţă în faţa tuturor, dar pot plânge când sunt singură, doar cu gândurile mele.
Pot fi şi tristă când sunt cu alte persoane dar pot râde în hohote când fac ce vreau şi sunt cu cine vreau.
Ştiu că nu întotdeauna am fost prezentă când ceilalţi au avut nevoie de mine, din lipsă de timp, din.. neputinţă şi
uneori din simplă nepăsare.
Ştiu că am respins persoanele care ţineau la mine cu adevărat şi mă încăpăţânam să ţin alături persoanele care
nu aveau nevoie de prezenţa mea.
Ştiu că am rănit de multe ori cu nepăsarea mea, cu orgoliul meu stupid, dar întotdeauna am căutat iertarea.
Niciodată nu mi-a fost frică să zic "Iartă-mă" şi nu îmi va fi niciodată, pentru că aşa sunt eu; greşesc fără să
gândesc, şi caut iertarea plângând.
Ştiu că ar trebui să nu mă hrănesc cu atâtea gânduri.
Ştiu că ar trebui să beau mai multă speranţă şi să trăiesc din fapte, dar nu îmi este întotdeauna uşor, deşi mai
întotdeauna îi sfătuiesc pe ceilalţi să facă asta.
Da, a da sfaturi este mai uşor decât a le urma.
A-i îndruma pe ceilalţi către o viaţă fericită este mai uşor decât a te ridica şi a privi către o direcţie.
Şi ce nu îmi place la mine?
Cedez mult prea uşor atunci când văd că mă-mpiedic de un perete înalt şi abrupt şi din cauza asta pierd multe.
Sunt conştientă de acest mare defect al meu dar, ştiu că nimeni nu este perfect şi mai ştiu că există undeva o
persoană care mă înţelege, deşi nu îi este uşor.

Nu am ce sa iti ofer …Nu mai am nimic …Tot ce am avut am dat deja.Toti au primit cate ceva...Fiecare persoana
din viata mea are ceva care sa-i aminteasca de mine in clipele cand va fi singura. Una un vis, alta un gest, una o
speranta, alta o clipa de dragoste, una un zambet dimineata in zori, alta o mana calda pe obraz cand ii era greu,
toate au 100 de grame de tandrete. As vrea sa iti dau si tie ceva, insa...pentru tine, imi pare rau...chiar nu mi-a
mai ramas nimic...Daca vrei, uite, mai am ceva, mic, marunt...nu stiu daca o sa iti placa. E un lucru inutil si fara
sens...insa daca vrei ia-l tu. E singurul lucru care mi-a mai ramas! Sufletul meu..