a trebuit sa greșesc de mai multe ori

ca sa pot sa apreciez ce am.

poate ca de asta nu vedeam ce am in
fața ochilor si nu înțelegeam.
abia acum am înțeles motivul pentru
care nu am primit ce am vrut când
mi-am dorit si asta a durut.
dar am realizat că merit ceva mai bun
si acum știu ca am pentru ce sa lupt.
ai grija căci viața te pune la încercare
iar dacă nu alegi corect să nu cumva să cerșești înduplecare.
aici e care pe care iar daca nu poți face
față vei fii calcat in picioare, toți îți vor zâmbiți frumos iar după te vor lasa
cu ochii-n soare.
amintește-ti, tre' să fii tare altfel nu ai
scăpare, nu te uita un urmă, tu vezi-ți de drum chiar dacă îți apar obstacole in
cale.
m am săturat sa ma ascund toți cred
ca ma cunosc, dar ei nu stiu ca de ceva vreme prin vene imi curg cuvinte
in loc de sange iar sufletu-mi geme suspinând.
oare câți oameni ca mine se prefac și râd?
și oare câți ar da la schimb o clipă
din viață doar pentru a arăta cu adevărat cine sunt?
de ce fugim? de ce ne e frica de fapt?
viața e una si trebuie sa o trăim așa cum am visat.
ce ne oprește sa arătam așa cum suntem cu adevărat?
nu avem curajul sa spunem lucrurilor
pe nume si de asta am eșuat, păcat.
încă a mai rămas in mine o urmă de speranță, vreau să aprind scânteia,
vreau sa aduc zâmbete pe față.
sau să alin suflete sfărâmate, rătăcite
prin ceață, prin muzica asta ce
tineretul din ziua de azi o numește proastă.
dar lasă, totul va fi bine, privește prin
mine copile căci ai să te vezi pe tine.
si vei înțelege de fapt ce-i cu tine, nu
ești ciudat ci diferit reține.
de fiecare dată când te vei simți singur,
amintește-ți pentru ce exiști, asculta-ți instinctul.
sunt aici pentru tine chiar dacă nu-mi poți vedea chipul, doar închide ochii si ai
să
mă simți precum cuțitul.
știu ca te doare ca si pe mine si mai
știu ca vrei sa ai parte de zile senine.
știu ca oamenii vor sa te uimească,
vor sa te facă de rușine dar tu sa ții
capul sus, fii curajos si înfrunta-i că
doar așa vei putea supraviețui, nu te
va ajuta nimeni.
uite in ce stadiu am ajuns, ne
înjunghiem doar casa fim cu un
centimetru mai sus.
in plus ne întrebam de ce tot primim lovituri de la viață... păi mă scuzi,
asta e o întrebare la care tocmai am răspuns
toți plâng că s-a schimbat lumea,
dar nu realizăm ca noi am transformat-o culmea.
nu vorbesc aiurea, uitați-vă in jur,
terra e pe cale sa dispară si doar
noi oamenii suntem vinovați pentru
sufletele ce le-am lăsat să moară.
noi suntem de vină pentru aerul
poluat pe care-l inspirăm, noi suntem
de vină pentru incendiile de vegetație
pe care nu putem să le mai salvăm.
am devenit niște monștrii care nu
pot fii controlați și cel mai rău, cu cât
trece timpul din ce in ce mai mult ne transformăm.
vorbesc cu mine tot timpul,
mi-am făcut un obicei fiindcă eu sunt singura care-mi înțelege durerea, spune-mi nu
cumva vrei sa mi-o iei?
doar uita-te im ochii mei,
si ai sa simți ceea ce simt
fara a-mi curge o lacrimă din ei.