Critică literară

Aceste referințe critice îți vor fi de mare ajutor pentru a înțelege mai bine
nuvela „Moara cu noroc”. 

„«Moara cu noroc» e o nuvelă solidă, cu subiect de roman. [...] Sămădăul Lică

este un hoț și un ucigaș, acoperit de persoane tari, interesat să aibă un om cu
experiență. Cârciumarul Ghiță se așază în drumul porcarilor, unde se câștigă
bani mulți, și se pune în mijloc între ordinea juridică și legislația mutuală a
hoților. Drama lui complexă e analizată magistral. Ghiță vrea să strângă bani
și înțelege să nu se mai pună rău cu Sămădăul care-i cere complicitatea până
la un punct și-l amenință cu izgonirea din moara-cârciumă. În același timp, ar
voi să rămână om cinstit și se pune în legătură, fără completă sinceritate, cu
jandarmul Pintea. [...] Excesul de sinceritate pierde pe cârciumar.”

George Călinescu, Istoria literaturii române de la origini până în

prezent, București, Fundația regală pentru literatură și artă, 1941, p.449-450.

„«Moara cu noroc» crește firesc din complexul de credințe populare despre

comori și despre blesteme care au fost îngropate, aducând nenorocire celor
care nu aveam drept asupra lor. [...] Ceea ce dă nuvelelor lui Slavici o puțină
obișnuită plinătate și forță de viață este profunda cunoaștere a sufletului
omenesc în complexitatea lui și în mișcările lui contradictorii. Această
cunoaștere funcționează în modul cel mai firesc, dând impresia că Slavici își
creează personajele văzându-le din lăuntrul lor.”

Ovidiu Papadima, Ioan Slavici, în Istoria literaturii române, volumul

III, București, Editura Academiei Române, 1972, p. 412.

„«Moara cu noroc» nu-i numai o nuvelă bogată, e în același timp un mic

roman de moravuri, atât de interesant, - prin fondul de viață locală pe care e
proiectată acțiunea principală, prin tipurile de la al doilea plan, abia
întrezărite, prin pitorescul lui special, - ca și Borlenii lui Sadoveanu. Slavici are
meritul că a inaugurat în literatura noastră nuvela realistă.”
Gheorghe Topârceanu, Ioan Slavici, în Viața românească, a. XVIII, septembrie
1925, nr.9, p.446-447.